Eh, vara,
toamna musca din tine ca dintr-un mar prea copt
ne uda cu lacrimi reci si multe
ca sa te uitam mai repede
vantul ne vantura gandurile
ne usuca visele
ne lasa uzi si goi
invelindu-ne cu frunze ruginite
cersind parca sa primim pe cineva
in locsorul acela golit de simtire.
E vara, dar parca toamna se baga sub pielea mea
si ma pregateste sa deschid usa cuiva, undeva, cumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu