luni, 29 iunie 2009

Cu un picior in viitor


Acest articol a fost publicat in revista "URMA TA", o publicatie deosebita de comunicare din Chisinau.

In 1997, bunica mea venea de la biserica cu niste cartulii mici de rugaciuni si imi spunea, mangaindu-ma pe cap, cu o voce calda, ca sfarsitul lumii o sa vina in 2000, anul necuratului. Asa spusese preotul, deci asa urma sa fie. M-am gandit ca nu am cum sa mor la 13 ani si m-am linistit cu gandul ca bunica si preotul probabil nu stiau despre ce vorbesc.

Asa si nu a mai venit sfarsitul lumii, atat de mult asteptat de toata lumea. A devenit sfarsitul lumii un mit, sau o sa ne loveasca in moalele capului cand ne asteptam mai putin, nu se stie. Cert e ca a ajuns un subiect foarte bun pentru filme, carti si o arma de manipulare in masa a celor care se mobilizeaza mai bine in viata lor cand cred ca ii pandeste o fatalitate.

Viitorul despre care vreau sa vorbesc eu e unul indepartat, pe care probabil nepotii mei o sa-l prinda.Atunci, cred ca oamenii nu vor mai fi grasi sau slabi, toti vom fi « normali ». Vom trece incet incet peste sumbra epoca a fast-foodului (care sper ca va fi interzis de lege candva) si vom inventa pastilele care sa ne ajute sa eliminam grasimile din organism, sa ne calmeze foamea si sa ne stabilizeze metabolismul. Chiar zilele trecute am vazut la stiri ca s-a inventat o pastila care inlocuieste « exercitiul fizic » deci, suntem pe drumul cel bun.

Moda isi va gasi tragicul sfarsit, la un moment dat. Cat de mult nu ne-am dori sa credem ca se va repeta iar si iar si iar si ca suntem intr-o bucla care mereu creeaza modele vestimentare re-inventate, la un moment dat moda pur si simplu va muri. De ce? Simplu: resursele globale se vor imputina pana cand va trebui sa luam masuri extreme. Nu ne vom putea permite atunci sa coasem haine din matase sau bumbac pe care s-o infrumusetam cu nasturi de metal, pentru ca va trebui sa economisim si poate chiar vor disparea complet aceste resurse. Si atunci va incepe o era in care nu conteaza cum te imbraci, pentru ca toata lumea se va imbraca la fel. Cred ca se vor inventa niste haine care sa fie facute dintr-un gen de stofa ecologic pura, fara culoare, fara nici un fel de croiala. Va amintiti de star trek, de costumele lor ciudate ? Sau de star wars ? Eu cred ca filmele despre viitor adorate de noi nu sunt chiar asa departe de realitate.

Masinile intr-adevar vor zbura. Dar nu fara motiv, sau pentru ca va deveni « trendy » sa zbori. Natalitatea va exploda, si nu va mai fi loc pe pamant pentru autostrazi care sa faca fata traficului, asa ca totul se va muta la alt nivel, de exemplu deasupra cladirilor.

Hartia va tine de trecutul preistoric al omenirii si de muzee (cum e pentru noi papirusul). Nu va mai fi in uz, fiind o resursa prea scumpa, si fiindca copacii se vor tot imputina. Ne ne vom mai sterge mainile si alte parti ale corpului cu hartie, ci vor exista niste dispozitive mici care iti spala si apoi usuca rapid mainile, intr-o secunda. Vom scrie, asa cum obisnuim deja, pe suport digital, care va trece de la computerele noastre la unele tot mai mici si mai mici pana vor incapea in palma, si vor scrie dupa cum vom dicta noi cu voce tare.

