Culorile mele

Changes

2011-09-02T13:01:00.000-07:00

Incepand de azi am divortat cu blogspotul pentru amantul meu secret, wordpress :)

Va astept aici cu drag http://sandacojocaru.wordpress.com/

Vara muscata

2011-08-12T00:51:00.000-07:00

Eh, vara,
toamna musca din tine ca dintr-un mar prea copt
ne uda cu lacrimi reci si multe
ca sa te uitam mai repede
vantul ne vantura gandurile
ne usuca visele
ne lasa uzi si goi
invelindu-ne cu frunze ruginite
cersind parca sa primim pe cineva
in locsorul acela golit de simtire.

E vara, dar parca toamna se baga sub pielea mea
si ma pregateste sa deschid usa cuiva, undeva, cumva.

Gagică versus Padrugă

2011-07-10T22:49:00.000-07:00

Navigand intre Chisinau si Bucuresti de 4 ani jumatate, m-am confruntat cu tot felul de viziuni deformate prezentate de romanii de pe ambele parti ale Prutului, unii despre altii.

In primul rand, dupa un an, viziunea celorlalti asupra mea s-a schimbat odata cu accentul meu, astfel incat basarabenii au inceput sa-mi spuna “romancuto” iar bucurestenii- “moldoveanco”. Nu pot sa calculez gradul de malitiozitate infiltrat in aceste “categorisiri”, si sunt sigura ca din cand in cand lumea doar ma tachineaza, iar eu pun asta prea tare la suflet. Totusi din cand in cand vrei sa simti ca apartii undeva, ca nu esti outsider pe ambele parti.

Apoi, sa vorbim despre evaluarea slang-ului, sau limbajului “de cartier”, argoul urban- partea colorata a limbii. La Chisinau, multi tineri rad batjocoritor de limbajul “de cartier” de tip bucurestean, si spun ca ei n-ar vorbi niciodata cu “mama ce tare esti”, “bagabontule”, “ce tipa misto”, mai mult, li se pare foarte not cool sa vorbesti asa. De multe ori le spun ca eu desi locuiesc acolo de 4 ani jumatate nu vorbesc asa, mai scap cate una dar nu o dau in extreme, totusi nu lucrez pe santier si nici nu inspir dintr-o punga cu lipici impreuna cu aurolacii la metrou.
Pe de alta parte, romanii din Romania se mira de felul cum vorbim noi, cu rusismele pe care ei nu le inteleg- de ce sa folosesti in slang cuvinte care nu apartin limbii tale? E ca si cum ar vorbi ei cu injuraturi din maghiara printre propozitii in romana. Nu are sens, nu-i asa?

Prin ce e “prikol’na”, “privet, poka”, “blin”, “kolgotchi”, “coftă”, “sviter”, “padrugă” (si toate injuraturile rusesti de rigoare) mai bun decat “ţoale”, “gagică”, “forţos”, “beton”, etc. ?

Pentru mine, nu e nici o diferenta. Doar ca pe unele le recunosc, le inteleg, poate ca se trag din arhaisme sau regionalisme ale limbii mele sau le-am citit la Caragiale, iar altele mi-au fost turnate cu galeata deasupra de straini, chiar atunci cand paharul era deja prea plin.

Sicriul zburător

2011-06-25T00:52:00.001-07:00

- Vanea... dapu du-ti şî ti inspiră... Mai de la vale e Sanchevici, şapu la rand Sârdea, Sâtnic. Şap' vezi ca e un monument frumos la dealde Olari acolo În deal la intrare. Fotceşte şî fă un catalog ca lumea! Hai că-i poliţia, vorbim.

Merg de la Chişinău la Bucureşti, e noapte, sunt singură în microbuz şi şoferul meu vorbeşte la telefon despre morţi, cadavre, cruci şi clienţi de la minister. La fiecare 5-10 minute îi sună telefonul şi raspunde la tot felul de intrebari sumbre, care ma fac sa deschid ochii mari-mari şi să-mi strang mai tare mobilul in palmă (gata gata sa apelez pe superman sau pe ironman sau pe catwoman in caz ca mi se intampla ceva).

- Alio, dna Eugenia. Ei, ca întotdeauna, cu lucru, eram la "vamist" şi n-am auzit tilifonul. Cât pi cât? Cu roşu, clar că cu roşu! Faşi din banii ei fimeia? Hai davai. Noi dar a s venim s măsurăm.

Eu, cel mai cuminte pasager, m-am facut mică în spate şi nu scot nici un cuvânt. Brusc nu mai vreau nici la baie. Nici nu vreau să-mi imaginez ce o sa măsoare şi cum o să măsoare. Mă mira totuşi calităţile de antreprenor ale acestui individ, Costea, căruia tot ce îi mai lipseşte sunt o imprimanta şi un fax pe scaunul de alături, un laptop pe braţe şi un handsfree în ureche.

Mă întreabă cu ce mă ocup, si apoi îmi spune şi el:

- Iaca am învăţat de economist, da... îngrop oameni! şi râde cu un râs care mie îmi sună diabolic. Fac sicrie.

Îmi povesteşte apoi despre angajata lui care lucrează între 8 noaptea si 6 dimineaţa şi atunci când suna poliţia ea merge să ridice cadavrul şi să-l transporte cu maşina la firma lui de pompe funebre. În momentul acesta îmi dau seama că inclusiv în momentul cand pe la 16 ani aveam un job pe care nu-l suportam, tot era mai bun decât al ei.

Privesc în jur: chiar şi în momentul acesta, dintr-un anumit punct de vedere, suntem într-un sicriu zburător. Unul căptuşit cu gri, de dimensiuni considerabile, cu patru roţi şi airbag (sper). Cursa Chişinau- Bucureşti nu mi s-a mai părut niciodata atât de întunecată şi plină de înţelesuri.

Pierdut Diastola. Ofer recompensa.

2011-06-06T07:59:00.000-07:00

Contractie.

- AU!

Mi s-a nascut brusc in piept si apoi a inceput sa pompeze violent.

- Pentru cine bati??? am intrebat-o dur, ca la interogatoriu.

Sistola, diastola, stop.
Sistola, diastola, stop.

- Pentru cine te zbati? Raspunde! Jumatate din bataile tale bifazice nu au nici un sens, inima natanga... o s-o sfarsesti urat!

O clipa de liniste. Ne-am ascultat in tacere una pe alta, incercand parca sa ne intelegem reciproc motivatiile.

Apoi a inceput iar.
Sistola, diastola.
Sistola, diastola.

Sangele mi s-a ridicat la cap, intr-un val de procese mentale alambicate.

- Inima natanga, esti straina in pieptul meu-
Daca m-ai asculta,
daca m-ai simti,
daca m-ai cunoaste,
ai spune doar:
Sistola.
Sistola.
Sistola.
Iar apoi intr-o seara plina de zambete mi-ai sopti
in pieptul cui
am lasat
Diastola.

Eu, tu si Facebook

2011-05-28T07:35:00.001-07:00

Cand scrii ceva pe facebook, sunt mari sanse ca sa nu observ ceea ce ai scris. Ideea ta ar fi putut fi geniala- daca nu s-ar fi pierdut printre atatea alte idei geniale.

Cand incarci o imagine frumoasa, o poza expresiva, as putea s-o privesc timp de jumatate de minut, s-o inchid si mai tarziu sa revin la ea ca s-o vad cu ochi proaspeti. Peste trei zile voi uita de imagine.

Cand postezi un cantec pe gustul meu ii dau share si in unele cazuri ma gandesc ca poate avem mai multe lucruri in comun decat doar un cantec. Peste o saptamana voi uita de cantec.

Cand imi scrii pe wall, ma gandesc ca te gandesti la mine. Peste o saptamana voi uita si asta.

Tot ce nu este palpabil, "impregnabil" in piele, pe retina... se uita.

Insa cand ne intalnim fata in fata, vorbesti cu mine cu sunete adevarate si ochiul meu inregistreaza imagini autentice, cand gesticulezi voluntar si involuntar, stai intr-o pozitie specifica tie, pupilele ti se dilata, folosesti anumite tonalitati ale vocii, cuvinte cu duble sensuri, zambesti sau te uiti la mine cu ochi mari mirati... atunci s-ar putea sa tin minte ceea ce spui pentru totdeauna.

Gandurile unei picaturi de apa

2011-05-28T07:09:00.001-07:00

In timp ce tu faci dus, impasibil si grabit sa prinzi vreun deadline, vreun semafor verde sau vreun loc liber in autobuz, iata ce gandeste picatura de apa:

O, nu! Am fost smuls de la Mama-Apa. Cine m-a catapultat prin acest tub metalic lucios? Si cum ma intorc inapoi?

Acum sunt singur.

ZBOOOORR!!! Ce frumos imi bate vantul printre molecule

Ce priveliste superba de aici de sus...Sunt independent, imi place.

Stai, ca nu sunt singur, uite cati pici ca mine zboara alaturi

Oricum eu arat cel mai bine, sunt cel mai tare!!!

Uite-te si tu, ce transparenta, ce luciu am... hmmmm uite-o si pe picatura aia rotunjoara. Ce forme! Auzi? Ce buna esti;) Sper sa ne mai vedem pe aici!

Ce-ai zis?
Suntem in cadere?
HAHAHA, in cadere de unde??

Si ce daca suntem in cadere?... Traieste clipa, baby!

Lol (femeile astea), ce idee... in cadere. Asta inseamna ca ar trebui sa-mi fac griji?

Wow, ce spatiu mare si alb...Dar cine e tipa goala cu boneta de plastic pe cap si ce cauta in spatiul meu mare si alb? Alo!? Ne cunoastem??

Uite ca intinde o palma gigant spre mine. Auzi, tu ai ceva cu mine?? Pastreaza distanta ca altfel te stropesc de nu te vezi

Pleosc!

The end.

Martian in Moldova

2011-05-23T03:30:00.000-07:00

Dupa 4 ani la Bucuresti, m-am intors acasa, la Chisinau, pentru un an. Si eu, si Republica Moldova eram schimbate, iar reintalnirea noastra a fost cel putin ciudata, ca un blind-date.

Nu mi-am dat seama cat de mult m-am schimbat in acesti patru ani traiti, invatati si lucrati in Romania. Intoarsa acasa, am observat ca vorbesc cu un accent schimbat, ca spun vocalele cu gura deschisa si consoanele raspicat, ca fara sa vreau mai scap fraze din slangul bucurestean, de care radeam inainte, ca nu mai folosesc rusisme si moldovenisme decat in gluma.

Am inteles ca merg prea repede pe strazile din Chisinau, cu pas de Bucuresti, de parca alerg sa prind metroul sau am de traversat intreg orasul ca sa ajung la timp la servici. Acolo iti pui castile in urechi si te gandesti la pasul urmator, la ora urmatoare, la saptamana urmatoare. Prin Chisinau trebuie dimpotriva, sa mergi incet si leganat, de parca ai recita in minte o poezie de Ana Blandiana, pentru ca distantele sunt mici iar natura multa si verde te imbie sa o admiri.

Dintre prietenii mei, putini au ramas in tara, si mai putini au reusit sa se auto-depaseasca, sa nu se complaca intr-o viata ce nu le ofera prea mult. Multi dintre cunoscutii mei au decazut, vorbesc foarte stricat si si-au schimbat ambitiile pe alcool si distractii. Majoritatea fetelor s-au logodit, casatorit, unele au copii deja. Ceea ce ma socheaza e ca multi dintre moldovenii fara cetatenie romana nici macar nu mai viseaza la calatorit inafara, parca nu mai au nevoie, merg un an in Ukraina la odihna, urmatorul in Turcia, si tot asa. Lumea lor e mica si stramta, dar atata timp cat au ce pune pe masa si turna in pahar, cui ii trebuie sa vada Damascul sau Londra?

In primele 3-4 luni mi-a fost foarte greu sa ma reintegrez acasa. Eram un martian: ma comportam altfel, vorbeam altfel, ma imbracam altfel, glumele mele nu erau intelese (desi de la natura am un puternic simt al umorului si maimutaritului) si cautam alt gen de distractii. Adunam frustrare din cauza ca oamenii in jurul meu nu citesc sau nu citesc suficient, iar cel mai grav e ca un mare procentaj din tineri nu considera necesar sa citesti. Apoi nevoia aceasta exagerata a moldovencelor de a arata ca scoase din cutie, de a sta cu zilele la coafor, de a merge saptamanal sa-si corecteze unghiile false, si asa mai departe, gesturi care ne duc pe un drum total non-european, si asta in contrast cu barbatii care se ingrijesc foarte putin pana la deloc, se imbraca kitschos, cu inele si lanturi de aur (borseta, pantofi cu bot ascutit si burta) in stilul mafiot rus.

Mai eram privita ca un martian si in alte situatii, de exemplu cand ma adresam vanzatoarei de la magazin cu ”fiti amabila”, apoi ii spuneam ca nu am nevoie de punga de plastic, am punga mea eco. Farmacista s-a uitat la mine ca la un omulet verde cand m-am adresat cu ”nu va suparati, ati putea sa-mi dati...” Odata eram la medicul meu de familie care mi-a spus:
"- Vezi, Sanda, tu vii din strainatate si mi te adresezi cu dna Doctor, dar astia de la noi niciodata nu-mi spun asa. Intotdeauna sunt Vera sau dna Vera, atat."

Da, printre altele si cu profesorii e la fel la Chisinau. Probabil din cauza salariilor atat de mici ptru doctori si profesori, dispare si titlul de onoare din fata. Trist, dar adevarat.

Trebuie sa recunosc ca am avut multe confruntari cu receptionistele, cu vanzatoarele, cu barbati care injurau femeile in transportul public, si mai ales cu chelnerii care refuzau sa vorbeasca limba romana. Dar asta pentru ca in cei 4 ani la Bucuresti am invatat cum e sa traiesti in democratie, sa nu-ti fie frica sa spui cand ceva te deranjeaza sau cineva iti lezeaza drepturile, cand nu primesti serviciile pentru care platesti sau pur si simplu cineva isi permite sa te trateze incorect. Si sper ca prin micile mele revolutii personale am reusit sa starnesc macar un val mic, printre alte valuri. Astfel, cineva care m-a vazut scriind in cartea de plangeri a unui restaurant tot ce nu mi-a placut, va face la fel, pentru ca data viitoare localul respectiv sa fie mai atent cu clientii sai.

Insa cu toate acestea vorbim de un happy end al blinde-date-ului meu cu Republica Moldova, pentru ca pe parcursul acestui an am invatat sa ma re-contopesc in tara in care m-am nascut si am crescut. M-am adaptat eu mai mult, ce-i drept, dar am observat eforturi si din directia cealalta. Prima data cand un taximetrist, etalon al culturii claselor de mijloc, mi-a zis: "O zi buna!", m-a emotionat atat de mult incat m-am blocat si nu i-am putut raspunde nimic. De atunci, tot mai multi taximetristi spun o zi buna, multumesc, la revedere, iar eu le raspund "La fel si dumneavoastra !" pentru ca sa-i incurajez sa vorbeasca la fel si in continuare.

Tu te-ai simtit vreodata Martian in tara ta?

perfectiunea s-a demodat

2011-05-18T14:14:00.001-07:00

Salut, ma numesc Sanda si nu sunt un alcoolic...nici macar fumator. Recunosc ca sunt, in schimb, orgolioasa, egocentrica, incapatanata, ma plictisesc foarte repede, imi place sa se faca lucrurile asa cum vreau eu, tolerez greu prostia, incompetenta, nehotararea, pot sa fiu dura si prea directa, razbunatoare daca sunt calcata pe coada. Ma inflacarez foarte repede cand vine vorba de tara mea, limba mea, istoria stramosilor mei si nu in ultimul rand cand vine vorba de politica.

Acum ca stii defectele mele, vei citi textul mai departe? Sau vei renunta, dezamagit ca persoana pe care ti-ai imaginat-o nu este asa cum ai crezut?

Nu, nu sunt perfecta. Nici macar nu imi doresc sa fiu. Perfectiunea s-a demodat, inca de pe vremea cand Dumnezeu a creat mediul perfect, si omul perfect, si a esuat.

Ei bine, astea sunt defectele mele, pe care le cunosc si mi le asum. S-ar putea sa fie mult mai multe, si lista sa se prelungeasca. In locul celor insiruite, poti sa completezi cu defectele tale, asta in cazul in care le cunosti si ti le asumi, la randul tau.

Defectele mele ma fac sa fiu cine sunt, nici mai mult nici mai putin. In cadrul unei experiente de viata cu o persoana la care am tinut mult mi s-a reprosat, vreo 4 ani in urma:
"- Tu intotdeauna esti perfecta, tu faci totul corect, numai eu gresesc!"

In incercarea mea infantila de atunci de a-mi ascunde atat de bine defectele si de a fi prietena perfecta, rupta din filme americane, l-am facut pe omul de langa mine sa se simta imperfect iar eu am adunat frustrari pentru ca imi blocam anumite emotii normale si firesti. Am invatat ca amanand momentul in care iti arati defectele amani de fapt insasi relatia, pentru ca o faci sa fie total rupta de realitate, deci practic inexistenta. Desi poate suna neverosimil, oferi o sansa acelei persoane doar in momentul in care ai curaj si ii spui ceea ce te deranjeaza si ceea ce te face sa fii nemultumit. Poate ca va accepta, poate te va respinge, dar cel putin stii ca te va respinge pe tine, si nu pe o imitatie "perfecta" a ta.

Astazi cand cineva a inceput sa ma laude, vrand sa ma maguleasca, i-am spus: "dar stii ca sunt incapatanata, orgolioasa, emotiva, egocentrica? Stii ca as putea sa fiu un potential criminal in serie? "

Persoana respectiva nu a inteles prea bine gestul meu, poate ca l-am pus pe ganduri si data viitoare in discutie o sa aiba o anumita rezerva fata de mine, insa sunt mandra ca gluma mea a fost facuta de mine, Sanda raraita si cateodata impiedicata, poate dificila dar niciodata perfecta.

PS: Cel mai frumos lucru pe care ar putea sa mi-l spuna cineva in acest moment al vietii ar fi ca ii place anume un defect al meu. Nu o calitate, asta e ceva banal si prafuit.

Lie, Drink, Love

2011-05-16T14:01:00.000-07:00

a vedea, a simti, a vrea si a gandi.

vezi, apoi simti, apoi vrei, apoi gandesti si poate ca nu mai vrei, sau nu mai vezi, dar nu poti sa nu mai simti. Creierul si inima nu au o legatura directa. Numai intermediari. Mesajul se pierde, se transforma.

Ganditul este dusmanul cel mai mare al fericirii tale, in viata personala. Incepand sa gandesti, te apropii de ceea ce te face nefericit si te indepartezi de emotiile pure (cateodata naive, irationale, dar autentice) incercand sa te indrepte spre ceea ce este (dati-mi voie sa-mi reglez glasul nitel ca sa par mai solemna) MORAL, CORECT, ETIC, COMOD, sau, mai pe scurt... orice te-ar putea feri de un eventual esec.

De ce se teme homo habilis de esec, chiar si in anul 2011? Pentru ca noi, in definitiv, nu ne-am schimbat prea mult, de la mezozoic incoace. Inca de pe cand homo ionus vana maimuta prin jungla, avea frica de esec, ca o sa se intoarca in trib fara prada. Ce-o sa zica homo vasile si homo petrusha de barbatia lui, cand o sa se intoarca fara maimuta la familie, fara mancare pe masa? O sa rada si o sa arate cu degetul, la el, la barbatul care a esuat. HAHAHHA, uite-te la el, luzerul.

Asa deci si prin deductie super-deductibila, frica de esec ne reduce simtitul, si ne augmenteaza ganditul. De cate ori ti-ai zis asta: "Ehehe, stai un pic. Gandeste-te bine inainte sa-i spui ca o iubesti, si daca nu iti raspunde la fel? Atunci cum o sa suporti esecul? Mai bine ne mintim unul pe altul in continuare si traim intr-o comoditate etica, morala, corecta."

Dar recent am invatat ca nimic nu pretuieste mai mult decat o emotie pura. Un sentiment nou, abia inventat, care-ti pulseaza numai tie in vene si care are nevoie de daruire totala din partea ta, intr-un mod ireversibil. Asculta-l, urmeaza-l, impartaseste-l cu ceilalti. Lasa frica de esec, atatea secole de oameni inaintea ta au gandit si s-au complacut intr-o viata comoda...

Iubeste, imbatata-te, spune prostii si minciuni, regreta apoi, cere-ti scuze, ia-o de la inceput. Razi si plangi, daruieste-i zambete si lacrimi, cearta-te, tipa, trage-i o palma. Razbuna-te. Saruta obrazul pe care l-ai lovit, impaca-te, schimba-te, fii mai bun.

