perfectiunea s-a demodat

Salut, ma numesc Sanda si nu sunt un alcoolic...nici macar fumator. Recunosc ca sunt, in schimb, orgolioasa, egocentrica, incapatanata, ma plictisesc foarte repede, imi place sa se faca lucrurile asa cum vreau eu, tolerez greu prostia, incompetenta, nehotararea, pot sa fiu dura si prea directa, razbunatoare daca sunt calcata pe coada. Ma inflacarez foarte repede cand vine vorba de tara mea, limba mea, istoria stramosilor mei si nu in ultimul rand cand vine vorba de politica.

Acum ca stii defectele mele, vei citi textul mai departe? Sau vei renunta, dezamagit ca persoana pe care ti-ai imaginat-o nu este asa cum ai crezut?

Nu, nu sunt perfecta. Nici macar nu imi doresc sa fiu. Perfectiunea s-a demodat, inca de pe vremea cand Dumnezeu a creat mediul perfect, si omul perfect, si a esuat.

Ei bine, astea sunt defectele mele, pe care le cunosc si mi le asum. S-ar putea sa fie mult mai multe, si lista sa se prelungeasca. In locul celor insiruite, poti sa completezi cu defectele tale, asta in cazul in care le cunosti si ti le asumi, la randul tau.

Defectele mele ma fac sa fiu cine sunt, nici mai mult nici mai putin. In cadrul unei experiente de viata cu o persoana la care am tinut mult mi s-a reprosat, vreo 4 ani in urma:
"- Tu intotdeauna esti perfecta, tu faci totul corect, numai eu gresesc!"

In incercarea mea infantila de atunci de a-mi ascunde atat de bine defectele si de a fi prietena perfecta, rupta din filme americane, l-am facut pe omul de langa mine sa se simta imperfect iar eu am adunat frustrari pentru ca imi blocam anumite emotii normale si firesti. Am invatat ca amanand momentul in care iti arati defectele amani de fapt insasi relatia, pentru ca o faci sa fie total rupta de realitate, deci practic inexistenta. Desi poate suna neverosimil, oferi o sansa acelei persoane doar in momentul in care ai curaj si ii spui ceea ce te deranjeaza si ceea ce te face sa fii nemultumit. Poate ca va accepta, poate te va respinge, dar cel putin stii ca te va respinge pe tine, si nu pe o imitatie "perfecta" a ta.

Astazi cand cineva a inceput sa ma laude, vrand sa ma maguleasca, i-am spus: "dar stii ca sunt incapatanata, orgolioasa, emotiva, egocentrica? Stii ca as putea sa fiu un potential criminal in serie? "

Persoana respectiva nu a inteles prea bine gestul meu, poate ca l-am pus pe ganduri si data viitoare in discutie o sa aiba o anumita rezerva fata de mine, insa sunt mandra ca gluma mea a fost facuta de mine, Sanda raraita si cateodata impiedicata, poate dificila dar niciodata perfecta.

PS: Cel mai frumos lucru pe care ar putea sa mi-l spuna cineva in acest moment al vietii ar fi ca ii place anume un defect al meu. Nu o calitate, asta e ceva banal si prafuit.