Perfectiunea, in ochii mei

Lecţie despre cub
de Nichita Stanescu

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

Protestez

Azi am inteles de ce cateodata randurile poeziilor mele se termina cu spatii albe

Cateodata chiar intre randuri las cateva spatii albe



Chiar si intre cuvinte pot sa las sausanulas spatii albe

Azi am inteles de ce.

Semnele de punctuatie au tendinta de a umple si de a da un sens acelor spatii, refuzand sa lase gandurile in aer, pentru ca sa fie percepute de fiecare in felul sau. Virgula, punctul, semnul exclamarii si toti fratii lor limiteaza infinitul de emotii pe care pot sa ti-l transmit printr-o propozitie.

Exemplu: In cate feluri ai putea sa citesti:

Protestez

Ar putea fi isteric, Protestez! Sau grav: Protestez... Sau total nesigur: Protestez?


De aceea

poate ca e mai bine sa las spatii albe intre cuvinte si sa nu fortez utilizarea unor semne de punctuatie
pentru ca tu sa oferi un sens propriu fiecarui gand
de parca l-ai naste tu si nu eu
si sa-l treci prin culorile tale interioare
in felul tau unic
tot ce pot sa-ti ofer eu e un spatiu alb
iar aici
as vrea sa pun
punct