Dar nu uita ca la inceput si la baza tuturor lucrurilor a fost verbul "A simti".

Daca ai exista

2011-05-14T11:45:00.000-07:00

daca-s fi mare, si daca-s fi soare
m-as apleca spre tine sa-ti dau o bucata din raza mea
daca-s fi mica, si daca-s alerga prin iarba
m-as apuca de un picior de-al tau ca sa pasim alaturea

daca-s putea fi un obiect,asa vrea sa fiu masa
pe care iti odihnesti mana inainte de-a o intinde spre mine
as vrea sa absorb pauzele dintre cuvinte
pauzele in care gandurile tale zboara departe
pauzele pe care altfel eu nu pot sa le ating

daca-s avea o putere speciala, as vrea sa fiu invizibila
ca sa-ti petreci ziua cautandu-ma cu ochii dezlegati
iar apoi sa ma gasesti si sa ma ajuti sa prind culoare din nou
ca sa devin muzica ce te face sa zambesti misterios
cand habar n-am ce-ti trece prin cap

daca ai exista, as vrea sa fiu totul pentru tine
pentru ca tu deja ai fi totul pentru mine
si daca ar mai ramane vreo bucatica ne-intregita din noi,
as vrea sa pot exploda in bucati de fericire,
ca sa ne fac din nou intregi, pe amandoi.

Caricaturi electorale: Maxim Braila

2011-05-13T12:50:00.000-07:00

Maxim Brăila are doar 18 ani dar visează în stil mare. Deşi nu a luat încă BAC-ul şi profesorii spun ca nu prea trece pe la şcoala unde învaţă, Maxim ştie exact ce işi doreşte de la viaţă: să candideze la postul de consilier municipal şi să aibă o imagine politică ca şi cea a lui Putin, chiar daca nu vede nici o deosebire între Putin şi Obama.

Se vede ca pe o persoana fără experienţă, dar cu idei unice. Îl deranjează că tinerii nu pot să-şi mai permită ”acele luxuri care erau cândva”. Îl doare sufletul că „viaţa în Chişinau a devenit cu mult mai rea ca înainte”.

De 9 mai, echipat cu panglica Sf. Gheorghe la piept, Maxim Braila a lansat un mesaj de felicitare cu ocazia Zilei Victoriei. Intr-un clip video emoţionant care a emoţionat până şi cameramanul a cărui mână tremură patriotic în timp ce filmează, Maxim ne vorbeşte cu o voce solemnă despre însemnătatea acestei sărbători. După scurte urări, acesta spune: „ Dumneavoastră aţi îndurat mult, şi secetă, şi foame, dar în schimb aţi facut posibilă viaţa noastră în linişte şi pace. Vă mulţumesc pentru victorie!”.

De bine, de rau, vocea sa în perioadă de tranziţie se potriveşte cu era prin care trece R. Moldova la moment, deci nu putem decat să arătăm înţelegere şi toleranţă pentru tânărul cu aspiraţii înalte; lipsa acordului între subiect şi predicat pe ici şi pe colo în discursul lui Maxim ne aduce aminte că suntem umani şi trebuie să iertăm; iar faptul că părinţii lui sunt îngrijoraţi pentru că acesta rămâne în urmă cu lecţiile din cauza campaniei ne arata cu atât mai multă hotărâre şi ambiţie din partea sa.

Maxim Brăila, un candidat angajat in slujba „adevarului pentru cetăţeni”!

Dodonisme, PR si victorie

2011-05-13T12:48:00.000-07:00

Dodon. Igor Dodon. Potenţial primar-plenipotent. Omul cu soluţia roz de pe panourile misterioase din oraş. Un produs promovat intens, dar a cărui insuşiri personale rămân necunoscute pentru noi, ca acelea a unui detergent nou pe care nu scrie exact ce face, cum curăţă gunoiul, cum repară gropile... pe care scrie doar ca e foarte eficient, şi îţi va oferi o „soluţie”.

Campania locală PCRM din acest an a debutat încă din martie cu un teasing preţios, cu bannere albe colorate în roz, la fel ca şi viaţa pe care ne-o garantează partidul în discutie sau: „Soluţia pentru Chişinau”. Din punct de vedere al psihologiei culorilor în publicitate, culoarea roz simbolizează femeia, puritate, fineţe şi tot ceea ce ţine de ea. Am sperat că panourile misterioase semnalează apariţia unei prezenţe feminine, noi, care ştie să pună punctul pe „i”, poate chiar o Angela Merkel mioritică.

Visele mi-au fost spulberate însă atunci când rozul a prins o uşoara tentă roşiatică pe parcursul următoarei luni până când a atins o culoare pur-dodonică, la lansarea oficială a campaniei electorale şi prezentarea echipei PCRM pentru locale dintr-un parc de la Ciocana, cu vedere deasupra capitalei.

Discursurile celor implicaţi au vehiculat valori puternice, cu substrat manipulator. În primul rand, Igor Dodon a accentuat de mai multe ori sărbătoarea din ziua respectivă: „Astăzi este o sarbatoare creştinească extrem de importantă, joia creştinească.” Din cunoştinţele generale despre doctrina comunistă dar şi revizuind platforma PCRM de pe site-ul lor ştim că religia şi comunismul sunt doua noţiuni care se exclud una pe cealaltă, iar îndepartarea de la această regulă poate semnala doar o încercare de a flexibiliza mintea cetăţeanului de rand, şi aşa prea flexibilă.

Alt laitmotiv al discursului PCRM în aceasta campanie este gospodarul, personajul iubit al moldovenilor. De când ne ştim vrem la conducerea capitalei un gospodar: nu un bun manager, nu un bun economist, nu un doctor habilitat, nu un om bun la suflet, ci un GOSPODAR. În imaginaţia noastră, acesta este personajul care o sa-şi măture în faţa casei, o să strângă gunoiul, o să pună ceva pe masă şi o să toarne un pahar la botul-calului dacă este nevoie, aşa că ideea de gospodar ne dă un sentiment de căldură, ca şi ceva care ne este apropiat.

Din punct de vedere al pr-ului, campania PCRM are un discurs excelent, punctează anume bătăturile administraţiei Chirtoacă şi vehiculează cu motivele majore de îngrijorare a populaţiei capitalei: gropile, staţia de epurare, preţul pe giga-calorie, facturile prea mari. Chirtoacă este prezentat de Ion Ceban (PCRM) în felul urmator: „Primarul actual s-a căţărat în autobuz, în tanc, pe tractor. Eu cred că dacă ar fi posibil s-ar fi căţărat şi pe rachetă. Nu l-am vazut sa se ocupe de problemele reale ale capitalei. În loc să se preocupe de problemele reale, a umblat cu bradu’. Avem nevoie de un primar tânăr- dar nu verde la cap.”

În clipurile video electorale vedem imagini cu facturi, gunoi, oraşul neîngrijit, iar apoi pe fundalul unei nesiguranţe triste ni se promite soluţia pentru aceste probleme, lumina de la capătul tunelului. Melodiile folosite pe fundal (Coldplay) targetează tinerii, imaginile cu familie, elevi, şcoală adaugă segmentul mai în varsta şi familiştii iar cele cu Dodon dând mâna cu muncitorii încearcă să convingă partea care a mai ramas din populaţie (muncitorimea). Spre sfârşitul clipului se spune „Chişinău, oraşul în care locuiesc familii fericite” şi astfel se încearcă o încheiere in stil pozitiv a unei campanii care a fost construită pe tot ceea ce este negativ la administraţia anterioară.

Un laitmotiv cu dublu simbol pentru fiecare cetăţean al R. Moldova este victoria. Frazele care au fost spuse în campania PCRM: „Eu cred că suntem sortiţi victoriei” şi „Vom începe aici, acum, şi vom duce până la capăt! Victorie!” au menirea de a trezi alegătorului anumite nostalgii legate de timpurile când cuvântul „victorie” avea o menire naţională. Atunci, acesta simboliza triumful URSS, puterea sa globală, garoafe roşii si marş militar. Astăzi acest cuvant ar trebui să-şi piardă deja din valoare, având în vedere cat a fost folosit în toate campaniile anterioare dar şi conflictul pe care îl stârneşte în fiecare an de 9 mai.
Dar printre cacofonii şi calchieri, Igor Dodon presoară şi câte o lozincă scurtă ce conţine cuvinte puternice, cu substrat foarte inteligent: „Solutia pentru un oras modern”,”Vin sa administrez primaria in mod profesionist”, „Iubim Moldova”, „Moldova alege victoria”, şi altele.

Elementul de surpriză ale campaniei PCRM de data aceasta a fost imnul „Iubim Moldova”, care a stârnit controverse în întreaga ţară. Targetat pe tinerii ce îşi doresc să rămână în ţară şi să vadă R. Moldova dezvoltându-se fără implicaţii politice de tip extern, acest cântec a fost folosit pentru a cuceri electoratul prin canalele de comunicare de tip internet, radio, tv.

În sfârşit, campania PCRM ne promite nici mai mult nici mai puţin decât o gură de rai: viaţa în alb-roz, un gospodar, un destin creştinesc, rezolvarea problemelor facturilor, repararea gropilor, a staţiei de epurare, un oraş fără gunoi, în care trăiesc familii fericite, victorie, soluţii, şi tineri care nu pleacă din ţară. Tot ce trebuie să faci este să-i garantezi votul tău sincer şi nevinovat acestui om despre care nu ştii nimic, care nu trădează nici o emoţie, şi care totuşi promite solemn să reprezinte în ochii noştri SOLUTIA.

DO RI VOIE

2011-05-11T07:24:00.000-07:00

M-am gandit azi la lucrurile pe care mi le-am dorit. Practic de fiecare data cand am afirmat tare si raspicat ceea ce imi doresc, mi s-a oferit acel lucru. Doar ca atunci cand l-am primit, dupa faza initiala de satisfactie personala si orgoliu impacat (doar am zis si am facut!) mi-am dat seama ca ceea ce imi doresc nu este ceea ce am nevoie.

Si nu, adevarul nu se afla undeva la mijloc.

Am impresia ca ceea ce imi doresc este influentat mai mult de de filmele pe care le privesc, de mediu, de frustrari, de fantezii adolescentine si de ceea ce este la moda astazi, ACUM.

Intr-o zi vorbeam cu o prietena mea si ii spuneam ca imi doresc alaturi o persoana ca mine, pentru ca eu ma plac pe mine. Makes sense, right? Atunci am intalnit copia mea masculina: aceeasi origine, aceeasi facultate, universitate, aceeasi educatie, aceleasi teluri in viata si cariera, aceeasi zodie, mod de viata spontan si creativ, blablabla. Ne intelegeam foarte usor si m-a cucerit exact asa cum as fi facut-o eu daca eram barbat.

DAR (intotdeauna exista un dar) vorbea la fel de mult ca mine, ne astupam unul pe altul, nu ne puteam hotari cine conduce si cine se lasa condus. Orgoliile ni se incrucisau zilnic. Apoi am inteles ca defectele lui ma irita dublu, ca si cum le-as privi oglindit. Mai tarziu am realizat ca desi IMI DOREAM un partener-oglinda, nu de asta AVEAM NEVOIE. Am inteles ca o lectie de viata ca imi trebuie cineva care sa fie intotdeauna nou si diferit si altfel decat mine si eu sa-i fiu intotdeauna noua si diferita si altfel decat el.

E periculos sa-ti doresti ceva, pentru ca daca iti doresti cu adevarat, vei obtine acel lucru. Dar nu te bucura inainte de timp, indeplinirea dorintelor nu-ti garanteaza fericirea. Acest lucru iti garanteaza doar ca, la sfarsitul episodului, chiar inainte de publicitate, ai sa intelegi nu ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie. Si poate ca asta este cea mai pretioasa invatatura dintre toate.

Data viitoare cand iti doresti ceva, ancoreaz-o adanc in ceea ce ai nevoie. Sa-i spunem nici dorinta nici nevoie: DORIVOIE!

Tandrete reciclata

2011-04-30T16:14:00.000-07:00

Mi-e dor sa simt
ce-ai simtit tu pentru mine
si ce n-am simtit eu de ceva timp
acel fior care iti face pielea gaina
timpanele scartaie
viorile se zbat
simfonia porneste de la un singur gest

mi-e dor sa plang
asa cum ai plans tu
si cum n-am mai plans de ceva timp
cu lacrimi de crocodil copilaros
si cu dara umeda pe obraz
care frige pana in suflet

mi-e dor sa traiesc intr-o metafora imposibila
sa ma indragostesc de fiecare iluzie
asa cum traiai tu si cum n-am trait eu
de ceva timp
dar nu mi-e
dor
de
tine

E liniste sub cerul apei

2011-04-27T02:35:00.001-07:00

Dedesubt oceanul
deasupra cerul
la mijloc in avion sunt eu
cu nasul lipit de geam
urmaresc valurile cum renasc unul din altul
cum sa nu visez ca o sa ma reincarnez si eu
in urmatoarea viata
intr-un val mai bun,
mai profund,
mai curat?

As vrea sa-mi dau drumul acum in apa
ca sa ma contopesc mai lin cu destinul,
asa ca deschid incet geamul rotund de submarin al avionului
si acesta ma smulge in eter.

cerul e apa
apa e cer
iar eu inot prin aer cu capul in jos
zambind larg.

E liniste sub cerul apei.

Perfectiunea, in ochii mei

2011-03-21T11:13:00.001-07:00

Lecţie despre cub
de Nichita Stanescu

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

Protestez

2011-03-06T11:51:00.001-08:00

Azi am inteles de ce cateodata randurile poeziilor mele se termina cu spatii albe

Cateodata chiar intre randuri las cateva spatii albe

Chiar si intre cuvinte pot sa las sausanulas spatii albe

Azi am inteles de ce.

Semnele de punctuatie au tendinta de a umple si de a da un sens acelor spatii, refuzand sa lase gandurile in aer, pentru ca sa fie percepute de fiecare in felul sau. Virgula, punctul, semnul exclamarii si toti fratii lor limiteaza infinitul de emotii pe care pot sa ti-l transmit printr-o propozitie.

Exemplu: In cate feluri ai putea sa citesti:

Protestez

Ar putea fi isteric, Protestez! Sau grav: Protestez... Sau total nesigur: Protestez?

De aceea

poate ca e mai bine sa las spatii albe intre cuvinte si sa nu fortez utilizarea unor semne de punctuatie
pentru ca tu sa oferi un sens propriu fiecarui gand
de parca l-ai naste tu si nu eu
si sa-l treci prin culorile tale interioare
in felul tau unic
tot ce pot sa-ti ofer eu e un spatiu alb
iar aici
as vrea sa pun
punct

Dor de viitor

2011-02-28T06:48:00.001-08:00

Nu am gasit inca nici un motiv pentru care homo sapiens sunt intotdeauna nostalgici dupa lucruri din trecutul lor. Singurul atu al trecutului in comparatie cu viitorul sau prezentul este ca pe cel dintai il cunoastem. Si cu ce ne ajuta asta?

Astazi voi fi nostalgica dupa ceea ce urmeaza sa traiesc.

Mi-e dor de momentul in care voi sari prima data cu parasuta deasupra fluviului Amazon. Genunchii imi tremura, mi s-a taiat vocea, sar, si... liniste. Peisaje care iti taie respiratia si care te fac sa-ti doresti sa te opresti in timp, in aer, in spatiu.
Seara voi sarbatori saltul cu un pahar de Caipirinha autentic, intr-un local in care se danseaza samba, alaturi de o persoana draga, cu multa pofta de viata, ca si mine.

Ziua cand voi publica urmatoarea carte. O sala mare, cu geamuri mari, plina de oameni mari. Eu imbracata de sarbatoare, in culorile mele preferate: rosu, oranj sau galben. Persoanele dragi mi-au adus florile mele preferate: floarea soarelui. Mi se taie vocea de emotii si totusi spun discursul si apoi ma bucur sa ma incarc cu energia care pluteste in aer. Va multumesc pentru ca ati onorat invitatia. Va ofer aceasta bucatica din mine, cartea mea.

Visez cu ochii deschisi la clipa cand voi ajunge in Japonia. Fac exces de sushi,mi-e rau, rad de lacomia mea dar nu prea e de ras. Merg pe jos prin centrul orasului si las afisele luminoase sa se oglindeasca in ochii mei mari, de copil.

Mi-e dor de ziua cand o sa castig primele 100 mii euro, si o sa le cumpar parintilor o casa la munte. Le dau cheia,Imi tremura genunchii, parintii ma privesc cu mandrie, ma simt implinita. Apoi castig un milion, fac o pauza de un an de la servici si organizam impreuna cu toata familia un circuit in jurul lumii in balon.

Intr-o vara din viitor, voi iesi dintr-un local cu multa galagie si muzica, direct pe o plaja de pe malul unei mari zbuciumate. Imi scot sandalele, intonez un cantec si prietenele mele se iau dupa mine.Topaim, dansam, ne asezam pe nisip si deodata toata lumea tace. Suntem fascinate de sunetul apei, care se potriveste cu zbuciumul din interiorul nostru, sau, cel putin, din interiorul meu...

Mi-e dor, sufar, visez, abia astept sa se intample.

Doza

2011-02-08T06:47:00.000-08:00

E suficient sa scoti nasul afara
Si sa tragi
O doza de aer pe nas
Aer primavaratic, insangerat cu zapada
Aer platit cu zile intregi de gheata si turturi
Iar apoi
Sa inchizi ochii si sa lasi melodia sa curga prin vene
Alene
Ca o scurta nebunie de primavara
Venita devreme

Fii cetatean in Sandonia!

2011-01-02T04:11:00.001-08:00

E 2 ianuarie 2011, inceput de inceput, asa ca dati-mi voie sa aberez despre ce visez si ce imi doresc.

Tot sarind din tara in tara am inteles ca nu ma pot stabili in nici una din ele deocamdata, parca mai mult mi-as dori sa existe o tara cu cate un pic din fiecare.

S-o numim- Sandonia.

In tara mea am nevoie in primul rand de prietenii si familia mea.Punem pe masa mancare tailandeza si italiana. Pastram insa si urmatoarele mancaruri de la noi: mamaliguta cu friptura, coltunasi, placinte, ghiveci de vinete si sarmale. In pahare turnam vin rosu de Purcari, vin alb feteasca si sampanie franceza. La desert tarte franceze si italiene. Adaugam obiceiuri, port si traditii romanesti din toate zonele tarii combinate cu dragostea si pasiunea popoarelor latino pentru dans (salsa, samba, flamenco, etc).

Oamenii din Sandonia, sandonienii, sa fie calzi si ospitalieri ca moldovenii, gurmanzi ca francezii, deschisi la minte ca si americanii, spontani ca spaniolii si italienii, rafinati ca elvetienii, corecti ca si nemtii, relaxati ca nigerienii, respectuosi ca britanicii, muncitori ca si chinezii.

Sa avem o mare Mediterana, niste munti Alpi si un fluviu Amazon. Pe mare presuram cateva insulite exotice, cu multi palmieri si plaja alba, fina. Pe continent- niste paduri tropicale cu papagali colorati si feline mari, dar domesticite. Sa fie campii imense cu floarea soarelui si mori eoliene, super-moderne care stralucesc ziua.

Clima sa fie temperata, cu briza vara si cu zapezi usoare iarna. Toamna si primavara sa fie scurte si tolerabile, fara abundenta de ploi si noroi.

Orasele sa aiba un mix unic de arhitectura, cu cladiri foarte vechi, autentice si pretioase combinate cu unele foarte noi, futuriste. Acestea sa fie impanzite cu arta, muzee, expozitii, pictura si sculptura. Oamenii din Sandonia trebuie sa respire arta, pentru ca sa poata sa creeze la randul lor. Sandonienilor le place sa citeasca, sa faca sport, sa calatoreasca si sa gateasca. Ei sunt adeptii curentului slow food, pentru ca stiu ca e sanatos.

Cei mai bogati oameni din Sandonia sunt si cei mai inteligenti, intelectualii iau deciziile in tara. Politicile de baza sunt cele care privesc mediul inconjurator, sanatatea si libertatea individului. Sandonienii au dreptul sa-si aleaga singuri religia, atunci cand ating varsta de 18 ani. Daca nu vor sa aleaga nici una, atunci isi petrec viata asa cum considera ei ca e mai potrivit, fara sa astepte porunca cereasca. Oamenii fara studii sau ambitii se retrag la sate, unde duc o viata simpla si frumoasa, plina de recompense.

Sandonienii nu au nevoie de actul de casatorie pentru ca sa-si asume responsabilitati, ei considera ca hartiile apartin trecutului, iar valoarea cea mai mare din viitor este CUVANTUL, ONOAREA, PROMISIUNEA. De asemenea, locuitorii acestei tari nu cred in violenta si in razboaie, iar cea mai mare confruntare care poate sa existe intre ei este un duel verbal. Bineinteles ca cel mai inteligent si puternic psihic va invinge, si nu cel puternic fizic.

Dream. Imagine. Join me in Sandonia!

Norul care apasa

2010-12-21T07:26:00.000-08:00

(reportaj, aprilie 2010)
Pe 26 aprilie 2010 se implinesc 24 de ani de la catastrofa de la Cernobal. Ca in fiecare an, familiile persoanelor mobilizate in 1986 in Ucraina ca sa lichideze consecintele tragicului accident depun flori la monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant din Chisinau.

In centrul orasului s-au adunat circa 300 de persoane, inarmate cu lalele si garoafe rosii, care au venit din toate colturile tarii cu niste autobuze si microbuze care au fost puse la dispozitia lor. Majoritatea sunt victime directe ale Cernobalului si fac parte din „Societatea Cernobal”, ei au fost trimisi sa lucreze in zona imediat dupa accident, fara sa fie informati de pericolul la care vor fi expusi. Majoritatea sunt barbati in varsta de 50-60 de ani, unii dintre ei sunt decorati, si s-au adunat in grupuri si discuta, ca sa-si aminteasca, sau ca sa uite.

Intrebandu-i daca sunt bolnavi, acestia pleaca fruntea si spun cu voce stinsa „Hepatita”, „probleme la ficat” sau si mai rau, „cancer”. Vorbesc cu presedintele Societatii Cernobal de la Telenesti, care imi spune ca din 3000 membri deja au decedat circa 600. Adauga „Dupa asa tragedie, nu-i persoana sa nu scape...”. Am inteles ce vroia sa spuna, in ciuda dublei negatii care anuleaza sensul propozitiei. Cateodata cuvintele nu fac decat sa atraga atentia la o stare, fara s-o poata explica. Privirea s-a mi-a spus de fapt ca traieste cu frica sa nu fie el urmatorul, si in fiecare zi incearca sa se impace cu tragedia sortii sale.

Presiunea care predomina in aer poate fi perceputa fara prea multe eforturi: acesti oameni sunt inca tineri, in puterea varstei, si totusi lupta cu niste boli pe care nu si le pot asuma; vinovatii nu pot fi pedepsiti, acestia s-au dizolvat in aer odata cu undele de radiatie. Mai mult, statul nu le poate oferi lunar mai mult de circa 150 de lei pentru medicamente, ceea ce este cu mult sub suma de care au nevoie acesti oameni.

Dupa ce au depus florile, toti cei adunati la fata locului au pornit intr-un mars pasnic spre Moldexpo, unde ii asteptau cativa oficiali si o masa de comemorare. Premierul Vlad Filat a transmis un mesaj de solidaritate, iar Primarul Chirtoaca a venit sa dea mana cu membrii societatii.

Nu stiu daca noi, restul oamenilor, norocosi ca nu am fost printre cei mobilizati la Cernobal dupa 1986, ne vom putea imagina vreodata de cat curaj au nevoie acesti oameni pentru a se trezi in fiecare zi si a o lua de la capat. S-ar putea ca optimismul si incapatanarea de care dau ei dovada atunci cand isi doresc atat de mult sa-si traiasca viata fericiti sa fie un model demn de urmat pentru fiecare dintre noi.

In love with Francoise Nielly

2010-12-20T02:52:00.000-08:00

M-am indragostit de lucrarile ei la prima vedere, irecuperabil, de indata cum am pus ochii pe portretul pe care il puteti vedea postat la poezia de mai jos.

Portretele ei arata oameni puternici, cu priviri patrunzatoare, care incearca sa-ti transmita mesaje ascunse in ochii lor mari. Daca le privesti suficient de mult timp si concentrat, le vei intelege. Privile incarcate cu mesaje si emotii sunt si responsabile de faptul ca personajele prind viata, ies din rame si pasesc alaturi de mine, de tine, de noi. Sunt oameni, exista, aproape ca as putea spune ca ii cunosc pe toti.

Culorile stridente si extrem de curajoase te duc cu gandul la paduri tropicale, exotism si soare ce arde. Desi rupte de realitate, culorile redau parca lumina si intunericul de pe fata fiecarui personaj, privite printr-o prisma unica.

Am impresia ca oricare dintre aceste picturi ar putea sa umple o intreaga camera, fara sa fie nevoie de mobila si decoratiuni. Aceste imagini imi transmit emotii umane in cea mai pura stare si imi incalzesc sufletul, mai ales in acest anotimp inghetat :) enjoy!

Adio poezie

2010-12-15T09:18:00.000-08:00

Adio poezie,
pentru doua zile.
Te-am inselat cu proza,
si n-o sa-mi iau inapoi nici un cuvant-
a curs pur si simplu pe foaie
fara sa ma intrebe vreodata
daca eram sau nu pregatita
pentru imbratisare.

candva un cocon de rime,
acum rimez doar in gand
mi-am desfacut aripile ca sa zbor linear
si pana la capat de rand.
adio poezie,
te-am inselat cu proza
si n-o sa-mi iau inapoi nici un cuvant!

Cu placinta intr-o mana, cu stampila in cealalta

2010-12-12T04:03:00.000-08:00

(reportaj de la referendum R.Moldova- 5 septembrie 2010)

Iata ca veni si ziua Alfa, Referendumul cel de toate zilele. Optimism, atmosfera de sarbatoare, ziua salvarii nationale. Iesiti si votati, doar ati inteles cum se voteaza, nu?

Prima impresie a mea din sectia de votare a scolii numarul 65 este ca am ajuns prea devreme la o nunta, cu mult inainte sa inceapa. Este ora 13, jumatate din ziua de alegeri s-a scurs deja, si totusi am senzatia ca sunt printre primii alegatori.

La intrare ma intampina o masa festiva, cu o matroana imbujorata si zambitoare in frunte, probabil foarte bucuroasa de oaspeti.

"-Poftim, placinte, urechiusi, chifle cu "povidla". Apa, soc, ceai, fantî. Hai poftim!"

Pe fundal alta matroana canta duios „Are mama doi feciori”, si in timp ce ma gandeam ca mai bine ar canta „Are mama patru feciori” imi unduiesc pasii in ritm de dans popular spre „alaiul de vot”.

O femeie din fata mea nu intelege de ce pe liste sunt inscrise 11 persoane in apartamentul ei.

"-Stau aici de 4 ani, e apartamentul meu, nimeni nu locuieste acolo! Spune ea.
- Nu stim, doamna."

Raspunsul vine dintr-un canal adanc, secatuit, care suna a gol. Vocea se intoarce intr-un ecou prelung. Nu stim, doamna. Nu stim, doamna. Urmatorul.

O femeie intre doua varste, cu broboada si o punga cu legume in mana, nu e sigura ce are de facut. Se apropie de persoana cea mai apropiata, un barbat cu servieta si cravata, si-l intreaba incet:

"-Auziţi, cu şini s votează?"

La care i se raspunde pe un ton sarcastic:

"-Aici îi vorba nu cu şini, da pentru şini..."

Toti am auzit aluzia si ne privim intre noi suspect. Femeia priveste nesigura in jur lasand semnele de intrebare sa pluteasca in aer.

Un cuplu in varsta- doi batranei,apar pe holurile proaspat spalate ale scolii nr. 65, intampinati de „Roata morii se-nvarteste, ţac, ţac, ţac” si aceeasi matroana vesnic imbujorata. El e la costum si are palarie, ea e in rochie si cu poseta neagra, se tin unul de altul si merg incet, putin rusinati de atentia care li se ofera dar si emotionati. Probabil s-au pregatit din timp, probabil plimbarea pana la sectia de votare reprezinta cel mai palpitant lucru pe care l-au trait in ultimul timp. Poate se simt importanti pentru ca au dreptul de a vota si valoreaza acest lucru mai mult decat noi, astia care ne-am nascut cu toate drepturile si cu tot mai putine responsabilitati fata de societate.

Vor intra si ei in cabina de vot, ca si ceilalti, rand pe rand, emotionati, cu placinta imaginara intr-o mana, si cu stampila in cealalta, incercand sa-si demonstreze ca mai pot schimba ceva, ca ei vor fi cei care hotarasc ziua de maine.

Dar ceea ce probabil nu ne dam noi seama este ca facem toti parte dintr-o placinta comuna, iar daca numai 30% din placinta se prezinta la vot, s-ar putea ca persoanele respective sa nu aiba nici o putere asupra zilei de maine. Ei isi vor exercita dreptul de vot, tot mai dezamagiti de la un scrutin la altul, in timp ce restul de 70% vor sta acasa plangandu-se de preturi, de bani, de scandaluri politice, de lideri prefacuti, si de timpul de afara...

Dostoievski este singurul barbat din viata mea acum

2010-11-14T14:49:00.000-08:00

Tocmai am terminat de citit cartea "Umiliti si obiditi", de Dostoievski. In primul rand, imi vine sa ma auto-mutilez pentru ca nu am inceput sa citesc cartile sale mai devreme, ci abia acum, la 23 de ani. In apararea mea (si voi ascunde deocamdata lama), as putea spune ca mi-am inchipuit ca o sa fie cu totul si cu totul altfel...

Inca de mica parintii mi-au bagat in cap ca "trebuie sa citesti Dostoievski", iar prietenii din Moldova aveau reactia- "Cum, tu nu ai citit inca Dostoievski??", asa ca in mod absolut specific caracterului meu incapatanat, m-am rasculat impotriva lucrurilor care trebuiesc facute, si mi-am concentrat atentia spre lucrurile care vreau eu sa fie facute.

Insa am crescut, si m-am maturizat. Am revenit la bazele literaturii, asa ca am facut recent cunostinta cu opera lui Aristotel, Machiavelli, Fitzgerald, si, iata, Dostoievski.

"Umiliti si obiditi" este un roman de un dramatism profund, si acesta este poate singurul lucru care nu e foarte congruent cu gusturile mele in ale lecturii. In schimb modul in care e scris (o proza fina, moale, cuvinte modelate perfect) te prinde in gheare si te tine bine pana ajungi la ultima pagina, pagina 462.

Personajele sunt umanizarea unor idei filosofice, unor moduri diferite de a privi viata: intelectualul individualist, copilul abuzat si abandonat, tanarul bogat si naiv, scriitorul filantrop si femeia care isi sacrifica tot in numele dragostei. Spatiul romanului este unul boem, un Sankt-Petersburg vazut prin nori de fum, cu realitatea dureroasa a decalajului enorm intre patura de sus si cea de jos, intre bogati si saraci. Bogatul isi foloseste puterea pentru a demonstra cat de putin important este saracul si pentru ca sa-l umileasca, intr-o lume in care a fost deja umilit deajuns.

Asimilarea primului roman de Dostoievski, scris cu un secol inainte sa ma nasc eu, mi-a stimulat si mai mult vesnicile dezbateri interioare, despre bani, despre dragoste si Dumnezeu, dar mai ales despre o lume care se bazeaza pe cuvantul de onoare al cuiva, o valoare pe cale de disparitie in zilele noastre.

Moldoveanus nou-nascutus versus roman

2010-11-03T04:33:00.001-07:00

Societatea din R. Moldova este impartita in moldovenisti, rusofili, unionisti, indiferenti, si... oamenii ca mine.

Moldovenistii sunt cei care cred ca moldovenii sunt un popor independent, ca Republica Moldova trebuie sa se dezvolte fara implicatii ale altor tari, cum ar fi Romania sau Rusia. Aceste specimente se numesc moldoveni si considera ca vorbesc "limba moldoveneasca". Ei resping ideea de popor roman si istoria Moldovei dinainte de ocupatia rusa. Acestia se uita in oglinda si vad o noua specie rara, tabula rasa, un arian in devenire, moldoveanus nou-nascutus. Cum ramane cu radacinile, istoria, cu stramosii cazuti pe diferite fronturi?

Rusofilii sunt persoanele de etnie rusa sau pur si simplu cu anumite nostalgii in legatura cu acest popor, care doresc ca rusa sa fie a doua limba de stat, care refuza sa pronunte cuvantul roman sau limba romana. Acestia insista ca Moldova sa fie in relatii bune si foarte buna cu Rusia, si ii considera pe romani ocupanti care incearca sa ne ia teritoriul si trebuie tinuti la distanta. Homo Rusofilos de obicei refuza sa vorbeasca in limba romana, si chiar daca intelege ce spui iti va raspunde in rusa: Devushka, ia ne ponimaiu. Aceste persoane au impresia ca intreaga lume se invarte in jurul buricului mosocovit si ca inclusiv africanii trebuie sa invete rusa daca vor sa-i intrebe ceva.

Unionistii sunt persoanele care pledeaza pentru unirea cu Romania, in baza istoriei si a limbii comune. Acestia considera R. Moldova o regiune a Romaniei, asa cum a fost la inceputul secolului. Este un vis frumos, insa foarte greu de realizat, datorita implicatiilor economice, sociale si a rupturii de zeci de ani care a intervenit intre romanii de pe ambele parti. Nu cred ca suntem pregatiti astazi pentru asa ceva.

Indiferentii sunt suferinzii, resemnatii, sociopatii, cei care au crezut in anumite idei si acestea s-au intors impotriva lor. Cei care au spus intr-o zi ceea ce gandesc cu jumatate de voce si au fost pedepsiti aspru pentru asta. Ei prefera sa creada ca daca nu se implica, viata lor va fi mai simpla, mai usoara. De obicei, indiferentii nu merg la vot, si ne fac noua viata mai complicata.

Bine, am inteles pana acum fiecare categorie. Dar eu ce sunt? In ca categorie ma incadrez? Cum denumesti o persoana care recunoaste ca vorbeste limba romana, ca traieste in Moldova, o zona a Romaniei, care a fost indepartata si populata fortat cu popoare slavone, care isi doreste unirea dar intelege ca aceasta nu poate fi realizata deocamdata?

Anti-rusofil? Anti-moldovenist? Pro-roman? Romanofil? Semi-unionist?

Ei bine, nu. Pur si simplu, roman.

Nu te grabi

2010-10-25T07:28:00.001-07:00

Nu te grabi.
de ce te grabesti,
de parca nu ne asteapta in fata
acelasi rosu si verde
sau un galben intermitent
ca sa avem timp sa ne privim
in ochii plini de intelesuri,

de parca eu ar trebui sa te urmez
cu pasi mici si tacuti
spre vreo intersectie ciudata
in care eu nu mai sunt eu
iar tu dadeai cu masina
peste inima mea plapanda de pieton grabit,

de parca frunzele ruginesc toamna
pentru ca asa e normal
cand de fapt ele devin fosnitoare
pentru ca sa merg printre ele
si sa fosneasca jucandu-se printre cizmele mele

si parca
unul dintre noi se misca prea repede
ca sa prinda semaforul.
Nu te grabi.
De ce te grabesti?

Castel din cuburi colorate

2010-10-05T03:39:00.000-07:00

Mi-am dorit intotdeauna sa construiesc un castel de nisip
sau din cuburi colorate
insa de fiecare data cand incepeam
cu inima plina de vise lucioase
sa construiesc ceva in care cred
puneam 2-3 cuburi
si trebuia sa fug
sa las tot
si sa prind trenul de opt

apoi aparea un om frumos
cu mintea si inima deschisa
si ne plimbam cu sufletele in palma
sau ne priveam adanc in negrul tainic al ochilor
dar cum imi suna alarma
incepeam frenetic si automat
sa arunc hainele in valiza
si lasam tot
ca sa prind trenul de opt

Chiar si valizele se uzeaza
de la prea multe drumuri

Asculta-ma ce-ti spun

2010-09-26T15:08:00.000-07:00

Sunt zile in care plutesc departe de Pamant, sus, undeva, pe cer, cand ma transform intr-unul din punctele luminoase pe care nu le intelegeti si le fotografiati frenetic pentru ca sa dati pozele la ziar a doua zi. Ma indragostesc brusc de viata in toate formele ei si vreau sa reusesc sa-i fac o declaratie cum nu i-a mai facut nimeni.

In asemenea zile, ca si astazi (poate pentru ca am vazut Peter Pan inainte sa ies din casa), cand simt o adiere usoara de vant printre genele rimelate,privesc in sus la nori si talpile mi se desprind incet de pamant. Ma ridic, dau din picioare ca un copil si rad cu gura pana la urechi, de fericirea ca nu mai sunt, ca voi fi, ca nu mai conteaza ce urmeaza. In asemenea zile rimele imi ies inconstient pe urechi si se aseaza pe foi, fara sa ma stradui prea mult sa le indoi printre cuvinte, ca o fata cuminte.

Gandul imi zboara la zile insorite din trecut sau din viitor, le traiesc din nou, alaturi de cineva sau de una singura, chiar daca unele nu s-au intamplat inca. Ma bucur de fiecare scanteie, las emotiile sa-mi faca riduri la ochi, ele nu sunt dusmanii ci aliatii mei... datorita lor simt ca traiesc si pot sa plutesc.

Daca ma intalnesti intr-o astfel pe zi, savurand o inghetata colorata si invartindu-ma fara logica (cine are nevoie de logica atunci cand iese la plimbare?) printre copacii din parc, ia-ma de mana si asculta-ma ce am sa-ti spun: viata e superba, noi suntem deosebiti, puternici, si impreuna putem face lumea mai buna.

E suficient ca din cand in cand sa dai voie talpilor tale sa se desprinde de la pamant si sa privesti in sus, printre nori, acolo unde chiar ai putea sa ajungi, daca iti doresti asta cu adevarat.

PS: Da, norii sunt in toate formele si de toate aromele, daca ai rabdare sa-i descifrezi, iar noi ne petrecem mult prea mult timp incercand sa decifram misterul asfaltului...

Opera de arta cu zambet

2010-08-19T13:48:00.000-07:00

Pentru Ilinca si Ileana, care au plecat

Drum bun si scrie cand ajungi,
va fi o experienta unica, extraordinara, irepetabila-
i-am zis eu.

Si-a luat palaria galbena din dulap,
o valiza plina de fluturi,
un stomac plin de vise,
pipa cu amintiri,
si apoi s-a aruncat in gol, irevocabil.

"La inceput mi-am spart capul la cadere,
apoi incet-incet am adunat bucatile sparte
din personalitatea mea
le-am pus la un loc
le-am lipit cu saliva si lacrimi
si mi-am creat un MOZAIC nou din mine.
Eu sunt acum un mozaic nou, frumos,
o opera de arta cu zambet"-
Imi va spune ea intr-o zi.

De acum pana atunci nu te desparte decat un salt in gol. Curaj.

Lectii de viata la 23 de ani

2010-08-06T02:19:00.000-07:00

Pe 3 august am implinit 23 de ani, un numar care imi trezeste emotii pozitive si o senzatie calda in stomac. Nu stiu de ce, dar e un numar care imi este drag. Simt ca in ultimul an viata mi-a dat multe lectii, majoritatea sub forma de lovituri sub centura, dar unele cu adevarat caraghioase. Ca si anul trecut, am hotarat sa va povestesc despre micile mele "invataturi karmice", pentru ca sa va dau de gandit, sau, in cel mai bun caz- sa va amuz un pic.

Lectia nr. 1

Don't ever sing at karaoke again. De ce? Pentru ca am hotarat "s-o fac si pe asta" si m-am aventurat alaturi de o prietena draga sa cantam "creep" (o melodie din tineretea mea) in fata la XXX persoane in cunoscutul Hard Rock Cafe, intr-o seara de vineri. Nici Strawberry Frozen Margarita si nici aplauzele prietenilor nu au ajutat sa-mi treaca emotiile care intr-un final m-au dus la un ras isteric, pe scena, in fata camerelor de filmat si a privilor karaokistilor profesionisti. Desi 1- imi place foarte mult sa fiu in the spotlight si 2- am voce si auz muzical, am facut si cor in liceu, emotiile exorbitante nu au putut sa produca decat o voce ciudata si ras isteric, pana la lacrimi :) Mai trebuie sa spun ca aceasta melodie, "Creep", este una grava si plangacioasa?

