Se afișează postările cu eticheta Ce sustin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ce sustin. Afișați toate postările

duminică, 10 iulie 2011

Gagică versus Padrugă


Navigand intre Chisinau si Bucuresti de 4 ani jumatate, m-am confruntat cu tot felul de viziuni deformate prezentate de romanii de pe ambele parti ale Prutului, unii despre altii.

In primul rand, dupa un an, viziunea celorlalti asupra mea s-a schimbat odata cu accentul meu, astfel incat basarabenii au inceput sa-mi spuna “romancuto” iar bucurestenii- “moldoveanco”. Nu pot sa calculez gradul de malitiozitate infiltrat in aceste “categorisiri”, si sunt sigura ca din cand in cand lumea doar ma tachineaza, iar eu pun asta prea tare la suflet. Totusi din cand in cand vrei sa simti ca apartii undeva, ca nu esti outsider pe ambele parti.

Apoi, sa vorbim despre evaluarea slang-ului, sau limbajului “de cartier”, argoul urban- partea colorata a limbii. La Chisinau, multi tineri rad batjocoritor de limbajul “de cartier” de tip bucurestean, si spun ca ei n-ar vorbi niciodata cu “mama ce tare esti”, “bagabontule”, “ce tipa misto”, mai mult, li se pare foarte not cool sa vorbesti asa. De multe ori le spun ca eu desi locuiesc acolo de 4 ani jumatate nu vorbesc asa, mai scap cate una dar nu o dau in extreme, totusi nu lucrez pe santier si nici nu inspir dintr-o punga cu lipici impreuna cu aurolacii la metrou.
Pe de alta parte, romanii din Romania se mira de felul cum vorbim noi, cu rusismele pe care ei nu le inteleg- de ce sa folosesti in slang cuvinte care nu apartin limbii tale? E ca si cum ar vorbi ei cu injuraturi din maghiara printre propozitii in romana. Nu are sens, nu-i asa?

Prin ce e “prikol’na”, “privet, poka”, “blin”, “kolgotchi”, “coftă”, “sviter”, “padrugă” (si toate injuraturile rusesti de rigoare) mai bun decat “ţoale”, “gagică”, “forţos”, “beton”, etc. ?

Pentru mine, nu e nici o diferenta. Doar ca pe unele le recunosc, le inteleg, poate ca se trag din arhaisme sau regionalisme ale limbii mele sau le-am citit la Caragiale, iar altele mi-au fost turnate cu galeata deasupra de straini, chiar atunci cand paharul era deja prea plin.

vineri, 13 mai 2011

Dodonisme, PR si victorie


Dodon. Igor Dodon. Potenţial primar-plenipotent. Omul cu soluţia roz de pe panourile misterioase din oraş. Un produs promovat intens, dar a cărui insuşiri personale rămân necunoscute pentru noi, ca acelea a unui detergent nou pe care nu scrie exact ce face, cum curăţă gunoiul, cum repară gropile... pe care scrie doar ca e foarte eficient, şi îţi va oferi o „soluţie”.

Campania locală PCRM din acest an a debutat încă din martie cu un teasing preţios, cu bannere albe colorate în roz, la fel ca şi viaţa pe care ne-o garantează partidul în discutie sau: „Soluţia pentru Chişinau”. Din punct de vedere al psihologiei culorilor în publicitate, culoarea roz simbolizează femeia, puritate, fineţe şi tot ceea ce ţine de ea. Am sperat că panourile misterioase semnalează apariţia unei prezenţe feminine, noi, care ştie să pună punctul pe „i”, poate chiar o Angela Merkel mioritică.

Visele mi-au fost spulberate însă atunci când rozul a prins o uşoara tentă roşiatică pe parcursul următoarei luni până când a atins o culoare pur-dodonică, la lansarea oficială a campaniei electorale şi prezentarea echipei PCRM pentru locale dintr-un parc de la Ciocana, cu vedere deasupra capitalei.

Discursurile celor implicaţi au vehiculat valori puternice, cu substrat manipulator. În primul rand, Igor Dodon a accentuat de mai multe ori sărbătoarea din ziua respectivă: „Astăzi este o sarbatoare creştinească extrem de importantă, joia creştinească.” Din cunoştinţele generale despre doctrina comunistă dar şi revizuind platforma PCRM de pe site-ul lor ştim că religia şi comunismul sunt doua noţiuni care se exclud una pe cealaltă, iar îndepartarea de la această regulă poate semnala doar o încercare de a flexibiliza mintea cetăţeanului de rand, şi aşa prea flexibilă.

