Tandrete reciclata

Mi-e dor sa simt
ce-ai simtit tu pentru mine
si ce n-am simtit eu de ceva timp
acel fior care iti face pielea gaina
timpanele scartaie
viorile se zbat
simfonia porneste de la un singur gest

mi-e dor sa plang
asa cum ai plans tu
si cum n-am mai plans de ceva timp
cu lacrimi de crocodil copilaros
si cu dara umeda pe obraz
care frige pana in suflet

mi-e dor sa traiesc intr-o metafora imposibila
sa ma indragostesc de fiecare iluzie
asa cum traiai tu si cum n-am trait eu
de ceva timp
dar nu mi-e
dor
de
tine

E liniste sub cerul apei

Dedesubt oceanul
deasupra cerul
la mijloc in avion sunt eu
cu nasul lipit de geam
urmaresc valurile cum renasc unul din altul
cum sa nu visez ca o sa ma reincarnez si eu
in urmatoarea viata
intr-un val mai bun,
mai profund,
mai curat?

As vrea sa-mi dau drumul acum in apa
ca sa ma contopesc mai lin cu destinul,
asa ca deschid incet geamul rotund de submarin al avionului
si acesta ma smulge in eter.

cerul e apa
apa e cer
iar eu inot prin aer cu capul in jos
zambind larg.

E liniste sub cerul apei.