Lectia nr. 2

Start making money. Pana 1 an in urma, eram genul de om care nu lucra pentru bani, pentru ca i se parea ca beneficiile intelectuale si spirituale sunt mult mai importante decat cele materiale. Well, i was wrong. Nu sunt mult mai importante, sunt cel putin la fel de importante. Nu poti sa-mi lipesc un pret in frunte, insa pot sa pun pret pe munca mea, care de obicei include si sambetele si duminicile si chiar imi inghite unele nopti. Am inteles ca a venit momentul sa ma respect si sa invat sa cer bani pentru efortul meu, sa pun valoare pe input-ul meu in afacerea cuiva. Nu voi ascunde faptul ca un prieten a fost cel care m-a impins in aceasta directie si mi-a deschis ochii: atunci cand ceri o suma pentru lucrul tau, nu faci decat sa-i arati omului respectiv ca te valorezi, si ar fi timpul sa te valoreze si el cu adevarat. Gata, am pus punct perioadei de voluntariat, au fost suficienti ani pe care i-am daruit acestui mod de viata.

Lectia nr. 3

About the friends you don't need. Sunt in general o fire sociabila si ma inconjor cu oameni interesanti, deosebiti, unii chiar ciudati in felul lor, si poate de asta si imi plac- pentru ca nu sunt comerciali, ca un cantec de Lady Gaga, ci mai degraba ca un The White Stripes sau un Air. Insa in ultimul an am inteles ca trebuie sa tii aproape doar oamenii potriviti- iar daca este o persoana in anturajul tau care incepe sa-ti faca mai mult sange-rau decat bine, atunci (stiu ca nu suna bine, dar asta e) pur si simplu lipseste-te de ea. Daca cineva in mod constant te face nefericit inseamna ca nu merita sa fie in grupul tau de prieteni, si asta am invatat dupa multe prietenii nereusite, care nu au dus nicaieri. Mediul pe care ti-l creezi te influenteaza mai mult decat crezi, asa ca alege sa ai langa tine doar oameni extraordinari, care te inspira.

Lectia nr. 4

My intuition is pure gold, i tell you. Intuitia e ca un fel de Dumnezeu. Stii ca este acolo, insa n-o vezi, n-o poti atinge, n-o poti explica foarte usor. Dar te ghidezi dupa ea, pentru ca ti se pare ca acesta este lucrul cel mai firesc. Ei bine, anul acesta intuitia mea m-a scapat de multe belele, de oameni nepotriviti si de alegeri neinspirate. Si, mai ales, in momentul (recent) in care mi s-a soptit de undeva de dupa cerebel: Nu e de incredere, ascunde ceva, nu te implica- am fost salvata de la o situatie cu adevarat neplacuta. Dar iata, orice lucru rau e spre binele meu, acum pot spune raspicat si plina de mandrie ca am primit lectie de viata cu adevarat valoroasa :)

Lectia nr. 5

Thank you for your specific life lesson. Oamenii care apar in viata mea au fiecare cate un rol important. Anul acesta, unul m-a dus pe calea cea buna, din punct de vedere profesional, si mi-a deschis in fata un nou univers. Altul m-a facut sa ma simt iubita si protejata printr-un singur gest, chiar daca se afla in alt colt al lumii. Un al treilea om mi-a aratat cat de perfizi si prefacuti pot fi unii, sub blana de oaie, asa ca am invatat sa ma protejez de ei si acum sunt imuna la rautatile lor. Unii mi-au aratat cat de frumos e sa nu mai gandesti in unele momente ale vietii, iar altii m-au invatat sa gandesc intr-un nou sistem de referinta. Altii m-au facut sa platesc pentru unele greseli din trecut, desi nu si-au dat seama, iar acum sunt mai atenta sa nu mai fac greseli, pentru ca am inteles ca platesti pentru fiecare :) In fine, fiecare persoana din viata mea, care mi-a facut bine sau rau, sau care crede ca a trecut neobservata de mine, m-a invatat ceva, constituie o notita mentala in memoria mea.

Asadar, stimati blogoholici anonimi, sa invatam sa apreciem toti oamenii din viata noastra, fie ca ne lasa un gust amar sau ne dau fluturi in stomac, fie ca tipa la noi sau ne fac sa zambim, fie ca alearga spre sau de la noi. Ei nu-si dau seama ca prin fiecare gest, cuvant, privire, ne animeaza vietile, ne dau lectii si lovituri importante, si, an dupa an, devenim mai hotarati, mai puternici, mai intelepti.

Sa graim moldovineste deci

2010-07-26T00:37:00.000-07:00

V-am tot povestit de accentul meu moldovenesc care la inceput mi s-a parut ca ma facea prea mult sa ma deosebesc in societatea din Bucuresti, apoi din contra, am inceput sa-l vad ca pe brandul meu PERSONAL, un lucru care ma ajuta sa ma diferentiez.

Dar cand spun accent ma refer la sunetele pronuntate cu gura un pic mai inchisa, atunci cand "e-ul" trece subtil in "i" (bini, ajutoarili, merili, perili) sau "c-ul" in "ș" (și fași)- nicidecum la calchieri din rusa, arhaisme, regionalisme sau alte structuri prafuite pe care moldovenii din R. Moldova inca le folosesc in limbajul curent.

Este de inteles acest lucru, dar nu de apreciat si de tolerat. O limba inchisa ermetic si izolata de radacinile ei romanesti, peste care s-a turnat din greu limba rusa invatata fortat, nu are cum sa se dezvolte in acelasi ritm cu romana vorbita in Romania- aceasta a avut conditiile ca sa se purifice.

Printre expresiile gresite cel mai des folosite de concetatenii mei, vreau sa evidentiez in mod special:

1. "Daca nu ma gresesc,...."- CORECT: Daca nu gresesc; tot aici intra si expresia "ma rad"- CORECT: rad sau "hai sa ne pornim". Nu poti sa "te gresesti", "sa te razi" sau "sa te pornesti".

2. "Vrasazica"- CORECT: vasazica.

3. "Pe dansul, pe dansa"- CORECT: pe el, pe ea sau in cazul in care e vorba de politete- pe dumnealui, pe dumneaei.

4. "Riceta, receta"- in loc de reteta sau mai CORECT: prescriptie, atunci cand e vorba de tratament medical.

5. "a merge in ospetie"- desi corect din punct de vedere al DEX-ului, a fost scos din uz si folosit in limba vorbita mai mult sub forma de "a merge in vizita", "a face o vizita", "a vizita pe cineva."

6. "Stergar"- exista, dar este in stransa legatura cu prosoapele traditionale de la tara. CORECT: atunci cand vine vorba de o bucata de panza cu care te stergi pe corp, se spune "prosop" sau "servet".

7. "Banca" de miere, de lapte, etc.- CORECT: borcan.

8. "Zgushionca"- CORECT: lapte condensat.

9. "Na-i soveste"- CORECT: N-ai obraz; nu ti-e rusine;

10. "Matinca"- in contextul "Matinca el chiar asta a vrut sa spuna". CORECT: ma tem ca.

Acestea sunt cele mai importante si des intalnite, insa haideti sa nu uitam de: calgotşi, bolniţă, ştrampi, ma raslaghesc, gruz, prikolina, păpuşoi, curechi, zarzare, poamă, pătlăjele, harbuz, zămos, si aici va las pe voi sa completati lista.

Imbunatatirea si modernizarea limbii trebuie sa vina in paralel cu dezvoltarea unei tari, cu inaintarea nivelului ei de viata si de cultura. Asta nu inseamna in nici un caz indepartarea de traditii, de valori si de istoria si radacinile noastre. Mai mult, consider ca fiecare dintre noi trebuie sa-si cunoasca limba atat de bine incat sa stie si formele ei vechi, si regionalismele, si toate modurile in care s-a manifestat un cuvant de-a lungul timpului, cu o singura conditie: sa-l foloseasca pentru uz curent doar pe cel mai corect dintre ele.

Despre tacerea mea si moartea cuvantului

2010-07-14T04:25:00.000-07:00

Parca am efectuat un cerc complet ca sa ajung iar in punctul in care eu taceam si tu taceai ascultand cuminte tacerea mea. Este un moment rar si frumos, cand ne oprim din vietile noastre intinate de cuvinte pentru ca sa nu mai fim oameni, ci fire de nisip.

Cand taci, timpul nu mai ticaie grabit si secundarul inlemneste. Timpul trece prin noi si noi trecem prin timp doar daca deschidem gura si articulam unele lucruri pe care poate e mai bine doar sa le simtim, fara a le spune. Exista atatea moduri in care sa transmiti emotie pura iar noi, oamenii, ca ultima specie de pe lume, alegem modul cel mai banal dintre toate: trancaneala.

In societatea noastra cuvintele se devalorizeaza, pentru ca le folosim adesea in scopuri meschine, chiar si pe cele mai magice dintre ele. Le folosim ca sa obtinem lucruri de care nu avem nevoie, iar atunci cand intr-adevar le folosim ca sa spunem ceea ce simtim s-ar putea sa nu fim intelesi corect. S-ar putea sa nu crezi ce-ti spun, pentru ca ai auzit de atatea ori cuvintele pe care le spun intr-un context gresit. Scade valoarea euro, dolarului... dar scade vertiginos si valoarea cuvantului, intr-o lume ghidata de mesaje alcatuite din litere.

Asa ca TACI. Imi face placere sa tacem impreuna. Am putea sa tacem impreuna cu orele, pentru ca in lumea noastra cuvintele au fost scoase din circulatie. Iar asta n-am sa ti-o spun in cuvinte, ci am sa trasez cu degetul pe pielea ta emotiile in cercuri mici, iar si iar, ca valurile pe suprafata unei ape linistite, ca petele de culoare pe paleta de acuarela, pana o sa intelegi. Pentru ca stiu, la sigur, in mod cert, for sure, fara indoiala- o sa intelegi.

2010-05-31T13:24:00.000-07:00

CITESC, deci sunt SEXY!

2010-05-29T03:25:00.000-07:00

Dragi cititori sexy ai blogului mei, impreuna cu Ionela Costachi am dat start unei campanii de promovare a lecturii printre tinerii din R. Moldova. Desi campania ruleaza pe facebook de o saptamana, am reusit sa mobilizam circa 700 de oameni (pana azi) intr-un grup cu denumirea sloganului campaniei: "CITESC, deci sunt SEXY!"

Prin aceasta campanie incercam sa schimbam comportamente: majoritatea tinerilor din Moldova care nu citesc considera lectura drept o activitate rusinoasa, doar pentru tocilari, care le scade popularitatea. Noi dorim sa le inoculam ca lectura te poate face sexy si atragator, intr-o societate de valori inversate, unde frumusetea fizica si banii primeaza in majoritatea cazurilor.

Termenul "sexy" este unul care a trezit multe controverse. El este menit sa atraga si sa socheze targetul, care isi doreste sa fie sexy, desi nu doreste sa citeasca. Prin sexy nu avem in vedere legatura cu sexul, ci folosim termenul cu sensul de "atragator".

Astfel speram ca in timp sa reusim sa modificam acest mod de a gandi. Prima noastra actiune in grup a fost sa ne schimbam pozele de profil de pe facebook cu una in care citim si cu sloganul "CITESC, deci sunt SEXY!" alaturi. Flashmob-ul s-a dovedit unul foarte reusit. Urmatorul pas, dupa ce am cucerit facebook-ul autohton, va fi sa penetram odnoklasniki.ru, care se preteaza mult mai bine pe target.

Fiti alaturi de noi! Impreuna putem sa schimbam spre bine mentalitati si sa ajutam la dezvoltarea societatii in care traim!

Eu sunt Eva

2010-05-15T06:27:00.000-07:00

Inca din primele noastre zile ni se spune despre sfarsitul lumii. Cum ca "va veni in curand" si "sa ne rugam, sa ne mantuim". "Noi suntem vinovatii, noi am pacatuit", "nimic nu mai are nici un sens oricum". Devine un basm cu valoare de adevar- nu credem in el dar de frica alegem sa credem si sa ne temem, ca sa nu ne para rau mai tarziu.

E normal sa vorbim atat de des despre sfarsitul lumii, la cat de des vorbim despre inceputul ei: avem un Adam si o Eva a inceputului, dar nu avem inca un Adam si o Eva a sfarsitului. Unde este atunci echilibrul nostru, umbrela pe care o strangem in maini cand traversam sarma ce trece pe deasupra infinitului?...

Bine, nu e chiar atat de grav. Sa zicem ca... avem o Eva. Eu voi juca rolul ei, eu voi fi Eva. Da-da, chiar EU. Am aflat astazi ca vine sfarsitul lumii, in 24 de ore vom muri toti. Nu ma intrebati cum, chiar nu ar trebuie sa va intereseze, oricum stiam toti ca vom muri chiar din clipa in care ne-am nascut. Am auzit la stiri, dimineata la buletinul de la 6. Apoi la 7, apoi la 8, apoi au inchis, ca au fugit toti la adapost. Auzi tu, "adapost", de parca ai putea sa te ascunzi de ceva ce te-a asteptat dintotdeauna!

Nu am fugit de pubertate, nu ne-am ascuns de maturizare, nu fugim de moartea parintilor, de durere, stam si asteptam cu ochii legati, fiindca asa se intampla lucrurile in lumea noastra. La fel si acum. N-are rost sa fugim.

- N-are rost sa fugim, auzi??? (ii spun vecinului de vis-a-vis care isi inghesuie copiii in fuga intr-o masina care se dezechilibreaza sub greutate).

Deci... eu aveam replicile lu' Eva si trebuia sa ducem pana la capat ceea ce am inceput. I-am dat o coasta inapoi lu' Adam (i-am trimis-o prin posta rapida, sper ca a primit-o), cea mai scurta si cea mai stramba, la fel cum mi-a dat-o si el atunci. M-am apucat sa caut sarpele, marul, stiti voi, nu va mai povestesc, same old story. Sarpele era cam greu de gasit, ultimul l-am scos din cartea rosie, iar marul era injectat cu e-uri multe si numere binare care nici acum, in clipa luciditatii de pe urma, nu-mi sunt clare.

Am gasit si un copac, cu greu, ce-i drept, numai oamenii foarte bogati isi mai permit copaci in ziua de azi. Am spus eu ziua de azi? Am vrut sa spun ultima zi. E ULTIMA, nu mai conteaza anul, mileniul, temperatura aerului, prognoza meteo sau pe unde sumt ambuteiaje prin oras. Au taiat televiziunea, radioul, curentul s-a oprit... revenim la cum eram la inceput.

Da, asa e mai bine. Ma culc sub copac ca sa ma uit la cer printre frunzele lui ca niste palme mari si verzi. Verific lista": Copac- este; Mar- este; Sarpe- este; scena este aproape completa. Replicile le am gata. Mai lipseste Adam. Sper sa nu intarzie mult. I-am scris destul de clar pe plic:

"Pentru Ultimul Barbat, te astept sub ultimul copac, in ultima zi. Semnat: Ultima Femeie."

Generatie fara de eroi

2010-05-04T05:13:00.000-07:00

Stateam ieri si cuantificam tragediile intamplate de-a lungul a trei generatii. Nu ma intrebati de ce, stiu ca e un proces sado-mazo, dar veti vedea la sfarsitul articolului la ce concluzie am ajuns.

Sa incepem cu inceputul: bunicii nostri. Majoritatea au trecut printr-un razboi, cei mai putin norocosi au prins doua. MONDIALE, am uitat sa mentionez, deci nu chiar floare la ureche. Ei au trebuit sa-si apere cu baioneta tara, familia, copiii, si-au daruit vietile patriei fara sa ceara nimic inapoi pentru ei personal. Au trecut prin foamete, lagare de munca, au fost deportati in Siberia, au trait in comunism, colectivizare fortata, senzatia ca nimic nu-ti va apartine niciodata. Cei care au supravietuit sunt mult prea mari pentru lumea in care traiesc: bunicul meu a luptat in prima linie, i-au fost retezate degetele si ranit la spate, a mers pe jos pana in Germania si inapoi. Insa nu prea povesteste despre asta, eroii sunt eroi si mult prea mari ca sa se iroseasca in discursuri teatrale.

Urmatoarea generatie: parintii nostri. Nascuti in comunism, au fost pusi sa se inchine la chipuri false, cu mustati si sapca, sa spuna poezii toti intr-un glas si sa poarte o cravata de culoarea sangelui. Nu prea stiau de ce vorbesc si scriu intr-o limba straina. Nu aveau dreptul la identitate proprie, purtau toti aceeasi ciorapi si aveau acelasi dulap in acelasi dormitor.Zambeau in detasament si doar cand li se dicta de sus. Mama mea insarcinata statea la coada cu orele ca sa cumpere castraveti murati. Cu creierii spalati, incuiati si izolati in Moldova pentru zeci de ani, in '90 au avut curajul sa-si ceara libertatea, tare si raspicat.Timpul va arata daca au izbutit cu adevarat, insa dezradacinarea lor din pamantul rosu este un act demn de luat exemplu.

Urmatoarea statie, urmatoarea generatie: noi, astia nascuti cu mouse-ul intre doua degete. Generatia McChicken. Generatia asl pls. Vorbim cu prescurtari si englezisme pentru ca asa suntem mai cool. Putem sa mancam orice, sa ne imbracam cu orice, sa vorbim si sa scriem orice, pe bloguri, pe pereti, pe banci, in piata. Singura problema din viata noastra este ca am fost conceputi in perioada Cernobal-ului, si poate intr-o zi ne-om trezi cu o coada sau cu al treilea ochi in frunte, dar nu-i bai.

Life is good, stam toata ziua cu fundul pe divan, cu laptop-ul in brate, cu telefonul intre ureche si umar si cu casca de la ipod in cealalta ureche.

Nu pot sa nu ma intreb cel putin doua lucruri, in concluzie:
1. Daca astia suntem noi, cine vor fi eroii generatiei noastre? Cine vor purta ordine de onoare si vor lupta in razboaie? Sau ne vom naste si vom muri cu gandul ca cel mai glorios lucru pe care l-am facut in viata asta a fost sa scriem un blog?

2. Daca dupa 20 de ani de viata buna izbucneste un razboi, o catastrofa, vom avea noi taria si puterea de a ne sacrifica pentru altii? Vom reusi oare sa ne unim si sa fim solidari, dupa o viata petrecuta in individualism, in spatele unui monitor?

Herta Muller si cartile ei

2010-04-13T07:28:00.000-07:00

Prima carte de Herta Muller am primit-o de la tatal meu, se numeste "Animalul inimii". Am inceput s-o citesc din curiozitate, si n-am mai putut sa ma opresc pana cand nu am devenit complet si irevocabil dependenta de stilul ei.

Am continuat cu romanul "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", si am inteles ca Herta Muller nu scrie romane, ci romane-poezie. Incarcatura emotionala si metaforele ei m-au tulburat profund. Se descrie un comunism pe care eu nu l-am prins decat cu coada ochiului din leagan, pentru ca m-am nascut in 1987. Multe dintre intamplarile de pe atunci sunt normale pentru parintii nostri insa mie mi se par rupte dintr-o lume trista si gri, in care ma bucur ca nu am trait.

Mi-au ramas in cap descrierile fabricilor pline de pancarte muncitoresti si paznicii care verificau pana la piele fiecare muncitor ca sa vada daca nu a furat ceva. Si chiar asa, cu eforturi supra-omenesti sau mita, muncitorii din fabrici reuseau sa fure. Nu era nimic extraordinar, furau orice produceau: un fier de calcat, o bucata de metal, ata de cusut sau o oala de noapte. Apoi le vindeau la negru pentru ca sa faca niste bani.

Doar trecandu-mi ochii peste randurile scrise de Herta Muller, mi s-a imbibat pana in oase frica de dictator, de Ceausescu. Oamenii vorbeau despre el in soapta, se simteau ascultati si amenintati chiar si in casele lor. La un moment dat toata lumea vorbeste ca acesta este bolnav, si in fiecare zi apar argumente pentru o noua boala fatala care sa-i elibereze, singura lor speranta. Cei ce au reusit sa fuga peste Dunare sunau in tara si povesteau despre viata lor dinafara, unde nu exista agenti ce te urmaresc pe strada, ora de stingere a luminii si limite la mancare. Cei ce au ramas in tara traiesc cu gandul ca vor incerca sa fuga si vor fi impuscati la granita, cum au patit atatia.

Nu exista loc unde sa pot insirui toate imaginile si senzatiile pe care mi le-a produs lectura acestor doua carti, dar pot sa va spun ca stilul autoarei Herta Muller este unul invecinat cu cel atat de indragit de mine, poezia. Cuvintele ei curg nefiresc si totusi se aseaza fiecare la locul lui intr-un tablou desavarsit.Premiul Nobel pentru Literatura (2009) a fost al ei inca de cand a scris prima litera. Chapeau!

O sa ma intorc

2010-03-27T09:37:00.000-07:00

Preseaza-ti talpile tale moi de om
pe obrazul meu de piatra trista
noaptea,
cand strazile sunt goale,
ele ma striga prin tentacule lungi
de care ma impiedic
impleticindu-ma
in bezna
le aud
chemarea
si merg mai departe ascultand
cum strazile imi canta soptit in ureche
calca-ne
paseste-ne
loveste-ne cu piciorul
numai nu ne lasa
singure si lungi ca si noaptea care ne apasa

o sa ma intorc,
o sa ma intorc, le promit
calcand in graba ca sa reusesc sa le calc pe toate
calcand si plangand
cu lacrimi de praf

Moldova- tara maionezei

2010-02-13T03:48:00.001-08:00

Am poposit la Chisinau pentru o saptamana, ca sa iau o gura de aer nestandartizat, curat, fara e-uri europene. Am fost incantata sa percep cu toti senzorii o inflorire in atmosfera: a inflorit libertatea cuvantului in oameni. Se discuta despre politica si limba pe toate holurile, la toate cozile.

Acesta este un semn proaspat al democratiei, pe care poate vom fi pregatiti s-o acceptam in cerebelele noastre asuprite, in cativa ani de eforturi.

Rasar restaurante care se numesc "Popasul Dacilor", "Europa", in spitale vad toate afisele noi in romana. La tv nu mai vad cenzura, buletinele de stiri de la pro tv chisinau si de la moldova 1 mi se par mai relaxate si mai democratice. Doar reclamele la maioneza au ramas omniprezente, ca un laitmotiv al popularii noastre fortate (chiar si in sfera gastronomica) cu influente slavone. Nu reusesc sa inteleg de ce in magazine raftul cu maioneza e la fel de mare ca si cel de ceaiuri, iar la salate aproape ca nu gasesti nici una fara maioneza.

Nu mai observ eterna frica de a nu-l supara pe "el dictatore", pentru ca intre timp el a devenit "el cetatean de rand", cu nasul vesnic rosu, discurs provocator si limbaj primitiv, depasit- un personaj de caricatura.

Pe de alta parte, Filat, Ghimpu, Lupu si Urecheanu s-au vazut napaditi de probleme, cereri, asteptari foarte mari de la popor- odata cu preluarea puterii. In doar cateva luni, de la ei se asteapta sa darame un sistem perfid construit in 8 ani, cu piramide intregi de coruptie si mafie.

In timpul acesta, moldoveanul de rand isi da caciula pe-o ureche si se scarpina nedumerit la cap: el nu simte schimbarea. Preturile au crescut, dar el nu stie ca asta se intampla in toata lumea si se numeste criza economica, el asociaza problemele sale direct cu schimbarea conducerii. Merge la piata si vede ca nu-si mai permite un tub de maioneza, ci doar jumatate. -Apu, nu era mai ghine inainte??

Nu, nu era mai bine inainte. Asteptarile de la noua conducere nu trebuie sa fie mai mici, ci doar perioada de timp in care le dam voie sa actioneze trebuie prelungita. Parerea mea este ca in 3-4 ani, pe putin, s-ar putea sa ajungem sa vedem schimbarile de suprafata atat de asteptate de toata lumea.

Pana atunci, mancam maioneza, ne culcam si ne trezim cu speranta ca intr-o zi comunismul va fi interzis, Voronin pus la respect, tinerii o sa citeasca mai mult si salariile vor reprezenta macar o treime din salariile europene normale.

Ultima

2010-01-31T13:25:00.000-08:00

Nu mai musca din mine-
spuse cu un zambet speriat
Nu e de gluma!
simteam nevoia sa-l atac
pentru lucruri spuse si nespuse
pentru vorbe vrute si nevrute
vroiam sa ranesc fara mila
si sa zgarai prin carnea lui de muritor
il uram fara sa ma opresc o secunda sa-l iubesc
pentru ca avea puterea de a ma face sa sufar
printr-un cuvant
sau prin lipsa lui
prin spatiile goale dintre noi
prin zilele sparte
departe de mine

si atunci
macar
zgaraindu-l cu unghiile pana la suflet
printre distante paralele
insangerate
ajungeam
mai aproape

“Forget love, I'd rather fall in chocolate.”

2010-01-21T13:14:00.000-08:00

De-a lungul vietii te chinui sa te indragostesti, apoi te chinui sa te dez-dragostesti. Apoi te plictisesti asa, dez-dragostit si incepi sa cauti iar dragostea. O perioada te simti singur, crezi ca n-o sa mai iubesti. O gasesti, te sperii, o iei de la capat.

Parca nu-i usor sa iubesti, sa devii atat de vulnerabil si muritor in fata unui cuvant, a unei melodii, a unui gest. Iti pare copilareasca insasi ideea de a te gandi la o privire sau la un zambet iar, si iar... amorul te ridica pe culmi nebanuite si apoi te arunca pe fundul celei mai adanci ape intunecate si reci.

Nu am hotarat inca ce-mi place mai mult, sa iubesc, ergo sa sufar, sau sa nu iubesc, ergo sa nu simt nimic. Sa fiu rece, de piatra, si sigura de tot ceea ce fac sau sa-mi pun inima palpitanda in palma cuiva muritor ca si mine, si sa risc tot.

Un singur lucru stiu sigur. Atunci cand simt, scriu. Atunci cand scriu... dau ce este mai bun din mine. Si oare nu pentru asta ne nastem? Pentru ca sa ne petrecem vietile oferind lumii ce este mai bun din noi?

Pretul cu care facem asta devine in cazul acesta acceptabil, oricare ar fi el.

Cruce din cuvinte

2010-01-07T04:03:00.000-08:00

Cuvintele tale ma rastignesc
Pe o cruce topita din vise lichide.
E un „EU” tintuit in palma mea stanga
Si un „AH” in cea dreapta,
m-au lovit drept in amprentele colorate
si vocifereaza fara voia buzelor mele.
Pe frunte mi s-au impletit salbatic
Tepii unui „TREBUIE”
Si lemnul dulce si moale al lui „VREAU”.
Pe picioarele incrucisate mi-ai batut cu ciocanul
Un varf ascutit de „PLACERE-DURERE”.
Imi vine sa tip in soapta
Dar cuvintele neroade si fara de rusine
Striga in gura mare:
EU AH TREBUIE VREAU
EU AH VREAU TREBUIE
EU AH PLACERE-DURERE
DURERE-PLACERE

Tarta cu malai si mar

2009-12-01T05:01:00.001-08:00

Te-am simtit palpitand
in tarta cu malai si mar
care mi se topeste tacut pe cerul gurii,
si iata un zambet dulce
care mi se naste
pe buzele patate de zahar pudra.
Este copilul tau din flori,
acest zambet sfios care ma incearca.

Nu as sti cum sa explic lumii intregi
ca te-am gasit in tarta-
si te-am savurat fara vina,
sau ca te vad in ochii
necunoscutilor de pe strada
si nu simt nevoia sa-i cunosc
Chiar daca
te-ai imbracat cu ei
si m-ai privit prin ei
pentru trei secunde.

Pielea, de Curzio Malaparte

2009-10-25T11:47:00.000-07:00

M-a atras numele lui sonor si prevestitor de nenorociri. Intai m-am uitat, ca orice cititor tanar si grabit, peste sumarul de pe spatele cartii, am vazut ca e despre al doilea razboi mondial, ceea ce nu m-a atras in special, pe mine, amatorul innascut de science fiction. Am fost convinsa sa o citesc insa de partea in care se zice ca a fost interzisa de Biserica Catolica si e una dintre cele mai provocatoare carti ale secolului 20 :)

Inafara de faptul ca m-a hipnotizat stilul lui Malaparte de a scrie inca de la primele pagini, mi se par dureros de colorate si vii lucrurile despre care povesteste. Probabil pentru ca le-a trait pe "pielea" lui,el fiind un fost capitan, jurnalist, diplomat, dramaturg trecut prin ambele razboaie si care a scris toate cartile sale fie din exil fie din inchisoare.

Ni se contureaza in fata ochilor o italie invinsa, plina de orgoliu si murdarie, unde oamenii recurg la josnicii pentru a scapa de foamete si saracie, si in paralel frumusetea salbatica a naturii, mirosul de mancare italiana, vocile calde si sonore care il opresc pe autor din povestire pentru ca sa le admire, sa le miroasa, sa le auda.

Nu pot sa va povestesc despre ce e, e despre prea multe lucruri ca sa incapa in acest paragraf, dar cuvintele si gandurile personajului principal rezoneaza si dor pentru fiecare dintre noi, drama sa si a tarii sale fiind accentuata de cinismul si ironia cu care povesteste si glumeste.

"Si drapelele italiene sunt glorioase!Daca n-ar fi fost acoperite de glorie, ce rost ar mai fi avut sa le aruncam in noroi? Nu exista nici un popor pe lume, care, macar o data, sa nu fi avut placerea sa-si arunce propriile drapele la picioarele invingatorilor. Pana si celor mai glorioase drapele le vine vremea sa fie aruncate in noroi. Gloria, ceea ce numesc oamenii glorie, este intotdeauna grea de noroi."

O carte despre soldati americani, despre invinsi si invingatori, despre mare si munti, despre moarte si durere, despre homosexuali, despre orgoliu si suferinta, dar cel mai mult, despre curajul si temerile lui Curzio Malaparte, un om foarte interesant.

Mintea mea nu vrea sa adoarma

2009-09-21T14:12:00.000-07:00

astazi
adevarul nu a mai putut sa se ascunda
nu mai avea unghere intunecoase
si a iesit la lumina ca sa-l vada lumea
si sa se plece in fata sa

ascult alfabetul morse
al tevilor din blocul care doarme
si notez mental
punct, linie, punct,
ar fi trebuit sa visez deja
dar un ochi mi se zbate frenetic
ca sa se ancoreze in noaptea searbada
cu el privesc cum norii se dezlipesc
ca guma de mestecat
de geamul meu
si parca
universul a conspirat
ca eu sa nu mai pot adormi astazi
prin fiecare gand soptit la ureche
care naste alt gand,
care naste alt gand,
care naste alt gand...

Zambetul delfinului

2009-09-15T13:39:00.000-07:00

mainile femeii au fost special desenate
ca sa tina in bratse un copil,
si sa-l iubeasca,

umarul prietenului tau cel mai bun
are un loc adancit si moale
unde sa pui tu capul si sa plangi,

delfinii au gropite in obraji ca sa zambeasca
si sunt draguti tocmai pentru ca rechinii nu sunt,

liniile albe de pe strazi
ne spun sa nu ne oprim,
sa nu ne oprim,
sa mergem intruna,

iar buclele mele
au fost concepute
special ca sa-i gadile nasul cuiva
intr-o zi cu mult soare
sa se enerveze si eu sa rad
sa ma enervez si el sa rada
sa ne enervam si sa radem amandoi
de carliontul buclucas
de mainile special desenate
de umarul moale
de zambetul delfinilor...

De cand sunt singura...

2009-09-09T13:42:00.000-07:00

De cand sunt singura (cu mici intreruperi scurte) am inceput sa nu mai pot fi cu cineva, privind suspect pe acel cineva, de parca ar planifica incet si morbid un atentat asupra libertatii mele.

De fiecare data cand aud "noi" si planuri de viitor simt cum mi se strange latul in jurul gatului, nu mai am aer, asa ca dispar imediat din peisaj si fac scene, in prostia mea.

Constat ca nu-mi place sa fiu sunata intruna, sa primesc mesaje peste mesaje si sa fiu batuta la cap. Nu ma prea impresioneaza vrajeala si exagerarile atunci cand nu-si au locul, si in ultimul timp nu prea si-au avut locul.

Nu mai sunt de acord sa-i dedic nimanui tot sau macar jumatate din timpul meu, pentru ca timpul meu este doar al MEU si doar eu am puterea sa hotarasc cum vreau sa se scurga.

Dar toate acestea sunt desiderate dictate de minte mea, care e treaza si alerta si imi spune: watch your step! esti sigura ca mai vrei sa patesti ca data trecuta? Nu tii minte cat de rau te-a durut cazatura??

Cred totusi ca la un moment dat ma voi satura de viata mea atat de instabila si voi avea nevoie de un partener cu care sa privesc desene animate, sa joc sah, sa gatesc si sa alerg in parc. Cred ca va aparea (cel putin) un om care va reusi sa invinga in cursa de obstacole, traume si mecanisme de auto-aparare, si va fi atat de evidenta calitatea lui umana incat nu voi putea sa neg ceea ce simt. Sper sa nu fiu prea mandra sau incapatanata atunci si sa-i ofer o sansa la un cuvant.

Comunicarea- One way street

2009-09-01T06:39:00.000-07:00

Comunicarea este un proces ireversibil. Odata ce incepi sa comunici cu cineva, relatia ta cu acea persoana nu va mai fi niciodata la fel. Trebuie sa fii constient ca aveai de ales intre a incepe sau a nu incepe sa vorbesti cu ea, si tu ai ales drumul mai lung si plin de obstacole.

De aici incolo, va fi ca intr-o relatie adevarata, va trebui intretinuta sau terminata, cu urcusuri si coborasuri, cu momente in care o sa ai nevoie de acel OM si poate si el de tine, indiferent daca ti-e coleg de munca, partener de afaceri sau verisor de-al treilea.

Din punctul asta lucid in care privesc acum, comunicarea se transforma intr-un mic joculet MARIO: spui un cuvant bun, + 1 punct, ii faci un serviciu, +5, uiti de ziua lui, -20, arbitrar, in dependenta de sistemul fiecaruia de valori.

Cum spuneam la inceput, nu ai cum sa revii la punctajul initial dintr-un simplu motiv: atunci nu incepuseti sa comunicati si deci nu erati de acord asupra unui sistem de punctare, fiindca erati doi straini. Acum, ca ti-ai asumat un risc, fii constient de alegerea pe care ai facut-o si puterea ta, in mijlocul acestei relatii complexe care se construieste.

Deci, ce spui? Esti gata sa incepi sa COMUNICI cu mine?

elibereaza pamantul

2009-08-14T12:41:00.000-07:00

suntem niste goluri in univers
gauri negre pentru ganduri si culori
conglomerate de vise si compromise
ni se pare
ca umplem lumea cu noi
cand de fapt o golim de tot ce are mai bun
putin cate putin
suflet cu suflet pacatos

si daca tot suntem goluri
multe goluri care aglomereaza pamantul,
cand n-o sa mai fim
o sa lasam loc
pentru ozon si pentru vant
pentru fulger si meteoriti
pentru iarba care nu mai are unde sa creasca
printre talpile noastre multe si goale

22 de ani si o zi

2009-08-05T13:41:00.000-07:00

Timpul se scurge altfel de la zi la zi,
depinde de mana care intoarce clepsidra
si de tremuratul ei
eu nu stiu
daca e bine sau nu
sa descoperi demonii din tine
abia la 22 de ani
si nu stiu
cum sa comunic cu ei
cand mi se zbat in piept incontrolabil
ar trebui probabil
sa le repet o incantatie
sa mi-o spun in minte
adu-ti aminte cu ce gand ai pornit
adu-ti aminte cu ce vant ai venit
adu-ti aminte de tine inainte sa uiti de tine
aduna-ti inapoi visele imprastiate
imbracate cu ele
si porneste la drum
acum, cu 22 de ani si o zi mai multi demoni.

Dulce-acrisor

2009-07-08T18:08:00.000-07:00

Sunt o lamaie
care inoata in miere.
Ia pensula,
musca din mine, Priveste-ma,
si apoi Deseneaza-ma.

Sunt acra,
la limita cu dulce-
si dulce,
la limita cu acru.
Sunt o mare de LIMONADA cu gheata,
Asa ca Ia-ti un pahar si Bea-ma.

Sunt o senzatie de nebunie.
Hohote de ras,
impletite cu hohote de plans,
simultan si indescriptibil.
Sunt o senzatie-
ia-ti plasa de fluturi si Prinde-ma.

Iubesc viata cand e
Acra, dulce, nebuna, sau nedefinita,
sub orice forma
si cu oricati kilometri la ora.
Iubesc viata-
Iubeste-ma.

Cu un picior in viitor

2009-06-29T01:43:00.000-07:00

Acest articol a fost publicat in revista "URMA TA", o publicatie deosebita de comunicare din Chisinau.

In 1997, bunica mea venea de la biserica cu niste cartulii mici de rugaciuni si imi spunea, mangaindu-ma pe cap, cu o voce calda, ca sfarsitul lumii o sa vina in 2000, anul necuratului. Asa spusese preotul, deci asa urma sa fie. M-am gandit ca nu am cum sa mor la 13 ani si m-am linistit cu gandul ca bunica si preotul probabil nu stiau despre ce vorbesc.

Asa si nu a mai venit sfarsitul lumii, atat de mult asteptat de toata lumea. A devenit sfarsitul lumii un mit, sau o sa ne loveasca in moalele capului cand ne asteptam mai putin, nu se stie. Cert e ca a ajuns un subiect foarte bun pentru filme, carti si o arma de manipulare in masa a celor care se mobilizeaza mai bine in viata lor cand cred ca ii pandeste o fatalitate.

Viitorul despre care vreau sa vorbesc eu e unul indepartat, pe care probabil nepotii mei o sa-l prinda.Atunci, cred ca oamenii nu vor mai fi grasi sau slabi, toti vom fi « normali ». Vom trece incet incet peste sumbra epoca a fast-foodului (care sper ca va fi interzis de lege candva) si vom inventa pastilele care sa ne ajute sa eliminam grasimile din organism, sa ne calmeze foamea si sa ne stabilizeze metabolismul. Chiar zilele trecute am vazut la stiri ca s-a inventat o pastila care inlocuieste « exercitiul fizic » deci, suntem pe drumul cel bun.

Moda isi va gasi tragicul sfarsit, la un moment dat. Cat de mult nu ne-am dori sa credem ca se va repeta iar si iar si iar si ca suntem intr-o bucla care mereu creeaza modele vestimentare re-inventate, la un moment dat moda pur si simplu va muri. De ce? Simplu: resursele globale se vor imputina pana cand va trebui sa luam masuri extreme. Nu ne vom putea permite atunci sa coasem haine din matase sau bumbac pe care s-o infrumusetam cu nasturi de metal, pentru ca va trebui sa economisim si poate chiar vor disparea complet aceste resurse. Si atunci va incepe o era in care nu conteaza cum te imbraci, pentru ca toata lumea se va imbraca la fel. Cred ca se vor inventa niste haine care sa fie facute dintr-un gen de stofa ecologic pura, fara culoare, fara nici un fel de croiala. Va amintiti de star trek, de costumele lor ciudate ? Sau de star wars ? Eu cred ca filmele despre viitor adorate de noi nu sunt chiar asa departe de realitate.

Masinile intr-adevar vor zbura. Dar nu fara motiv, sau pentru ca va deveni « trendy » sa zbori. Natalitatea va exploda, si nu va mai fi loc pe pamant pentru autostrazi care sa faca fata traficului, asa ca totul se va muta la alt nivel, de exemplu deasupra cladirilor.

Hartia va tine de trecutul preistoric al omenirii si de muzee (cum e pentru noi papirusul). Nu va mai fi in uz, fiind o resursa prea scumpa, si fiindca copacii se vor tot imputina. Ne ne vom mai sterge mainile si alte parti ale corpului cu hartie, ci vor exista niste dispozitive mici care iti spala si apoi usuca rapid mainile, intr-o secunda. Vom scrie, asa cum obisnuim deja, pe suport digital, care va trece de la computerele noastre la unele tot mai mici si mai mici pana vor incapea in palma, si vor scrie dupa cum vom dicta noi cu voce tare.

Mass-media va suferi probabil cele mai multe modificari. Ziarele (exact ce spuneam despre hartie) vor trece pe alt suport. De exemplu, vom avea un mic portal pe mana, care va arata ca un ceas cu ecran mai mare, si cand o sa trecem pe la chioscurile de presa, o sa platim si persoana de acolo ne incarca (printr-un fel de usb wireless) presa de azi. La randul nostru, o s-o citim de pe ecranele mini-portalului de la mana, din mers sau unde vrem noi. Si publicitatea va trece printr-o metamorfoza : panourile print vor fi inlocuite treptat doar de lcd-uri. Mesajele vor trebuie adaptate, pentru ca lumea nu va mai reactiona la culori tipatoare si sunete. Se vor folosi, probabil, tehnici de tipul comunicarii neuro-lingvistice sau alte genuri de manipulare si atragere.

Banii vor fi doar pe card-uri, mancarea sanatoasa dar cu tot mai putin gust, scoli computerizate in intregime, padurile vor disparea, copiii nu vor mai tine minte cum arata natura, tarile se vor uni, limbile se vor incalci, iar noi vom fi acei stramosi primitivi, barbosi, cu imbracaminte ciudata, de care radem noi azi.

Nevisatorului

2009-06-15T14:54:00.000-07:00

Te invat sa visezi si apoi
ma duc la culcare ca sa visez si eu
poate ne-om intalni in vis
si poate ne-om tine de mana
si-om chicoti in timp ce ne fugarim pe dupa idei ascutite.
Dar am uitat-
tu nu stii sa visezi,
pentru ca nimeni nu te-a invatat inca.

Te rog
sa te adancesti
in ochii mei
adanci si visatori
si sa-ti notezi:

1. Ca sa visezi, trebuie sa speri.

2. Ca sa speri, trebuie sa indraznesti.

3. Ca sa indraznesti, trebuie sa nu-ti mai fie frica.

Deci,
Draga omule nevisator:
Nu-ti fie frica.
Indrazneste.
Spera.
Viseaza.

Urban Love

2009-06-05T12:21:00.001-07:00

Observ de pe geamul taxiului un barbat care isi spala masina cu atata daruire incat parca e copilul lui. E vorba de un simplu Tico alb, dar stapanul lui il lustruieste ca pe cea mai de pret comoara.

Are in maini un burete mare galben si o cutie cu ceva praf alb, probabil un detergent magic de inalbit masinile albe, ce stiu eu...
Sunt sigura ca acest burete a fost cumparat cu multa grija, special pentru masina. Ia cu el un pic de praf, puncteaza masina in cateva locuri, pana unde ajunge, si se apuca de lustruit. Imi aminteste de cum se dau fetele cu fond de ten, e cam aceeasi rutina...

Lustruieste cu atata dragoste si vizibila concentrare incat masina se transforma sub ochii mei in ceva iubit, alintat si pufos, as putea s-o imbratisez. Acest barbat s-a atasat de obiectul lui pentru ca probabil nu are fiinte reale de care sa se ataseze in viata personala, sau pur si simplu nu are viata personala.

In secolul 21, in orasele mari si busy, atunci cand nu ai suficient timp pentru viata personala sau te insingurezi constient, te atasezi de obiectele cu care petreci mult timp. Distantele inter-personale cresc si atunci masina, telefonul, casa, hainele, dobandesc personalitate in ochii tai si de ce nu, te simti bine atunci cand le ai si le ingrijesti.

Dar toate aceste schimbari au venit odata cu viitorul, ele nu existau in trecutul stramosilor nostri. Atunci masinile erau inca socotite reci si periculoase. Astazi, ele devin un gen de cusca primitoare cu airbag in care te poti ascunde de realitatea care te asteapta la coltul strazii, cu o grimasa oribila, si iti aminteste ca niciodata nu ai suficient timp incat sa nu mai fii singur.

Felicitari :)

2009-06-02T15:15:00.000-07:00

Intr-o epoca in care oamenii sunt superficiali si privesc neincrezatori la partenerii lor, am intalnit doua specimene care au inteles de la inceput ca sunt unul pentru celalalt si nu s-au temut s-o recunoasca si sa mearga pana la capat.

Olesea shi Chiochiu, va doresc sa fiti foarte fericiti, desi stiu ca sunteti deja :) Eu ma bucur mult pentru voi si imi pare rau ca nu ajung la ceremonie...

CASA DE PIATRA !!!bca!!termopane! si toate alea... :)

Whateverism, stadiu avansat

2009-05-30T10:49:00.000-07:00

Am inceput sa-mi inventez boli care sa explice lucruri. Asa functioneaza mintea umana, lucrurile trebuie explicate, altfel ne innebunesc, sau ne obsedeaza, ca ozn-urile si fantomele.

Pana de curand, mergeam pe un drum sigur, aveam o tinta in fata si saream peste obstacole ca sa ajung acolo.

La un moment dat, cand s-a terminat facultatea, am clipit pentru ca imi intrase ceva in ochi si in momentul cand am redeschis ochii disparuse tinta spre care mergeam, telul suprem. M-am impedicat apoi de cateva obstacole, vizibil ratacita, si asta m-a facut sa ma opresc si sa ma uit imprejur.

Ei... si? Acum in ce parte o iau? Ce vreau eu de la viata, in esenta? Unde imi doresc sa ajung? De ce? Oare unde duce cararea asta? Si daca raman pe loc, ce se intampla? Si, mare branza daca iau master! La ce duc toate astea? Cine sunt eu?

Sufar de whateverism, stadiu avansat. Alti colegi si prieteni de-ai mei care absolvesc anul asta sunt in depresie... nu stiu incotro s-o apuce si nu gasesc nici un motiv pentru ca sa nu se inchida in casa, cu zilele. Parca nimic nu mai conteaza, sau au disparut impulsurile ambitiei, viselor cu ochii deschisi. Anul trecut o prietena a unei prietene s-a sinucis, aparent din cauza unei depresii legate de absolvirea facultatii.

Cred ca trebuie luata in serios aceasta chestiune, pentru ca incepe sa ia proportii. Sa fie oare sistemul de invatamant de vina pentru ca au scurtat perioada facultatii de la 5 la 3 ani?

Lectii de viata de la 22 de ani

2009-05-17T07:10:00.001-07:00

Azi am facut o baie prelungita, cu multa spuma. In general, in acele momente mi se opresc toate vocile din cap si ma pot concentra mai usor la una singura, si cea mai importanta. Acea voce puternica, cu ras galagios, imi spunea ca e timpul sa fac un sum-up. E timpul sa trag aer in piept si sa spun lumii ce am reusit sa inteleg eu din viata asta. Timp a fost berechet- 22 de ani!

Asa ca, dragi bloghisti, azi am sa va impartasesc cateva din lucrurile pe care le-am invatat (recunosc, in modul cel mai stupid, pe pielea mea) si pe care as vrea sa vi le spun si voua- nu cu speranta ca le veti asculta, pentru ca eu n-am vrut sa ascult de nimeni- dar cu speranta ca le vezi intelege si va veti amuza un pic de prostia mea.

1. Daca esti la un show de stand-up comedy- nu ridica mana NICI IN RUPTUL CAPULUI la intrebari de genul: "Sunt (orice) prin sala?"
Asa am patit eu la Cafe Deko- Costel intreaba: "Sunt moldoveni prin sala?", iar eu cu prietena mea am ridicat mandre mainile, cu zambetul pana la urechi. Am regretat amarnic mai tarziu, cand au inceput glumele hard-core despre moldoveni, si toti se hlizeau cu lacrimi de noi.

2. Banal, but true: never say never. De fiecare data cand am spus cu aroganta "niciodata nu o sa fac asta"- mi s-a intamplat, de parca viata face ce face si se incalceste intr-un mod inexplicabil numai ca la sfarsitul zilei tu sa arati ca un clovn cu nas rosu, sprancene absurd de arcuite si pantofi giganti.

3. Cand un prieten iti face rau o data- se va mai intampla. Poti sa-l ierti, poti sa crezi ca s-a schimbat, dar vei trai in lumea ta, iar in lumea lui lupul nu-si prea schimba naravul asa, cu una cu doua.
*nota: la aceasta lectie am ajuns acum, si inca sunt in curs de invatare.

4. Relatiile la distanta don't work, daca sunt mediate de messenger si telefon. Prin aceste canale de comunicare se pierde enorm din esenta comunicarii (priviri, tonalitati, note calde, reci sau ironice) si atunci apar gauri negre intre cei 2: de ce e atat de rece cu mine? spune.. dar oare simte? Azi nu am vorbit de 30 de ori- cred ca nu ma mai iubeste... si alte aberatii. Anume aceste aberatii fac sa dispara increderea dintre cei doi, si toti stim ce inseamna asta.

5. Popularitatea/succesul tin mult de locul unde te afli la moment. Daca te vei muta in alta tara, pe alt continent, vei observa cum nu vei lua pe nimeni si nimic cu tine... in afara de tine insuti, si va trebui sa-ti reconstruiesti dimensiunea ta, de la zero. De asta, incearca sa te pastrezi intact de-a lungul timpului, pentru ca, indiferent unde te arunca viata, sa poti sa devii popular/de succes prin ceea ce esti, acolo, in adancul tau, in esenta ta de om.

Iata ce mi-a trecut prin cap azi, si o sa continuu cu lectiile de viata, pe masura ce le invat si eu, sau pe masura ce o sa-mi ascult mai mult vocea constiintei,"cica" vocea ratiunii... intuitiei, si toate alea...deocamdata simt ca am inca multi fluturi nebunatici prin cap :D si nu vor sa se maturizeze odata!!!

Pauza

2009-05-15T15:42:00.001-07:00

Dragi bloghisti, sunt intr-o pauza, pentru ca (incerc sa) imi dau licenta. Scuzati-mi lipsa de muza si de spirit, promit ca o sa revina amandoua.

Adevar sau provocare

2009-05-03T16:16:00.000-07:00

sopteste computerul ca e tarziu
pentru zambete si soapte
eu nul ascult
de ce as asculta un robot
cu taste inghetate
dar recunosc-
eu sufar
de sindromul fetei din flori
la miez de noapte

PS: Computerul este foarte prezent in vietile noastre. Cateodata petrecem mai mult timp cu el decat cu partenerii sau cu parintii nostri. De ce nu si-ar gasi si acesta un loc in poezia de azi? Nu trebuie exclus doar pentru ca nu este un simbol "romantic". Aceasta este o strofa scrisa de mine dintr-o provocare.Am incercat sa-i raspund in versuri, pentru ca asa imi gasesc cuvintele cel mai usor.

Stresare si de-stresare

2009-04-29T08:59:00.000-07:00

Stres inseamna frica de ceva. De ce imi e frica?

Ca o sa ma dea afara seful? ca o sa intarzii si colegii o sa ma desconsidere? ca n-o sa reusesc sa fac ceva si atunci...ce o sa mi se intample? Ce blestem ceresc ar putea sa ma loveasca daca gresesc o data?

Nu gasesc nici un motiv pentru frica, printre motivele care ma streseaza. Parca apare un bug in creierul meu si atunci mi se blocheaza toate simturile.
DEBUG
DEBUG
DEBUG

Am inceput un inceput de la inceput

2009-04-24T00:44:00.000-07:00

Imi plac inceputurile- oamenii evita si cauta priviri in acelasi timp.

Eu ma simt reinnoita, de parca am fost taiata de la radacina si am crescut ca sa infloresc si mai frumos.

Defectele nu apar in inceputuri. Inceputurile sunt aproape inuman de perfecte, ne cunoastem atat de putin unii pe altii incat suntem inuman de idealizati.

Inceputurile au miros de iarba proaspat macelarita. Iti stralucesc ochii, tragi aer in piept si te arunci in gol. Placerea care naste vise e nesfarsita, iar tu te regasesti in mijlocul acestui inceput fara varsta, fara greutate, fara teama.

Liber

2009-04-15T17:43:00.000-07:00

Pentru cei care au avut intotdeauna LIBERTATE si n-au stiut ca asa se numeste normalitatea in care traiesc... si apoi, pentru cei care lupta pentru ea, desi nu au avut-o niciodata, si poate n-ar sti inca cum s-o foloseasca.

Mi se flutura steaguri pe sub nas
steaguri straine, pe care nu le recunosc
al meu nu trebuie fluturat-
el este adanc imprimat intr-o vena
mic
dar e acolo

Mi se canta imnuri in 2 limbi
le cunosc pe amandoua
si totusi
doar unul a fost cantat de strabunii mei
ii aud pe ei si ingan si eu
nu stiu toate cuvintele, dar
ei mi le soptesc

imi vad fratii, cum ies de sub pietre
ridica fruntile ranite sus
si se mandresc ca sunt romani
imi doresc sa fi fost asa intotdeauna
dar oare
mai avea sa pretuiesc astazi,
acum, mai mult ca niciodata,
iesirea mea si a fratilor mei de sub ploaia de pietre?

Sunt MANDRA!

2009-04-08T18:04:00.000-07:00

Granitele tarii mele s-au inchis ieri pentru mine si pentru fratii mei. N-am crezut vreodata ca o sa ajung sa ma indoiesc ca voi putea fi acasa de Pasti, ca sa-mi vad bunicii si parintii.

Au fost doua zile grele, mi se rupe inima ca nu sunt si eu acolo, in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau. Imi repet ca daca eram acolo, lucrurile se petreceau poate altfel. Ce prostie.In ce moment se naste in om increderea ca el poate fi Dumnezeu?

Sincer, m-am cam saturat. M-am saturat sa-mi fie rusine sa-mi privesc presedintele la televizor. M-am saturat de violentele provocate de tipi dubiosi. M-am saturat sa dispara tineri...tocmai am vazut un filmulet in care se arata cum politistii baga in masini tinerii cu forta (il vedeti pe http://www.youtube.com/watch?v=wln9vCkZFE8 ). M-am saturat de frica care pluteste in aer... de amenintari, de expulzari si arestari, de sistarea tuturor mijloacelor de transport spre Chisinau... de circul de la moldova1, care difuzeaza desene animate si filme toata ziua.

Ce asteptam, mult-stimata-masa de moldoveni? Ne-am strans;am iesit; ne-am facut curaj;am spus TARE si raspicat cine suntem si ce vrem;si atunci? Eu stiu ce asteptam. Asteptam un LIDER care sa ne ia de urechi si sa ne duca in directia buna. Noi o bijbaim, dar nimeni nu ne spune concret ce actiuni sa intreprindem, si atunci actiunile noastre sunt marunte si imprastiate.Suntem totusi inca foarte, foarte tineri.

Pana atunci, ne tinem aproape, de maini, ne rugam si speram ca nu exista cale de intoarcere spre cine eram cu doar 3 zile in urma, cand ne temeam sa recunoastem sangele ce fierbea in noi.

Astazi vreau sa strig tare: sunt mandra sa ma declar un ROMAN din Basarabia, sa simt ca fac parte dintr-o generatie unita, puternica, libera, si care sigur va castiga!

Votez pentru ca...

2009-04-02T01:05:00.000-07:00

Draga Roman din Basarabia,

iti scriu pentru ca s-ar putea sa fii nehotarat, sceptic, pesimist, ironic, ratacit sau dezamagit. Ai dreptul, si n-o sa te invinuiesc: te-ai nascut in comunism, n-ai vazut Moldova decat saracita si pustiita. Ai fost un actor tacut in acest circ electoral, ai fost un copil care n-avea dreptul la o parere, si acum cand ai crescut si ai dreptul, nu mai stii ce parere ai, si daca cineva te va asculta.

Eu am plecat de acasa de la 19 ani, si orice regim ar fi instalat acolo, eu nu sunt influentata direct, am toate motivele sa nu-mi pese. Dar iata ca lucrurile nu stau asa. Poate din cauza ca am plecat- ma doare mai tare, pentru ca vad si stiu CUM merita sa traiasca moldovenii, CE conditii de viata ar trebui sa aiba, ca sa nu mai spun de libertatea presei, NON-EXISTENTA.

Imi doresc mult mai mult pentru tara mea, pentru rudele si prietenii mei care au ramas acolo, si pentru copiii mei, pe care mi-ar placea sa-i cresc acolo, sa vada codrii si caldura oamenilor carora eu le duc dorul atat.

Asa ca te invit la vot, duminica, 5 aprilie, draga prietene, chiar daca esti in tara sau daca o sa te impingi toata ziua pe sub gardurile vreunei ambasade din-afara, pentru ca sa-ti exerciti un drept pe care l-ai castigat cu varf si indesat.

Te invit sa crezi in tara ta, sa-ti aduci aminte de puterea pe care o ai, sa te mobilizezi si sa votezi schimbarea.

Nu uita, intr-o zi, tu o sa fii cel care trebuie votat...

Cu multa incredere,

Sanda Cojocaru

Scrisoare copiilor mei ecologic puri

2009-03-15T15:08:00.000-07:00

Ai grija sa nu cazi
cand te impiedici pe strada de un sobolan ecologic,
biodegradabil, reciclat,
in timp ce mergi intr-un singur picior
de frica sa nu cheltui prea multa energie

tine o mana la spate si nu clipi des
de frica sa nu pierzi prea multa energie
nu zambi si nu face riduri
de frica sa nu-ti iasa energia prin crapaturi
De ce sa zambesti? Te va costa prea mult...

nu respira prea adanc
ca sa nu-l lasi fara oxigen pe cel de langa tine
nu respira prea adanc
ca sa nu tragi adanc
mult prea adanc
aproape pana in creier
excrementele de masina
cu care de altfel te-ai prea obisnuit deja
si sa te prefaci in fum si gaze

nu mai respira
nu zambi
nu face riduri
Cum o sa respiri?
Cum o sa zambesti?
De ce sa te nasc?

MISCA-TI BUNUL SIMT!

2009-03-11T14:03:00.000-07:00

Vreau sa impart cu voi niste emotie pura. AZI am dat mana cu Andi Moisescu. Am avut ocazia sa-l cunosc si pe Andrei Gheorghe, si pe Radu Paraschivescu (autorul Ghidului Nesimtitului). Si toate aceste minunatii s-au intamplat la conferinta de presa organizata de Fundatia Synergetica (unde activez acum) ieri, 10 martie, in Bucuresti.

Noi am lansat un proiect destul de interesant, proaspat si nou pe piata, si anume campania Noua Civilitate, cu sloganul "Misca-ti bunul simt!", un fel de "Misca-ti fundul si poarta-te frumos...or else!", doar cenzurat si civilizat, ca doar suntem copii cuminti :)

Target-ul nostru consta in tinerii intre 16-25 ani, si insistam in licee, acolo unde ne e SPERANTA... :) In principiu, vrem sa promovam cateva idei simple, ca sa combatem niste gesturi nesimtite, intalnite in fiecare zi din viata noastra in Bucuresti.

As incepe cu scuipatul pe strada, apoi aruncatul tigarilor si altor gunoaie pe jos, ascultatul muzicii tare la mobil in transportul public, raspunsul la telefon si palavragitul la cinematograf/teatru in timpul unui film/spectacol, bagatul in fata la coada si toate acele mici chestii care se agraveaza pe zi ce trece si care trebuie promovate ca ceva "uncool", si nu invers.

Ne dorim ca generatia care creste acum sa inteleaga corect limitele bunului simt si sa aiba curajul sa faca observatie prietenilor, necunoscutilor sau chiar parintilor atunci cand acestia nu respecta aceste reguli.

Va invit sa aflati mai multe despre acest proiect si despre concursul propus de fundatia Synergetica pe www.NouaCivilitate.ro

Misca-ti bunul simt si schimba ceva!

Drama: episod 1. Despre Fericire

2009-03-05T07:37:00.000-08:00

Nu pot sa inteleg de ce oamenii cauta sa fie fericiti, dar cand ajung acolo isi dau seama ca mai mult nu au spre ce tinde. Isi pierd focus-ul. Se zgaltaie pe picioare, se impiedica, rad si uita ce au vrut sa spuna de la inceput.

E mai simplu sa fii trist, te imbraci in ceva negru si te pierzi usor in multime, mai ales daca locuiesti intr-un oras mare unde trecatorii privesc prin tine, cu gandul la problemele lor. Nu mi s-a intamplat inca sa intreb pe cineva "ce faci" si sa-mi raspunda "sunt fericit!!". Cred ca doar eu am raspuns de cateva ori asa. Si chiar eram. Si vroiam sa stie toata lumea, si sa fie la fel de fericita ca mine. Am fost privita cu indoiala, si probabil s-a presupus ca sufar de nebunie temporara.

Eram fericita pana azi dimineata si azi mi-am dat seama ca atunci cand esti trist te concentrezi mai usor la lucrurile importante si la locul unde vrei sa ajungi. E mai usor sa uiti de chestiile superficiale si sa intelegi what really matters. Poate de asta oamenii care au trait in saracie cand erau mici ajung foarte-foarte departe. Ei stiu exact ce vor si nu se complac in stari de euforie sau de fericire trecatoare.

In fond, de ce ar fi mai bine sa fii fericit? Cine a zis? Unde scrie asta? In Biblie scrie sa fim cuminti si sa ascultam de Dumnezeu, nu sa fim fericiti. Presedintele nu ne spune "sa fim fericiti" ci "sa traim bine" sau "sa fim sanatosi". Fericirea devine o moneda devalorizata, dar nu din cauza crizei, dar din cauza ca ni se inverseaza valorile si nu ne dam seama. Acum, alte valute cresc si atrag lumina reflectoarelor: banii, masinile, casele, succesul... fericirea imi pare demodata, parca tine de instincte primitive, indepartate de ratiune si realitate, si a ramas prin pesteri, alaturi de homo habilis, care, probabil, a fost un individ extrem de fericit.

Nu cred ca mi-am pierdut optimismul incepand cu astazi. Dar cateodata apreciezi fericirea doar dupa o luuunga perioada in care nu zambesti.

Am facut-o si pe asta!

2009-02-12T03:27:00.000-08:00

Vreau sa va povestesc despre calatoria mea in Africa.

