sâmbătă, 30 mai 2009

Whateverism, stadiu avansat


Am inceput sa-mi inventez boli care sa explice lucruri. Asa functioneaza mintea umana, lucrurile trebuie explicate, altfel ne innebunesc, sau ne obsedeaza, ca ozn-urile si fantomele.

Pana de curand, mergeam pe un drum sigur, aveam o tinta in fata si saream peste obstacole ca sa ajung acolo.

La un moment dat, cand s-a terminat facultatea, am clipit pentru ca imi intrase ceva in ochi si in momentul cand am redeschis ochii disparuse tinta spre care mergeam, telul suprem. M-am impedicat apoi de cateva obstacole, vizibil ratacita, si asta m-a facut sa ma opresc si sa ma uit imprejur.

Ei... si? Acum in ce parte o iau? Ce vreau eu de la viata, in esenta? Unde imi doresc sa ajung? De ce? Oare unde duce cararea asta? Si daca raman pe loc, ce se intampla? Si, mare branza daca iau master! La ce duc toate astea? Cine sunt eu?

Sufar de whateverism, stadiu avansat. Alti colegi si prieteni de-ai mei care absolvesc anul asta sunt in depresie... nu stiu incotro s-o apuce si nu gasesc nici un motiv pentru ca sa nu se inchida in casa, cu zilele. Parca nimic nu mai conteaza, sau au disparut impulsurile ambitiei, viselor cu ochii deschisi. Anul trecut o prietena a unei prietene s-a sinucis, aparent din cauza unei depresii legate de absolvirea facultatii.

Cred ca trebuie luata in serios aceasta chestiune, pentru ca incepe sa ia proportii. Sa fie oare sistemul de invatamant de vina pentru ca au scurtat perioada facultatii de la 5 la 3 ani?

duminică, 17 mai 2009

Lectii de viata de la 22 de ani


Azi am facut o baie prelungita, cu multa spuma. In general, in acele momente mi se opresc toate vocile din cap si ma pot concentra mai usor la una singura, si cea mai importanta. Acea voce puternica, cu ras galagios, imi spunea ca e timpul sa fac un sum-up. E timpul sa trag aer in piept si sa spun lumii ce am reusit sa inteleg eu din viata asta. Timp a fost berechet- 22 de ani!

Asa ca, dragi bloghisti, azi am sa va impartasesc cateva din lucrurile pe care le-am invatat (recunosc, in modul cel mai stupid, pe pielea mea) si pe care as vrea sa vi le spun si voua- nu cu speranta ca le veti asculta, pentru ca eu n-am vrut sa ascult de nimeni- dar cu speranta ca le vezi intelege si va veti amuza un pic de prostia mea.

1. Daca esti la un show de stand-up comedy- nu ridica mana NICI IN RUPTUL CAPULUI la intrebari de genul: "Sunt (orice) prin sala?"
Asa am patit eu la Cafe Deko- Costel intreaba: "Sunt moldoveni prin sala?", iar eu cu prietena mea am ridicat mandre mainile, cu zambetul pana la urechi. Am regretat amarnic mai tarziu, cand au inceput glumele hard-core despre moldoveni, si toti se hlizeau cu lacrimi de noi.

2. Banal, but true: never say never. De fiecare data cand am spus cu aroganta "niciodata nu o sa fac asta"- mi s-a intamplat, de parca viata face ce face si se incalceste intr-un mod inexplicabil numai ca la sfarsitul zilei tu sa arati ca un clovn cu nas rosu, sprancene absurd de arcuite si pantofi giganti.


3. Cand un prieten iti face rau o data- se va mai intampla. Poti sa-l ierti, poti sa crezi ca s-a schimbat, dar vei trai in lumea ta, iar in lumea lui lupul nu-si prea schimba naravul asa, cu una cu doua.
*nota: la aceasta lectie am ajuns acum, si inca sunt in curs de invatare.

4. Relatiile la distanta don't work, daca sunt mediate de messenger si telefon. Prin aceste canale de comunicare se pierde enorm din esenta comunicarii (priviri, tonalitati, note calde, reci sau ironice) si atunci apar gauri negre intre cei 2: de ce e atat de rece cu mine? spune.. dar oare simte? Azi nu am vorbit de 30 de ori- cred ca nu ma mai iubeste... si alte aberatii. Anume aceste aberatii fac sa dispara increderea dintre cei doi, si toti stim ce inseamna asta.

5. Popularitatea/succesul tin mult de locul unde te afli la moment. Daca te vei muta in alta tara, pe alt continent, vei observa cum nu vei lua pe nimeni si nimic cu tine... in afara de tine insuti, si va trebui sa-ti reconstruiesti dimensiunea ta, de la zero. De asta, incearca sa te pastrezi intact de-a lungul timpului, pentru ca, indiferent unde te arunca viata, sa poti sa devii popular/de succes prin ceea ce esti, acolo, in adancul tau, in esenta ta de om.

Iata ce mi-a trecut prin cap azi, si o sa continuu cu lectiile de viata, pe masura ce le invat si eu, sau pe masura ce o sa-mi ascult mai mult vocea constiintei,"cica" vocea ratiunii... intuitiei, si toate alea...deocamdata simt ca am inca multi fluturi nebunatici prin cap :D si nu vor sa se maturizeze odata!!!

vineri, 15 mai 2009

Pauza

Dragi bloghisti, sunt intr-o pauza, pentru ca (incerc sa) imi dau licenta. Scuzati-mi lipsa de muza si de spirit, promit ca o sa revina amandoua.

duminică, 3 mai 2009

Adevar sau provocare

sopteste computerul ca e tarziu
pentru zambete si soapte
eu nul ascult
de ce as asculta un robot
cu taste inghetate
dar recunosc-
eu sufar
de sindromul fetei din flori
la miez de noapte


PS: Computerul este foarte prezent in vietile noastre. Cateodata petrecem mai mult timp cu el decat cu partenerii sau cu parintii nostri. De ce nu si-ar gasi si acesta un loc in poezia de azi? Nu trebuie exclus doar pentru ca nu este un simbol "romantic". Aceasta este o strofa scrisa de mine dintr-o provocare.Am incercat sa-i raspund in versuri, pentru ca asa imi gasesc cuvintele cel mai usor.