Alt laitmotiv al discursului PCRM în aceasta campanie este gospodarul, personajul iubit al moldovenilor. De când ne ştim vrem la conducerea capitalei un gospodar: nu un bun manager, nu un bun economist, nu un doctor habilitat, nu un om bun la suflet, ci un GOSPODAR. În imaginaţia noastră, acesta este personajul care o sa-şi măture în faţa casei, o să strângă gunoiul, o să pună ceva pe masă şi o să toarne un pahar la botul-calului dacă este nevoie, aşa că ideea de gospodar ne dă un sentiment de căldură, ca şi ceva care ne este apropiat.

Din punct de vedere al pr-ului, campania PCRM are un discurs excelent, punctează anume bătăturile administraţiei Chirtoacă şi vehiculează cu motivele majore de îngrijorare a populaţiei capitalei: gropile, staţia de epurare, preţul pe giga-calorie, facturile prea mari. Chirtoacă este prezentat de Ion Ceban (PCRM) în felul urmator: „Primarul actual s-a căţărat în autobuz, în tanc, pe tractor. Eu cred că dacă ar fi posibil s-ar fi căţărat şi pe rachetă. Nu l-am vazut sa se ocupe de problemele reale ale capitalei. În loc să se preocupe de problemele reale, a umblat cu bradu’. Avem nevoie de un primar tânăr- dar nu verde la cap.”

În clipurile video electorale vedem imagini cu facturi, gunoi, oraşul neîngrijit, iar apoi pe fundalul unei nesiguranţe triste ni se promite soluţia pentru aceste probleme, lumina de la capătul tunelului. Melodiile folosite pe fundal (Coldplay) targetează tinerii, imaginile cu familie, elevi, şcoală adaugă segmentul mai în varsta şi familiştii iar cele cu Dodon dând mâna cu muncitorii încearcă să convingă partea care a mai ramas din populaţie (muncitorimea). Spre sfârşitul clipului se spune „Chişinău, oraşul în care locuiesc familii fericite” şi astfel se încearcă o încheiere in stil pozitiv a unei campanii care a fost construită pe tot ceea ce este negativ la administraţia anterioară.

Un laitmotiv cu dublu simbol pentru fiecare cetăţean al R. Moldova este victoria. Frazele care au fost spuse în campania PCRM: „Eu cred că suntem sortiţi victoriei” şi „Vom începe aici, acum, şi vom duce până la capăt! Victorie!” au menirea de a trezi alegătorului anumite nostalgii legate de timpurile când cuvântul „victorie” avea o menire naţională. Atunci, acesta simboliza triumful URSS, puterea sa globală, garoafe roşii si marş militar. Astăzi acest cuvant ar trebui să-şi piardă deja din valoare, având în vedere cat a fost folosit în toate campaniile anterioare dar şi conflictul pe care îl stârneşte în fiecare an de 9 mai.
Dar printre cacofonii şi calchieri, Igor Dodon presoară şi câte o lozincă scurtă ce conţine cuvinte puternice, cu substrat foarte inteligent: „Solutia pentru un oras modern”,”Vin sa administrez primaria in mod profesionist”, „Iubim Moldova”, „Moldova alege victoria”, şi altele.

Elementul de surpriză ale campaniei PCRM de data aceasta a fost imnul „Iubim Moldova”, care a stârnit controverse în întreaga ţară. Targetat pe tinerii ce îşi doresc să rămână în ţară şi să vadă R. Moldova dezvoltându-se fără implicaţii politice de tip extern, acest cântec a fost folosit pentru a cuceri electoratul prin canalele de comunicare de tip internet, radio, tv.

În sfârşit, campania PCRM ne promite nici mai mult nici mai puţin decât o gură de rai: viaţa în alb-roz, un gospodar, un destin creştinesc, rezolvarea problemelor facturilor, repararea gropilor, a staţiei de epurare, un oraş fără gunoi, în care trăiesc familii fericite, victorie, soluţii, şi tineri care nu pleacă din ţară. Tot ce trebuie să faci este să-i garantezi votul tău sincer şi nevinovat acestui om despre care nu ştii nimic, care nu trădează nici o emoţie, şi care totuşi promite solemn să reprezinte în ochii noştri SOLUTIA.

luni, 26 iulie 2010

Sa graim moldovineste deci


V-am tot povestit de accentul meu moldovenesc care la inceput mi s-a parut ca ma facea prea mult sa ma deosebesc in societatea din Bucuresti, apoi din contra, am inceput sa-l vad ca pe brandul meu PERSONAL, un lucru care ma ajuta sa ma diferentiez.

Dar cand spun accent ma refer la sunetele pronuntate cu gura un pic mai inchisa, atunci cand "e-ul" trece subtil in "i" (bini, ajutoarili, merili, perili) sau "c-ul" in "ș" (și fași)- nicidecum la calchieri din rusa, arhaisme, regionalisme sau alte structuri prafuite pe care moldovenii din R. Moldova inca le folosesc in limbajul curent.

Este de inteles acest lucru, dar nu de apreciat si de tolerat. O limba inchisa ermetic si izolata de radacinile ei romanesti, peste care s-a turnat din greu limba rusa invatata fortat, nu are cum sa se dezvolte in acelasi ritm cu romana vorbita in Romania- aceasta a avut conditiile ca sa se purifice.

Printre expresiile gresite cel mai des folosite de concetatenii mei, vreau sa evidentiez in mod special:

1. "Daca nu ma gresesc,...."- CORECT: Daca nu gresesc; tot aici intra si expresia "ma rad"- CORECT: rad sau "hai sa ne pornim". Nu poti sa "te gresesti", "sa te razi" sau "sa te pornesti".

2. "Vrasazica"- CORECT: vasazica.

3. "Pe dansul, pe dansa"- CORECT: pe el, pe ea sau in cazul in care e vorba de politete- pe dumnealui, pe dumneaei.

4. "Riceta, receta"- in loc de reteta sau mai CORECT: prescriptie, atunci cand e vorba de tratament medical.

5. "a merge in ospetie"- desi corect din punct de vedere al DEX-ului, a fost scos din uz si folosit in limba vorbita mai mult sub forma de "a merge in vizita", "a face o vizita", "a vizita pe cineva."

6. "Stergar"- exista, dar este in stransa legatura cu prosoapele traditionale de la tara. CORECT: atunci cand vine vorba de o bucata de panza cu care te stergi pe corp, se spune "prosop" sau "servet".

7. "Banca" de miere, de lapte, etc.- CORECT: borcan.

8. "Zgushionca"- CORECT: lapte condensat.

9. "Na-i soveste"- CORECT: N-ai obraz; nu ti-e rusine;

10. "Matinca"- in contextul "Matinca el chiar asta a vrut sa spuna". CORECT: ma tem ca.

Acestea sunt cele mai importante si des intalnite, insa haideti sa nu uitam de: calgotşi, bolniţă, ştrampi, ma raslaghesc, gruz, prikolina, păpuşoi, curechi, zarzare, poamă, pătlăjele, harbuz, zămos, si aici va las pe voi sa completati lista.

Imbunatatirea si modernizarea limbii trebuie sa vina in paralel cu dezvoltarea unei tari, cu inaintarea nivelului ei de viata si de cultura. Asta nu inseamna in nici un caz indepartarea de traditii, de valori si de istoria si radacinile noastre. Mai mult, consider ca fiecare dintre noi trebuie sa-si cunoasca limba atat de bine incat sa stie si formele ei vechi, si regionalismele, si toate modurile in care s-a manifestat un cuvant de-a lungul timpului, cu o singura conditie: sa-l foloseasca pentru uz curent doar pe cel mai corect dintre ele.

marți, 4 mai 2010

Generatie fara de eroi


Stateam ieri si cuantificam tragediile intamplate de-a lungul a trei generatii. Nu ma intrebati de ce, stiu ca e un proces sado-mazo, dar veti vedea la sfarsitul articolului la ce concluzie am ajuns.

Sa incepem cu inceputul: bunicii nostri. Majoritatea au trecut printr-un razboi, cei mai putin norocosi au prins doua. MONDIALE, am uitat sa mentionez, deci nu chiar floare la ureche. Ei au trebuit sa-si apere cu baioneta tara, familia, copiii, si-au daruit vietile patriei fara sa ceara nimic inapoi pentru ei personal. Au trecut prin foamete, lagare de munca, au fost deportati in Siberia, au trait in comunism, colectivizare fortata, senzatia ca nimic nu-ti va apartine niciodata. Cei care au supravietuit sunt mult prea mari pentru lumea in care traiesc: bunicul meu a luptat in prima linie, i-au fost retezate degetele si ranit la spate, a mers pe jos pana in Germania si inapoi. Insa nu prea povesteste despre asta, eroii sunt eroi si mult prea mari ca sa se iroseasca in discursuri teatrale.

Urmatoarea generatie: parintii nostri. Nascuti in comunism, au fost pusi sa se inchine la chipuri false, cu mustati si sapca, sa spuna poezii toti intr-un glas si sa poarte o cravata de culoarea sangelui. Nu prea stiau de ce vorbesc si scriu intr-o limba straina. Nu aveau dreptul la identitate proprie, purtau toti aceeasi ciorapi si aveau acelasi dulap in acelasi dormitor.Zambeau in detasament si doar cand li se dicta de sus. Mama mea insarcinata statea la coada cu orele ca sa cumpere castraveti murati. Cu creierii spalati, incuiati si izolati in Moldova pentru zeci de ani, in '90 au avut curajul sa-si ceara libertatea, tare si raspicat.Timpul va arata daca au izbutit cu adevarat, insa dezradacinarea lor din pamantul rosu este un act demn de luat exemplu.

Urmatoarea statie, urmatoarea generatie: noi, astia nascuti cu mouse-ul intre doua degete. Generatia McChicken. Generatia asl pls. Vorbim cu prescurtari si englezisme pentru ca asa suntem mai cool. Putem sa mancam orice, sa ne imbracam cu orice, sa vorbim si sa scriem orice, pe bloguri, pe pereti, pe banci, in piata. Singura problema din viata noastra este ca am fost conceputi in perioada Cernobal-ului, si poate intr-o zi ne-om trezi cu o coada sau cu al treilea ochi in frunte, dar nu-i bai.

Life is good, stam toata ziua cu fundul pe divan, cu laptop-ul in brate, cu telefonul intre ureche si umar si cu casca de la ipod in cealalta ureche.

Nu pot sa nu ma intreb cel putin doua lucruri, in concluzie:
1. Daca astia suntem noi, cine vor fi eroii generatiei noastre? Cine vor purta ordine de onoare si vor lupta in razboaie? Sau ne vom naste si vom muri cu gandul ca cel mai glorios lucru pe care l-am facut in viata asta a fost sa scriem un blog?

2. Daca dupa 20 de ani de viata buna izbucneste un razboi, o catastrofa, vom avea noi taria si puterea de a ne sacrifica pentru altii? Vom reusi oare sa ne unim si sa fim solidari, dupa o viata petrecuta in individualism, in spatele unui monitor?

sâmbătă, 13 februarie 2010

Moldova- tara maionezei


Am poposit la Chisinau pentru o saptamana, ca sa iau o gura de aer nestandartizat, curat, fara e-uri europene. Am fost incantata sa percep cu toti senzorii o inflorire in atmosfera: a inflorit libertatea cuvantului in oameni. Se discuta despre politica si limba pe toate holurile, la toate cozile.

Acesta este un semn proaspat al democratiei, pe care poate vom fi pregatiti s-o acceptam in cerebelele noastre asuprite, in cativa ani de eforturi.

Rasar restaurante care se numesc "Popasul Dacilor", "Europa", in spitale vad toate afisele noi in romana. La tv nu mai vad cenzura, buletinele de stiri de la pro tv chisinau si de la moldova 1 mi se par mai relaxate si mai democratice. Doar reclamele la maioneza au ramas omniprezente, ca un laitmotiv al popularii noastre fortate (chiar si in sfera gastronomica) cu influente slavone. Nu reusesc sa inteleg de ce in magazine raftul cu maioneza e la fel de mare ca si cel de ceaiuri, iar la salate aproape ca nu gasesti nici una fara maioneza.

Nu mai observ eterna frica de a nu-l supara pe "el dictatore", pentru ca intre timp el a devenit "el cetatean de rand", cu nasul vesnic rosu, discurs provocator si limbaj primitiv, depasit- un personaj de caricatura.

Pe de alta parte, Filat, Ghimpu, Lupu si Urecheanu s-au vazut napaditi de probleme, cereri, asteptari foarte mari de la popor- odata cu preluarea puterii. In doar cateva luni, de la ei se asteapta sa darame un sistem perfid construit in 8 ani, cu piramide intregi de coruptie si mafie.

In timpul acesta, moldoveanul de rand isi da caciula pe-o ureche si se scarpina nedumerit la cap: el nu simte schimbarea. Preturile au crescut, dar el nu stie ca asta se intampla in toata lumea si se numeste criza economica, el asociaza problemele sale direct cu schimbarea conducerii. Merge la piata si vede ca nu-si mai permite un tub de maioneza, ci doar jumatate. -Apu, nu era mai ghine inainte??

Nu, nu era mai bine inainte. Asteptarile de la noua conducere nu trebuie sa fie mai mici, ci doar perioada de timp in care le dam voie sa actioneze trebuie prelungita. Parerea mea este ca in 3-4 ani, pe putin, s-ar putea sa ajungem sa vedem schimbarile de suprafata atat de asteptate de toata lumea.

Pana atunci, mancam maioneza, ne culcam si ne trezim cu speranta ca intr-o zi comunismul va fi interzis, Voronin pus la respect, tinerii o sa citeasca mai mult si salariile vor reprezenta macar o treime din salariile europene normale.

miercuri, 8 aprilie 2009

Sunt MANDRA!


Granitele tarii mele s-au inchis ieri pentru mine si pentru fratii mei. N-am crezut vreodata ca o sa ajung sa ma indoiesc ca voi putea fi acasa de Pasti, ca sa-mi vad bunicii si parintii.

Au fost doua zile grele, mi se rupe inima ca nu sunt si eu acolo, in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau. Imi repet ca daca eram acolo, lucrurile se petreceau poate altfel. Ce prostie.In ce moment se naste in om increderea ca el poate fi Dumnezeu?

Sincer, m-am cam saturat. M-am saturat sa-mi fie rusine sa-mi privesc presedintele la televizor. M-am saturat de violentele provocate de tipi dubiosi. M-am saturat sa dispara tineri...tocmai am vazut un filmulet in care se arata cum politistii baga in masini tinerii cu forta (il vedeti pe http://www.youtube.com/watch?v=wln9vCkZFE8 ). M-am saturat de frica care pluteste in aer... de amenintari, de expulzari si arestari, de sistarea tuturor mijloacelor de transport spre Chisinau... de circul de la moldova1, care difuzeaza desene animate si filme toata ziua.

Ce asteptam, mult-stimata-masa de moldoveni? Ne-am strans;am iesit; ne-am facut curaj;am spus TARE si raspicat cine suntem si ce vrem;si atunci? Eu stiu ce asteptam. Asteptam un LIDER care sa ne ia de urechi si sa ne duca in directia buna. Noi o bijbaim, dar nimeni nu ne spune concret ce actiuni sa intreprindem, si atunci actiunile noastre sunt marunte si imprastiate.Suntem totusi inca foarte, foarte tineri.

Pana atunci, ne tinem aproape, de maini, ne rugam si speram ca nu exista cale de intoarcere spre cine eram cu doar 3 zile in urma, cand ne temeam sa recunoastem sangele ce fierbea in noi.

Astazi vreau sa strig tare: sunt mandra sa ma declar un ROMAN din Basarabia, sa simt ca fac parte dintr-o generatie unita, puternica, libera, si care sigur va castiga!

miercuri, 11 martie 2009

MISCA-TI BUNUL SIMT!


Vreau sa impart cu voi niste emotie pura. AZI am dat mana cu Andi Moisescu. Am avut ocazia sa-l cunosc si pe Andrei Gheorghe, si pe Radu Paraschivescu (autorul Ghidului Nesimtitului). Si toate aceste minunatii s-au intamplat la conferinta de presa organizata de Fundatia Synergetica (unde activez acum) ieri, 10 martie, in Bucuresti.

Noi am lansat un proiect destul de interesant, proaspat si nou pe piata, si anume campania Noua Civilitate, cu sloganul "Misca-ti bunul simt!", un fel de "Misca-ti fundul si poarta-te frumos...or else!", doar cenzurat si civilizat, ca doar suntem copii cuminti :)

Target-ul nostru consta in tinerii intre 16-25 ani, si insistam in licee, acolo unde ne e SPERANTA... :) In principiu, vrem sa promovam cateva idei simple, ca sa combatem niste gesturi nesimtite, intalnite in fiecare zi din viata noastra in Bucuresti.

As incepe cu scuipatul pe strada, apoi aruncatul tigarilor si altor gunoaie pe jos, ascultatul muzicii tare la mobil in transportul public, raspunsul la telefon si palavragitul la cinematograf/teatru in timpul unui film/spectacol, bagatul in fata la coada si toate acele mici chestii care se agraveaza pe zi ce trece si care trebuie promovate ca ceva "uncool", si nu invers.

Ne dorim ca generatia care creste acum sa inteleaga corect limitele bunului simt si sa aiba curajul sa faca observatie prietenilor, necunoscutilor sau chiar parintilor atunci cand acestia nu respecta aceste reguli.

Va invit sa aflati mai multe despre acest proiect si despre concursul propus de fundatia Synergetica pe www.NouaCivilitate.ro

Misca-ti bunul simt si schimba ceva!