Mass-media va suferi probabil cele mai multe modificari. Ziarele (exact ce spuneam despre hartie) vor trece pe alt suport. De exemplu, vom avea un mic portal pe mana, care va arata ca un ceas cu ecran mai mare, si cand o sa trecem pe la chioscurile de presa, o sa platim si persoana de acolo ne incarca (printr-un fel de usb wireless) presa de azi. La randul nostru, o s-o citim de pe ecranele mini-portalului de la mana, din mers sau unde vrem noi. Si publicitatea va trece printr-o metamorfoza : panourile print vor fi inlocuite treptat doar de lcd-uri. Mesajele vor trebuie adaptate, pentru ca lumea nu va mai reactiona la culori tipatoare si sunete. Se vor folosi, probabil, tehnici de tipul comunicarii neuro-lingvistice sau alte genuri de manipulare si atragere.

Banii vor fi doar pe card-uri, mancarea sanatoasa dar cu tot mai putin gust, scoli computerizate in intregime, padurile vor disparea, copiii nu vor mai tine minte cum arata natura, tarile se vor uni, limbile se vor incalci, iar noi vom fi acei stramosi primitivi, barbosi, cu imbracaminte ciudata, de care radem noi azi.

luni, 15 iunie 2009

Nevisatorului


Te invat sa visezi si apoi
ma duc la culcare ca sa visez si eu
poate ne-om intalni in vis
si poate ne-om tine de mana
si-om chicoti in timp ce ne fugarim pe dupa idei ascutite.
Dar am uitat-
tu nu stii sa visezi,
pentru ca nimeni nu te-a invatat inca.

Te rog
sa te adancesti
in ochii mei
adanci si visatori
si sa-ti notezi:

1. Ca sa visezi, trebuie sa speri.

2. Ca sa speri, trebuie sa indraznesti.

3. Ca sa indraznesti, trebuie sa nu-ti mai fie frica.

Deci,
Draga omule nevisator:
Nu-ti fie frica.
Indrazneste.
Spera.
Viseaza.

vineri, 5 iunie 2009

Urban Love


Observ de pe geamul taxiului un barbat care isi spala masina cu atata daruire incat parca e copilul lui. E vorba de un simplu Tico alb, dar stapanul lui il lustruieste ca pe cea mai de pret comoara.

Are in maini un burete mare galben si o cutie cu ceva praf alb, probabil un detergent magic de inalbit masinile albe, ce stiu eu...
Sunt sigura ca acest burete a fost cumparat cu multa grija, special pentru masina. Ia cu el un pic de praf, puncteaza masina in cateva locuri, pana unde ajunge, si se apuca de lustruit. Imi aminteste de cum se dau fetele cu fond de ten, e cam aceeasi rutina...

Lustruieste cu atata dragoste si vizibila concentrare incat masina se transforma sub ochii mei in ceva iubit, alintat si pufos, as putea s-o imbratisez. Acest barbat s-a atasat de obiectul lui pentru ca probabil nu are fiinte reale de care sa se ataseze in viata personala, sau pur si simplu nu are viata personala.

In secolul 21, in orasele mari si busy, atunci cand nu ai suficient timp pentru viata personala sau te insingurezi constient, te atasezi de obiectele cu care petreci mult timp. Distantele inter-personale cresc si atunci masina, telefonul, casa, hainele, dobandesc personalitate in ochii tai si de ce nu, te simti bine atunci cand le ai si le ingrijesti.

Dar toate aceste schimbari au venit odata cu viitorul, ele nu existau in trecutul stramosilor nostri. Atunci masinile erau inca socotite reci si periculoase. Astazi, ele devin un gen de cusca primitoare cu airbag in care te poti ascunde de realitatea care te asteapta la coltul strazii, cu o grimasa oribila, si iti aminteste ca niciodata nu ai suficient timp incat sa nu mai fii singur.

marți, 2 iunie 2009

Felicitari :)


Intr-o epoca in care oamenii sunt superficiali si privesc neincrezatori la partenerii lor, am intalnit doua specimene care au inteles de la inceput ca sunt unul pentru celalalt si nu s-au temut s-o recunoasca si sa mearga pana la capat.

Olesea shi Chiochiu, va doresc sa fiti foarte fericiti, desi stiu ca sunteti deja :) Eu ma bucur mult pentru voi si imi pare rau ca nu ajung la ceremonie...

CASA DE PIATRA !!!bca!!termopane! si toate alea... :)