Astazi a plecat Grigore Vieru, pe un drum lung, spre lumi mai bune. In urma cu 19 ani a devenit membru de onoare al Academiei Romane, care l-a propus mai tarziu pentru Premiul Nobel pentru Pace. Nicolae Dabija a spus, dupa moartea marelui scriitor, "Vieru s-a intalnit cu Eminescu...", si m-a impresionat mult aceasta idee, acest loc de onoare pe care Grigore Vieru si l-a castigat prin bunavointa, talent si curaj.
Odata cu Grigore Vieru s-a spulberat si o bucata buna din copilaria mea. Am crescut invatand literele din Albinuta, recitand "Unde fugi tu, valule?", intreband
"Tu, iarba, tot ai mama?" si apoi raspunzandu-mi:
"De ai, de buna seama:
Atunci cand inverzesti,
De ea iti amintesti. "
Mai apoi am multumit pentru pace, asa cum ne-a invatat Maestrul, intr-o poezie pe cat de simpla pe atat de geniala:
MULTUMIM PENTRU PACE
Mama paine alba coace,
Noi zburdam voios.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.
Tata fluiere ne face,
Noi cantam duios.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.
Infloresc in jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.
Le-am spus de atatea ori in gradinita, acasa, in scoala, am auzit cum copiii citeau poezii gingase despre animale, paine si soare si frumusetea Moldovei, dar abia azi, in mijlocul unei lumi tot mai rautacioase, reusesc sa sesizez cu adevarat limpezimea operei lui Grigore Vieru, inocenta, puritatea si bunatatea ei. Iar atunci cand citesc poeziile sale despre neam si limba, parca nimeni nu ar putea sa-mi redea gandurile mai profund decat el. Va recomand sa cititi si sa meditati asupra urmatorului text:
SCRISOARE DIN BASARABIA
de Grigore Vieru
Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Isus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Sa-i dorim Maestrului ca acolo unde este sa-si fi gasit PACEA...