De curand am parasit continentul alb pentru o calatorie de 3 saptamani pe continentul negru, dupa ce mi-am pus toate vaccinele, m-am rugat sa nu iau malarie si alte boli, am aruncat in valiza tricouri de vara si slapi, branza de oi, vin si bomboane moldovenesti si am infruntat privirile pline de mila ale prietenilor mei si rudelor care spuneau:
-Sa ai grija de tine!!! Sa ne suni cum aterizezi! Sa te speli des pe maini! Sa ai grija ce mananci! Ti-ai luat dezinfectant?

Nu neg insa ca eram si eu destul de speriata de ce avea sa urmeze.

La aterizare in Nimaey, capitala Nigerului, dupa 2 avioane si aproximativ 8 ore de zbor, mi s-a parut ca e sfarsitul lumii: nisip portocaliu cat vezi cu ochii, putina verdeata, oameni cu aspect si miros nou pentru mine (probabil si noi aveam aspect si miros straniu ptru ei) imbracati in culori orbitoare, ca sa nu mai zic de aerul acela uscat si fierbinte care te loveste in fata deodata cum cobori din avion. Trecusem de la 0 grade cat erau in Bucuresti la +35, si organismul meu inca incerca sa inteleaga ce s-a intamplat.

In cele 3 saptamani am vizitat patru tari: Niger, Burkina Faso, Togo si Benin, am facut o calatorie de 3000 km (dus-intors) pana la oceanul Atlantic, si anume pana in Golful Benin, statiunea Grand-Popo, unde ne-am odihnit 8 zile.

Pe drumul nostru spre sud, spre ocean, am observat cum oamenii se schimbau, si la fizic, si accentul lor (vorbesc franceza) era diferit, colibele lor se faceau tot mai solide, treceam de la musulmani la crestini, si se vedea mult diferenta, si in sens bun- si in sens rau.In Grand-Popo a fost foarte frumos, si mi-a placut anume salbaticia locurilor, faptul ca nu erau televizioare, computere, galagie: doar vuietul asurzitor al oceanului, palmieri, nuci de cocos, palarioare de paie si sezlonguri improvizate de lemn. Dimineata ne trezeam cu cantecul pescarilor de pe plaja, care scoteau navoadele cu peste, timp de ore intregi.

Am fost total izolata de stiri, civilizatie, email, si m-am odihnit asa cum nu m-am mai odihnit niciodata in 21 de ani. Am citit mult si am invatat o lectie importanta de viata, si anume "how to enjoy blank spaces": sunt in general o fire pro-activa care tot timpul alearga undeva, are ceva de facut, nu am timp in care sa stau degeaba pentru ca mi se pare ca imi pierd viata. Acum am inteles valoarea momentelor astea in care nu faci nimic, in care te odihnesti golindu-ti capul de orice grija. Citisem intr-o carte despre asta, si anume despre cat de valoros e momentul tobosarului dinainte de a bate toba, sau pauzele din muzica. Fara pauzele din muzica, muzica n-ar mai fi muzica, nu ? Asa e si cu pauzele din zi sau din viata, in care trebuie pur si simplu sa nu faci NIMIC, mai ales cand va urma ceva important.

Am inteles, in cele 3 saptamani in Africa, ca bogatia acestui continent sunt oamenii: acesti oameni zambitori, binevoitori, care nu se grabesc nicaieri, care nu te invidiaza, care te trateaza cu respect, care sunt multumiti de viata lor (probabil pentru ca nu stiu ca exista mai mult) si care sunt fericiti, asa cum noi n-o sa putem fi vreodata. Oamenii acestia nu au televizioare ca sa vada ca exista alfel de lume, si atunci un chelner este fericit pe deplin acolo, pentru ca probabil e cel mai bogat om din tribul lui, isi permite sa intretina mai multe sotii si copii, are o coliba, blugi si bratara de aur.

De oamenii de acolo nu ti se face mila, pentru ca ei sunt fericiti si impliniti, asa cum sunt.

Vorbind despre partile rele am sa mentionez ca mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu soparlele de toate culorile, care intra in case, in baie, care se ascund dupa perdele, cu tantarii si mustele insistente, cu igiena precara din localuri si hotele, cu aglomeratia din piete, cu insistenta vanzatorilor; cu femeile musulmane considerate specie inferioara de societatea lor, care merg toata ziua prin soare cu copiii in spate, lucreaza pamantul, aduc apa, fac mancare; cu copiii cu burtile umflate de foame care n-au mai vazut niciodata baloane de sapun...

Spre sfarsitul calatoriei mele, nu vroiam sa ma intorc inapoi. Mi-am dat seama cat de linistita si placuta e viata acolo. Ma gandeam ca daca as avea vreo 50 de ani, mi-as deschide un mic business pe malul oceanului, mi-as cumpara o casa coloniala, si asa manca peste si fructe de mare pana la sfarsitul vietii, traind intr-o societate care nu a cunoscut inca stresul si ambuteiajele.

Va recomand sa mergeti, sa vedeti. Acolo e o alta dimensiune, unde logica noastra europeana nu functioneaza, unde timpul sta pe loc si atat valorile cat si principiile oamenilor nu se schimba de la zi la zi.

Azi a murit un om mare

2009-01-18T14:07:00.000-08:00

Astazi a plecat Grigore Vieru, pe un drum lung, spre lumi mai bune. In urma cu 19 ani a devenit membru de onoare al Academiei Romane, care l-a propus mai tarziu pentru Premiul Nobel pentru Pace. Nicolae Dabija a spus, dupa moartea marelui scriitor, "Vieru s-a intalnit cu Eminescu...", si m-a impresionat mult aceasta idee, acest loc de onoare pe care Grigore Vieru si l-a castigat prin bunavointa, talent si curaj.

Odata cu Grigore Vieru s-a spulberat si o bucata buna din copilaria mea. Am crescut invatand literele din Albinuta, recitand "Unde fugi tu, valule?", intreband
"Tu, iarba, tot ai mama?" si apoi raspunzandu-mi:
"De ai, de buna seama:
Atunci cand inverzesti,
De ea iti amintesti. "

Mai apoi am multumit pentru pace, asa cum ne-a invatat Maestrul, intr-o poezie pe cat de simpla pe atat de geniala:

MULTUMIM PENTRU PACE

Mama paine alba coace,
Noi zburdam voios.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.
Tata fluiere ne face,
Noi cantam duios.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.
Infloresc in jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.

Le-am spus de atatea ori in gradinita, acasa, in scoala, am auzit cum copiii citeau poezii gingase despre animale, paine si soare si frumusetea Moldovei, dar abia azi, in mijlocul unei lumi tot mai rautacioase, reusesc sa sesizez cu adevarat limpezimea operei lui Grigore Vieru, inocenta, puritatea si bunatatea ei. Iar atunci cand citesc poeziile sale despre neam si limba, parca nimeni nu ar putea sa-mi redea gandurile mai profund decat el. Va recomand sa cititi si sa meditati asupra urmatorului text:

SCRISOARE DIN BASARABIA
de Grigore Vieru

Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Isus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.

Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.

Sa-i dorim Maestrului ca acolo unde este sa-si fi gasit PACEA...

Sunt BOGATA!

2009-01-14T16:33:00.000-08:00

Sunt bogata- am o gropita in obrazul stang.
E inca sfioasa:
Se arata lumii doar cand beau din pai,
si atunci
mi se lipesc de fata zambete latarete de copil carliontat
iar lumea se apleaca pe-un picior
si priveste in mine ca intr-un caleidoscop
prin strunga pe care n-o mai am.
Si atunci, lumea priveste si exclama:
-wow ce curaj,ce culori,
ce dans de forme asimetrice impiedicate,
zvapaiate, incalcite,
prea grabite si ametite...
OAMENII ma judeca pentru ca rad prea mult,
iar eu ii judec pentru ca EI nu rad deloc.

Sunt bogata.

Obama pentru ca...

2008-11-05T06:55:00.000-08:00

Dimineata m-am trezit si primele cuvinte pe care le-am vazut au fost "Obama presedinte" , scrise pe o burtiera la stirile de la realitatea :) Am inceput bine ziua.

Ma bucur ca s-au depasit limitele mult temutului efect Bradley si ca s-a produs o mare schimbare (poate) in mentalitatea americanilor.Ma bucur ca a castigat cineva de origine afro-mericana la fel de mult cum m-as fi bucurat daca ar fi castigat o femeie.

Barack Hussein Obama a castigat votul meu mental pentru ca nu e republican, pentru ca e uman si isi arata emotiile pe fata, pentru valorile democrate pe care le promoveaza, pentru speech-urile lui extrem de bine targetate, pentru ca e veeery charming si good looking (ca si clinton, alt mare presedinte iubit de popor, tot leu dupa zodie), pentru ca apartine unei minoritati si o sa apere minoritatile, pentru iscusinta cu care a manuit si insusit cuvantul "CHANGE", si pentru ca se opune razboiului din Iraq.

Dupa cum spune David Axelrod, strategul-sef al lui Obama, cheia succesului la alegerile de anul acesta era sa te pozitionezi cat mai departe de Bush, si Mccain se pare ca nu a reusit. Nu pot sa spun nimic rau despre McCain, pentru ca este, intr-adevar, un om trecut prin multe, cu abilitati de comunicare excelente si cu o biografie de erou. Dar pe McCain il vad comandant de osti, si nu presedinte, si asta pentru ca nu-i vad suficient de mult partea umana, emotii in privire, este poate un pic prea traumat de razboi, atat fizic cat si spiritual. Si poate oare un om care a trait atata timp in razboi sa faca pace in lume fara sa curga sange?

Diferenta mare dintre Obama si McCain este ca e suficient sa-l vezi pe Obama ca sa-ti placa, dar despre McCain trebuie sa citesti ca sa-ti placa.

Felicitari inca o data Domnului Presedinte si abia asteptam sa vedem rezultate :)

HA-HA

2008-10-29T06:25:00.000-07:00

''Doing business without advertising is like winking at a girl in the dark. You know what you are doing, but nobody else does.''

Stewart Henderson Britt

Un caine fericit

2008-10-14T23:46:00.000-07:00

Ieri am avut ocazia sa vad un caine fericit.Era vagabond, m-a depasit in galop si primul meu gand a fost: "Ai grija, Sanda, ar putea fi turbat!".Nu stiu de ce noi, oamenii, ne gandim intotdeauna mai intai la rau.

In mod normal, un caine care fuge-fuge de cineva sau spre cineva. M-am uitat in fata si in spate si nu era nimeni.Dupa un timp s-a oprit si a inceput sa mearga incet, de parca ar fi obosit.Cand aproape l-am ajuns din urma si ma pregateam sa-l intreb daca e vreo sarbatoare sau vreun eveniment special in viata lui, a accelerat si a pornit iarasi in galop straniu, aruncandu-si fara pic de gratie dar cu atata extaz urechile, coada si picioarele in parti incat mi-a starnit un zambet pe buze.Apoi s-a intors si a continuat sa fuga in directia opusa,la fel de repede.

M-am gandit ca poate era ziua lui, sau sotia i-a nascut o duzina de catei pufosi si sanatosi.Sau poate o fi gasit o halca de carne in mijlocul drumului si un biletel cu numele lui.Sau cine stie, se bucura ca afara e soare si a iesit sa faca un sprint de dimineata ca sa se mentina in forma.

Nu cred ca voi afla DE CE era fericit, dar stiu un singur lucru pe care pot sa-l afirm cu toata certitudinea de care sunt in stare: in mijlocul acestui oras plin de riduri obosite, n-am vazut nici un OM mai fericit decat acest caine nebun, prost, sau cel putin LIBER.

***

2008-09-27T09:27:00.000-07:00

curg sentimentele zvacnind
prin calorifere ca prin vene albe vene multe
incercand sa incalzeasca soba
sufletul gol si rece
prin peretii subtiri de rusine
aud cum picura un om undeva la un etaj mai sus
cred ca a incercat sa gaureasca teava comuna
si sa se umple de fiinta
orbit in dependenta lui de a fi
vad tremurand emotionate venele ca tevile
conductoare albe, conductoare oare
cand o sa ajunga si la mine caldura
sa m-amagesc
cu iluzii si sudoare

Purple Cow

2008-08-25T08:30:00.000-07:00

Este un moment istoric pentru mine. Am citit prima carte din seria BrandBuilders (marketing si advertising), despre care auzisem atatea lucruri bune. Cartea "Vaca mov", de Seth Godin, a fost un cadou reusit de ziua mea.

Seth Godin este autorul a 11 carti din acest domeniu, le puteti vedea aici, http://www.sethgodin.com/sg/books.asp , si incep sa-mi doresc sa le citesc pe toate.

Iata 10 idei importante pe care am reusit sa le extrag din carte:

1.REMARCABIL este cuvantul magic care defineste singurul marketing care o sa mai aiba efect in viitorul imediat.

2.Advertising-ul o sa inceteze sa functioneze daca nu o sa reprezinte o inovatie.

3.Suntem toti invitati la inmormantarea complexului industriei televiziunii, si in general a eficientii monstrului MEDIA.Trebuie sa ingustam nisele si sa cream doar produse remarcabile.

4.Sa stai pe loc este cel mai rau lucru care poate sa i se intample afacerii tale. Daca te afli intr-un loc sigur si comod, pe o piata pe care te "potrivesti", si nu iti mai faci griji, atentie, you're going down!!!

5.Daca ai ajuns la avocatii brand-ului tau, ai toate sansele sa reusesti.

6.Opusul lui "remarcabil" este "foarte bun".

7.Otaku (din japoneza, ceva care este mai mult decat un hobby dar mai putin decat o obsesie) este ceea ce ii face pe avocatii brand-ului sa vorbeasca despre produsul tau. Incearca sa te faci auzit anume acestor indivizi, caci ei au puterea.

8.Compromisul inseamna slefuirea marginilor brute, inlaturarea riscurilor si deci compromiterea unei idei remarcabile.

9.In ziua de azi, marketerii sunt si designeri.

10.Pentru ca sa descoperi potentialul produsului tau de a fi remarcabil, testeaza-i limitele.

Insomniac

2008-08-24T13:21:00.000-07:00

Nu am vise frumoase
pentru ca nu mai am sentimente frumoase
a inceput era noptilor fara de vise
sau cu vise care nu se merita memorate.
sunt mai palide, mai nehotarate, si fara directie.
cand inchid ochii mi-e greu sa ma regasesc intr-un loc imaginar.
de obicei te indrepti spre un loc placut si imaginar
atunci cand ai o directie.

sentimentele mari si frumoase sunt cele care ne dau o directie.
fara ele
(viata intr-adevar e mai usoara, DAR)
suntem doar niste obiecte extraterestre
scapate din mana unui extraterestru
care nu se indreapta nicaieri.

I looooooooooove Kung fu Panda

2008-08-13T04:34:00.000-07:00

Am fost si am vazut kung fu panda. Nu o data, de doua ori. Prima data acasa cu traducere in rusa si a doua la cinematograf in engleza. M-as mai duce o data sau inca de o mie de ori.wanna join me ? :)

Acest urs Panda pe nume "Po" mare si gras imbracat in chiloti caraghioshi din panza carpita de sac isi doreste sa ajunga un mare luptator de kung fu. Noaptea se viseaza maestru si ca lupta cu cei mai aprigi criminali, avand puterea "super-awesomeness" :))

In realitatea insa cel mai mare impiediment in calea destinului sau maret, inafara de greutatea sa, este lenea. De asemenea, tatal lui (un gen de pasare, nu ma intrebati de ce) are un restaurant de "noodles" chinezesti si vrea ca Po sa continue traditia si sa mosteneasca restaurantul. Pana la urma, dupa grele incercari si antrenamente intense, Po ajunge "luptatorul dragonului" si reuseste sa salveze tot orasul de Tai-Lung, personajul negativ (un tigru).

Pe parcursul filmului am ras de plans, plans de ras si ras pana la plans. Scenariul este genial, glumele hilare. Panda este un mare strambacios si un mancacios impiedicat.La un moment dat probabil m-am regasit in personajul principal, fiindca si eu cand eram mica eram grasuta si bolfoasa si cracanata si cand mergeam la lectii de gimnastica artistica (ceva aproape de balet) aratam probabil ca un fel de Po.

Animatia a fost asigurata de Dream-works, si probabil de asta mi-au ramas in minte animalutele din film: iepurasi, broasca testoasa, struti, porculeti, cocostarci, tot felu de oratanii. Nu mai spun de voci... Angelina Jolie, Jack Black, Dustin Hoffman, Lucy Liu, Jackie Chan, ring a bell?

Mi-a placut mult o fraza spusa de o broasca testoasa, maestrul Oog-way: "The past is history, the future is mistery, the present is a gift, that's why it is called PRESENT" :)

Daca nu l-ati vazut inca, vedeti-l chiar azi, daca l-ati vazut, mai vedeti-l inca o data ;) Rasul ne face sa traim mai mult, don't u forget that :)

Rusinea de a scormoni in gunoi

2008-07-30T07:43:00.000-07:00

Mergeam spre casa si ma gandeam si eu aiurea, la prostii cotidiene, chestii care iti vin in cap fara sa te gandesti la nimic.Ce mai am de facut la servici, cat de obosita sunt, cat de tare ma dor picioarele, daca este cineva acasa, daca am chei, daca am hranit motanul, daca n-am uitat de intalnirea cu cineva.

Si cum coboram eu pe drum in vale, trec pe langa 2 lazi de gunoi, mari si verzi si murdare.Vad ca se misca ceva, si automat intorc capul, de frica cainilor care cateodata mai sareau de acolo si ma hamaiau. Nu, nu e un caine. E un... (nici nu stiu cum sa-i zic) un batranel.Imbracat in haine vechi, dar curat si ingrijit.Are o camasa din timpurile sovietice, bej cu desene, rasuflecata, si pantaloni maro cu curea. Se uita la mine-are privirea umilita, si da ochii in jos, dar prea tarziu pentru ca eu deja intorsesem capul.

Merg mai departe, cu pas grabit. Nu inteleg prin ce stari trec. Mi s-a facut rusine, nu vroiam sa vada ca l-am vazut. Si lui i-e rusine, nu vroia ca eu sa-l fi vazut.E penibil.

Ma gandesc la ce viata a avut omul acela. Poate a fost un om bogat. Poate a fost profesor de geografie, colegii ii spuneau Domnul Profesor si il respectau, elevii ii aduceau multe martisoare de 8 martie si il felicitau in versuri de ziua lui. Poate a fost muncitor la fabrica, ii ajungeau banii si mai cumpara si un buchet de lalele rosii sotiei primavara. Poate a scris chiar o carte la viata lui.Poate cand era mic visa sa devina presedinte, ca si mine. Poate il asteapta acasa o sotie la fel de flamanda, sau poate nu-l asteapta nimeni, si nici n-are casa. Poate copiii lui l-au uitat, sau pur si simplu a iesit la pensie si nu-i mai ajungeau banii pe care-i primea lunar de la stat.Poate s-a imbolnavit si n-a mai putut sa predea, sa lucreze, sa viseze.Poate pur si simplu in tara asta s-au produs prea multe schimbari si el n-a mai rezistat psihic.

Acum mie mi-e rusine ca un om mai in varsta decat mine, mai trecut prin viata, mai patit si mai muncit scormoneste prin resturile aruncate de mine: eu,un copil care inca locuieste cu parintii si depinde de ei, cheltuie mult prea multi bani si arunca mancarea pe care n-o mananca, de parca ar exista o gaura neagra unde dispare toata si nu se pierde nimic. Si ce-am facut eu sa merit sa am mai mult decat batranelul acesta, care mi-ar fi putut fi bunel sau chiar tata?

Lui insa i-e rusine ca l-am vazut scormonind printre resturi, ca a decazut si s-a lovit cu capul de treapta de jos a societatii.El, care candva era privit cu respect, care mergea pe strada in haine noi si poate chiar ii era greata de oamenii care cautau prin gunoi.

Ma gandesc cum sa nu ajung ca el, se gandeste ca nu o sa mai ajunga ca mine. Ne e rusine, dar cand ambelor parti le e rusine, atunci, cine a gresit de fapt?

Cuvintele unui om puternic

2008-07-25T05:10:00.001-07:00

E suficient sa cunosti un pic de istorie ca sa-ti faci o imagine despre Napoleon Bonaparte (1769-1821), cel mai important om politic si militar dupa Revolutia Franceza.

Este una dintre personalitatile mele preferate, daca e sa-i judec curajul si incapatanarea cu care si-a trait viata.Mi-l imaginez ca pe un om cu un farmec deosebit, un lider innascut, care intotdeauna a stiut exact ce isi doreste, si astfel a intrat in istorie.

Si iata, am gasit niste citate care m-au impresionat mult, si care arata in oarecare masura felul lui Napoleon de a gandi si viziunea lui despre putere.

"I can no longer obey; I have tasted command, and I cannot give it up."
Napoleon Bonaparte

"A true man hates no one."
Napoleon Bonaparte

"I made all my generals out of mud."
Napoleon Bonaparte

"If I had to choose a religion, the sun as the universal giver of life would be my god."
Napoleon Bonaparte

"Great ambition is the passion of a great character. Those endowed with it may perform very good or very bad acts. All depends on the principles which direct them."
Napoleon Bonaparte

"If you want a thing done well, do it yourself."
Napoleon Bonaparte

"The word impossible is not in my dictionary."
Napoleon Bonaparte

"I am sometimes a fox and sometimes a lion. The whole secret of government lies in knowing when to be the one or the other."
Napoleon Bonaparte

Si, la sfarsit, iata un citat simplu, pe care l-as adapta cu multa placere realitatii anului 2008:
"In politics stupidity is not a handicap."
Napoleon Bonaparte

Bai in praf in fata consulatului Romaniei la Chisinau

2008-07-12T14:29:00.000-07:00

"Gazda pe noapte! Gazda pe noapte!" Nu ma asteptam sa aud o asemenea oferta pe cand stateam in fata consulatului Romaniei la Chisinau, pe o banca, asteptand-o pe matusa mea.

O cladire noua, lucioasa, mareata, in fata careia se imping peste 100 de oameni care stau cu picioarele in praf.

"cat camera?"
"200."
"Pentru cati oameni?"
"3."
"Da baie este?"
"Tat este, ii aishi aproape!"

Nu e o gluma proasta. Unii dintre cei care asteapta in rand stau in fata consulatului de cate o saptamana sau chiar mai mult. Majoritatea nu sunt din Chisinau, si daca nu au rude sau prieteni la care sa doarma, dorm pe unde apuca. Am vazut la stiri la Pro TV Chisinau cum ziceau oamenii ca dorm pe banci sau pe iarba din fata consulatului. Si oferta de gazda li se adreseaza probabil lor. Bussines-ul se dezvolta dupa cum cere piata, nu-i asa?

Imprejurul consulatului au aparut si alte oferte avantajoase menite sa usureze viata dar si buzunarul omului care se impinge si transpira ca sa-si ia o viza (o foita lucioasa lipita in pasaport) in fata consulatului. Acum, au aparut doua xeroxuri, o masina in care poti sa-ti faci asigurare de sanatate pe loc, fotograii pe loc, alta unde se vand bilete chisinau-bucuresti in orice zi, la orice ora, un wc ecologic si tot felul de oferte: oameni care iti completeaza dosarul, ba chiar si il depun ptru tine, contra unei sume de bani.

Am stat cam 3 ore pe banca in fata consulatului, si in aceste 3 ore am reusit sa trec prin toate starile prin care am trecut cand mi-am luat viza, ceva timp in urma:
transpiratie, piele arsa de soare, injuraturi si indignari, riduri indoite de disperare, intrebari fara raspunsuri, femei cu picioarele prea umflate ca sa le intre in slapii colorati de plastic, unghii murdare, pline de pamant, inele de aur si dinti de aur, muuult mult aur. Pasapoarte, foi albe in plicuri transparente, pixuri apar de peste tot, parca nu se mai termina.Burti, miros statut, de oboseala, mancat din pungi, apa plata in sticle de plastic la 2 l, si multa, muuulta saracie.Oameni chinuiti, de la tara, care si-au imbracat cele mai bune haine pe care le au. Nu-i condamn, as vrea sa pot sa-i ajut cumva, sa schimb ceva in lumea asta ca sa nu mai fie nevoia de eforturi supra-omenesti ca sa obtii viza pentru tara in care s-au nascut bunicii NOSTRI, dar mainile imi sunt legate, la fel sunt si cele ale statului roman in aceasta privinta.

Pentru ce? Pentru o viza, pentru un job, pentru un copil care sa plece sa invete in romania pentru o viata mai buna. Pentru ca sa lase tara lor in urma. Pentru ca sunt disperati. Pentru ca li s-a promis ceva, in Romania sau dupa hotarele ei. Au in cap o idee, si lupta pentru ea chiar daca se umilesc zbatandu-se ca niste gandaci in praf in fata unei institutii care mai mult de atat nu poate sa ofere.Zici ca e o comunitate, multi se cunosc intre ei, astia care stau in rand de mult timp si tot nu reusesc sa intre: "Buna ziua, doamna Vera, si, azi tot asa? Da catsi o intrat? eii...800 de oameni ii ghine, o mai ramas 45 de minute, poate intram sh noi cumva."

Un batranel intre doua varste, cu accent puternic bucurestean, ba face poze de peste drum, ba se apropie de oameni si intra in vorba. E insotit de o moldoveanca la costum, care priveste discret si-i vorbeste la ureche. O intreaba pe o doamna de asigurari, cat costa, cum se fac, cat de repede, de cate feluri sunt. Ma intreaba: "Si domnisoara, la studii in Bucuresti?"zic "Astept pe cineva." Eram sigura ca are, inafara de aparatul foto, un reportofon in buzunar. Trebuia sa-i cer sa se legitimeze, dar i-am raspuns vag ca sa ies din situatie. Domnisoara ii spune: "si acum, hai la doamna de langa gard".Astept si acum sa vad ce si unde o sa apara publicat.

Gloata nu intelege de ce nu iese cineva care sa le poata raspunde la intrebari.Aud: "Isi bat joc de noi" aud "ne trateaza ca pe niste animale" gandesc: Moldovenii nu s-au nascut asupriti si izolati, inchisi in interiorul unui hotar in forma de strugure mic. NOI ne-am lasat calcati in picioare, pentru ca suntem moi si lasam prea mult de la noi. Ne-am lasat instrainati de insasi sangele nostru, care are acum alta cetatenie. Metaforic, dar si istoric, o parte din noi e integrata deja in Uniunea Europeana. Ne zbatem pentru acea mica parte din noi, dar legal- nimeni nu ne-o va recunoaste vreodata.Pana atunci, continuam sa ne tavalim in praf, sarmani, saraci si cu multi dinti de aur.

Dumnezeu ne zambeste prin ochii copiilor mici

2008-06-30T10:12:00.000-07:00

Eu cred ca dumnezeu ne priveste prin ochii copiilor mici.
da,da,o fetita care-mi ajungea pana la marul lui adam mi-a zambit
si m-a umplut de intelepciune.
stiam ce am de facut, stiam ca ea era undeva deasupra mea si ma indruma.

avea ochii albastri largi si incapatori
si genele lungi-lungi, ca si speranta.
o fetita mi-a soptit cu ochii vorbe senine,
venite chiar de sub soare.

am plecat imediat pe drumul meu, fara sa ezit,
fiindca primisem indicatii clare.
acum stiu sigur-
dumnezeu vorbeste prin ochii copiilor mici.

Doar o scanteie

2008-06-23T05:47:00.000-07:00

Conducem cutiute colorate de chibrituri,le parcam in fata unei cutii mai mari de chibrituri. Lucram intr-o cutie corporate de pantofi, tastam nervosi intro chestie de plastic.Vorbim la cuburi de cauciuc, ne invelim cu fire electrice si ne astupam urechile cu casti, ca sa nu auzim ce gandim. Omoram copacii cu sange rece si zambetul pe buze, fugim si ne ascundem in orase gri...ce mai suntem noi, daca nu niste chibrituri care aproape s-au ars?

cat de EMO esti?

2008-06-11T06:36:00.001-07:00

Faceti-va si voi testul "Cate de emo esti" pe http://www.testemo.tk/ , it's fun :)
Iata rezultatul meu:

Esti 15% Emo.

Forta de neoprit. Esti foarte tare! Daca ti se intampla ceva rau, te ridici, te scuturi si mergi mai departe. Ce mare lucru, nu? Bine lucrat! Tine-o tot asa. Multumesc ca ai jucat...

Cum sa devii un NIMENI

2008-06-09T13:09:00.000-07:00

Nu stii cine esti pana cand nu mai esti NIMENI.

In momentul in care devii nimeni, incepi sa valorezi ceea ce erai, si incepi sa te re-construiesti.

Iti doresti sa fii ceea ce ai fost inainte, dar odata ce ai trecut prin faza de "nimeni", nu mai poti fi niciodata la fel.

Cand intelegi si asta, incepi sa-ti "alegi" calitati si defecte, pentru noua ta personalitate: e ok sa fii un pic mandru, dar in schimb sociabil. vrei sa fii inteligent. vrei sa ai lumea la picioare. Si atunci, incepi sa lipesti cu sudoare si ganduri, caramida cu caramida (pe care le cumperi de la magazinul de caramizi noi si lucioase), pana te re-construiesti.

Dar sa nu uiti, nu esti vechiul TU-esti noul TU, iara intre cele doua faze ai fost... UN NIMENI.

Prostia ucide Romania, de Anca Strugariu

2008-06-07T04:22:00.000-07:00

Am citit un articol interesant scris de colega mea Anca, care incepe cam asa:

"Doctorii spun ca pacientii care afla ca urmeaza sa moara in scurt timp trec prin 4 faze: 1.Negare 2Furie 3Negociere si 4Resemnare.
Tind sa cred ca Romania e pe moarte.", va invit sa cititi continuarea pe blogul ei, la http://n3mira.blogspot.com/2008/04/prostia-ucide-romania.html :)

Lume de furnici

2008-06-07T01:58:00.000-07:00

Simt miros de omleta cu sunca
din teava de esapament a masinii care consuma,
un barbat vorbeste sub ploaie cu coada de la umbrela
o cearta, de ce sta tot timpul gheboasa?

un cersator sade descult in ploaie
chircit si rade tare
speriind toti trecatorii,
eu nu inteleg, de cand am ajuns sa ne temem si de omul care rade?

cafeaua mi se urca direct la cap si ma turmenteaza
(cred ca de la cele 5 pachetele de zahar mi-a si venit inspiratia)
pun multa maioneza peste pui
ca sa uit ca a fost candva dragalas, si poate chiar a iubit

ma uit pe geam la soferii care privesc prin noi, pietonii.
Noi suntem doar furnicile pe care ei ii lovesc din cand in cand pe zebre,
le botim bumperele scumpe
le murdarim de sange geamul,
Si ne injura.

Exista Republica Moldova

2008-06-06T03:26:00.000-07:00

Colegul meu, Vlad (krossfire), a scris mai mult timp in urma 2 articole despre Moldova, dupa ce eu am tratat aceasta tema intr-o prezentare pentru cursul de engleza la facultate.

Iata un fragment din primul:

"La un seminar recent, Sanda, una din colegele mele de grupa, romanca din Republica Moldova , ne-a prezentat o serie de statistici cu privire la tara ei de bastina. Statisticile au demonstrat un singur lucru : Din moment ce in cadrul unei facultati ce pregateste oameni pentru domeniul media nu se stie mai nimic despre Republica Moldova la nivel general ignoranta este si mai mare. Ne batem cu pumnul in piept ca ”Basarabia e a noastra” dar n-avem idee ce se intampla acolo cu adevarat. "...continuarea o gasiti aici, http://www.krossfire.ro/exista-republica-generalitati/

Al doilea articol trateaza in special presa moldoveneasca, si e facut dupa analiza unor ziare, reviste si alte publicatii de la noi pe care le-am adus eu de acasa, cu trenul :)

"Ce m-a mirat in mod deosebit la materialele puse la dispozitie de colega Sanda, mentionata in primul articol, a fost existenta presei glossy si chiar a unor reviste de atitudine gen Punkt si a unor incercari de reviste de advertising. Foarte rar intalnesti astfel de publicatii la o presa inca tinara.La parti proaste as aminti ca majoritatea cotidienelor sunt inca alb-negru si par a folosi vopsele cu plumb. Sper ca nu se mai lucreaza inca pe vechile matrite care ucideau plamani in Romania in perioada 90′-94′."... continuarea o puteti gasi to pe blogul lui vlad, iata linkul:

http://www.krossfire.ro/exista-republica-moldova-presa-moldoveneasca/

Gand strain

2008-06-06T03:08:00.001-07:00

Zboara un gand ratacit

peste capul bunicii

care-si sprijina barba in palma

plina de amintiri,

intra si iese din ochii copilului

care ma priveste invers

prin obiectiv,

in loc sa-l privesc eu pe el,

si vrea sa planga.

si vreau sa plang si eu.

desi-nu e al meu

acest gand ratacit.

Sunt mama

2008-05-31T01:58:00.001-07:00

De cand am plecat de acasa am inceput sa apreciez tot ce nu suportam inainte.

Azi o sa vorbesc despre prima chestie pe care nu puteam s-o inteleg, dar care m-a lovit de vreo cateva luni chiar in moalele capului: FLORILE

Mi se spunea: esti femeie, trebuie sa iubesti florile, verdeata, uda-le, vorbeste cu ele, blablablabla te relaxeaza, blablablablablabla... Am ajuns sa inteleg asta abia atunci cand am ocupat rolul de chiriasa intr-un apartament in care locuise un barbat, in care nu era nici urma de frunza verde. Incepeam sa simt nevoia sa cresc ceva al meu, sa fie acolo si sa-l ingrijesc in fiecare zi.

Instincte materne, u may say, or maybe just nevoia de a crea (am mostenit-o probabil de la Tatal Nostru, DUMNEZEU Dumnezeuvici, e hobby-ul lui :), insa intr-o zi am cumparat niste pamant, un ghiveci cu farfurioara, si seminte de oregano. Citisem o carte de bucate a lui Jamie Oliver si ma gandeam ca ar fi frumos sa am tot timpul oregano proaspat in mancare.

L-am plantat, l-am udat, am vorbit cu el, am vorbit cu apa pe care i-o turnam la radacina ca sa fie mai "benefica" si iata ca in doua saptamani primesc un sms de la colega mea de apartament, caci eram plecata pana acasa: "Felicitari, you're a mommy! A crescut un fir de oregano!"

Eram nerabdatoare sa ajung acasa si sa vad cat de bine m-am descurcat cu "creatu`", si m-am bucurat sa-mi vad primul descendent-plantula... am tot asteptat sa creasca, ma laudam cu el, il udam, il schimbam ba pe geam ba la umbra ba nu stiu unde, numai sa nu lase frunzele in jos, si intr-un sfarsit, (acum) are o inaltime de 30 cm, o floricica in varf si multe frunze verzi si vesele :)

Stiu ca oregano miroase, si in momentul in care mi-am dat seama ca nu are nici miros si nici nu seamana cu plantele de oregano de pe net, am avut o revelatie morbida:

TOT TIMPUL ASTA AM CRESCUT O BURUIANA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Da, e adevarat. Acum, din pacate, imi este mila sa o tai, desi ar trebui sa plantez alta in loc pentru ca nu e deloc frumoasa, seamana mai degraba cu un cartof sau cu o rosie (fetele rad de mine). Oricum o ud, si am grija de ea, insa nu stiu cat timp voi mai creste aceasta chestie, sper sa nu fie vreo planta carnivora extraterestra venita aici pentru a distruge omenierea, atata tot :)

The end.

Durere in aripi

2008-05-16T06:45:00.000-07:00

Un porumbel a ramas blocat in amfiteatrul din universitate, unde dadeam test la engleza.

Am inteles ca statea de vreo 3 zile acolo, era deja obosit, infometat, nu putea sa iasa... desi geamul pe care intrase era inca deschis.

Probabil in cele 3 zile petrecute acolo a incercat sa ceara ajutor, dar nimeni nu parea sa-i inteleaga limba.Era prea speriat si isterizat ca sa mai vada geamul pe care a intrat, sau sa se aseze pe o masa sa se odihneasca. Zbura in cercuri.

M-a intristat, dar nu stiam cu ce pot sa-l ajut, in afara de faptul ca scriu despre el pe blogul meu.

Draga porumbel ratacit, if it makes u feel better, asa suntem si noi, oamenii, falfaim din aripi bezmetici, tipam fara sa ne auda nimeni, ne consumam, fara sa stim pe ce geam am intrat si pe unde sa iesim.

2008-05-12T13:11:00.000-07:00

Noaptea asta am visat ca e cutremur, desi nu era, si adineoari am aflat ca...Autoritatile locale din provincia Beichuan (Sichuan, China) au declarat ca seismul a facut cel putin 3.000 de victime in aceasta zona.

Weird.

Iubita mea umbra

2008-05-12T12:29:00.000-07:00

Nu stiu sigur cine dintre noi e umbra,

as vrea sa arat cu degetul
si sa te pedepseasca altcineva
dar umbrele noastre raman mereu prinse intre noi doi.

se lungesc, se intuneca,
si apoi ne bantuie.

as vrea ca durerea sa fie mai puternica
sa-mi perforeze carnea si sa vada toti
ca tu esti umbra si eu sunt viata
iar adevarul sta pitit intr-un colt,
cu adevarul ascuns adanc printre dintii care-i tac.

nu ma inteleg- dar iti inteleg frica,
E frica de lumina cand ai stat ascuns printre fricile tale
E frica de viata cand ti-a fost scursa pana si ultima
picatura de incredere in oameni

Lumina si viata
Port in mine,
Pentru tine
Iubita
mea
umbra...

Moldova, tara mea

2008-04-03T14:48:00.001-07:00

Moldova e tara de care mi-e dor cel mai des. Acolo ma visez, desi nu mai sunt acolo.

Si NU, nu stiu daca o sa ma intorc acolo, ca si colegii si prietenii mei si rudele noastre care NU stiu daca o sa se mai intoarca...

Acum sunt in Bucuresti si nu exista alt loc in care mi-as dori sa fiu mai mult. Aici simt ca am inca multe de cucerit, multe de vazut, vad cum imprejurul meu discuta unii oameni mult mai "cititi" decat mine si imi place competitia asta, imi place sa sunt la baza scarilor si ca mai am mult de urcat, si nu invers. Imi place ca nu reusesc sa vad toate spectacolele de teatru si nu stiu chiar tot ce se intampla pentru ca asa mai am unde sa cresc, si toate astea se intampla doar intr-o tara mare, si nu in tarile mici, ca tara mea.

Timp de doi ani m-am tot zbatut sa nu mai am "accent de basarabeanca" si cred ca in sfarsit am reusit, dar in momentul in care am inceput sa ma pierd in multime mi-am dat seama ca si accentul meu poate fi BRAND-ul meu, si atunci am inceput sa vorbesc relaxat, corect-dar relaxat.Acum nu ma mai deranjeaza cand cineva isi da seama de la inceput ca sunt de la Chisinau, pentru ca, pana la urma, semenii mei n-au facut nimic cu care sa-mi fie rusine. Eu nu fac, si n-am facut niciodata deosebire intre bucuresteni si non-bucuresteni, si ma astept sa se procedeze la fel cu mine.

Daca ma intrebati ce as lua din Moldova si as aduce aici, as raspunde dintr-o suflare: mirosul fructelor si al legumelor din piata, care iata se cam pierd sub eticheta "Uniunii europene", ceea ce le garanteaza intr-adevar calitatea, culoare, formele identice dar nu si gustul. Mie mi-e dor de fructele si legumele care se strica in cateva zile, niciodata nu mi-am dorit ca ele sa tina jumatate de an, si chiar ma sperie cand gasesc prin frigider (aici, in Romania, ca si peste tot in Europa) ceva care a fost cumparat luni si luni in urma si inca isi pastreaza aspectul perfect.

Cand mi-e dor de casa mea mi-e dor de oameni calzi, oameni pe care ii cunosc. Ar fi fost usor sa raman pur si simplu acolo.

Bucuresti

2008-04-03T06:28:00.000-07:00

cel mai tare imi place in Bucuresti oftatul ascutit al pescarusilor zambetele false urate de guma se pleaca in fata mea ca niste masti
bufonii ma urasc in soapta dar eu ii urasc in tipat în gura mare
o sa le spun intro zi eu nu sunt o masca eu am vazut prea multe zambete amare si mi s-a amarat de voi
apoi
o sa-mi continui zborul oftand
tot oftand ascutit din aripi

Clepsidrop

2008-04-03T06:20:00.000-07:00

cadea un drop
in clepsidrop

ce tanara e picatura
care moare
pe suprafata lina a marii!...
mai devreme
tremura
invelita in nori

iar acum
a starnit de una singura
cercuri pe infinit

saraca picatura
nu si-a prevazut niciodata
sfarsitul atat de rapid
si totusi

atat de maret.

2008-04-03T06:12:00.001-07:00

Well, this is it. Acesta este blogul meu, aici o sa postez toate nebuniile care imi trec prin cap (and believe me, sunt MULTE) :) Enjoy...