Se afișează postările cu eticheta Recenziile mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Recenziile mele. Afișați toate postările

luni, 20 decembrie 2010

In love with Francoise Nielly

M-am indragostit de lucrarile ei la prima vedere, irecuperabil, de indata cum am pus ochii pe portretul pe care il puteti vedea postat la poezia de mai jos.

Portretele ei arata oameni puternici, cu priviri patrunzatoare, care incearca sa-ti transmita mesaje ascunse in ochii lor mari. Daca le privesti suficient de mult timp si concentrat, le vei intelege. Privile incarcate cu mesaje si emotii sunt si responsabile de faptul ca personajele prind viata, ies din rame si pasesc alaturi de mine, de tine, de noi. Sunt oameni, exista, aproape ca as putea spune ca ii cunosc pe toti.

Culorile stridente si extrem de curajoase te duc cu gandul la paduri tropicale, exotism si soare ce arde. Desi rupte de realitate, culorile redau parca lumina si intunericul de pe fata fiecarui personaj, privite printr-o prisma unica.

Am impresia ca oricare dintre aceste picturi ar putea sa umple o intreaga camera, fara sa fie nevoie de mobila si decoratiuni. Aceste imagini imi transmit emotii umane in cea mai pura stare si imi incalzesc sufletul, mai ales in acest anotimp inghetat :) enjoy!




duminică, 14 noiembrie 2010

Dostoievski este singurul barbat din viata mea acum


Tocmai am terminat de citit cartea "Umiliti si obiditi", de Dostoievski. In primul rand, imi vine sa ma auto-mutilez pentru ca nu am inceput sa citesc cartile sale mai devreme, ci abia acum, la 23 de ani. In apararea mea (si voi ascunde deocamdata lama), as putea spune ca mi-am inchipuit ca o sa fie cu totul si cu totul altfel...

Inca de mica parintii mi-au bagat in cap ca "trebuie sa citesti Dostoievski", iar prietenii din Moldova aveau reactia- "Cum, tu nu ai citit inca Dostoievski??", asa ca in mod absolut specific caracterului meu incapatanat, m-am rasculat impotriva lucrurilor care trebuiesc facute, si mi-am concentrat atentia spre lucrurile care vreau eu sa fie facute.

Insa am crescut, si m-am maturizat. Am revenit la bazele literaturii, asa ca am facut recent cunostinta cu opera lui Aristotel, Machiavelli, Fitzgerald, si, iata, Dostoievski.

"Umiliti si obiditi" este un roman de un dramatism profund, si acesta este poate singurul lucru care nu e foarte congruent cu gusturile mele in ale lecturii. In schimb modul in care e scris (o proza fina, moale, cuvinte modelate perfect) te prinde in gheare si te tine bine pana ajungi la ultima pagina, pagina 462.

Personajele sunt umanizarea unor idei filosofice, unor moduri diferite de a privi viata: intelectualul individualist, copilul abuzat si abandonat, tanarul bogat si naiv, scriitorul filantrop si femeia care isi sacrifica tot in numele dragostei. Spatiul romanului este unul boem, un Sankt-Petersburg vazut prin nori de fum, cu realitatea dureroasa a decalajului enorm intre patura de sus si cea de jos, intre bogati si saraci. Bogatul isi foloseste puterea pentru a demonstra cat de putin important este saracul si pentru ca sa-l umileasca, intr-o lume in care a fost deja umilit deajuns.

Asimilarea primului roman de Dostoievski, scris cu un secol inainte sa ma nasc eu, mi-a stimulat si mai mult vesnicile dezbateri interioare, despre bani, despre dragoste si Dumnezeu, dar mai ales despre o lume care se bazeaza pe cuvantul de onoare al cuiva, o valoare pe cale de disparitie in zilele noastre.

marți, 13 aprilie 2010

Herta Muller si cartile ei


Prima carte de Herta Muller am primit-o de la tatal meu, se numeste "Animalul inimii". Am inceput s-o citesc din curiozitate, si n-am mai putut sa ma opresc pana cand nu am devenit complet si irevocabil dependenta de stilul ei.

Am continuat cu romanul "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", si am inteles ca Herta Muller nu scrie romane, ci romane-poezie. Incarcatura emotionala si metaforele ei m-au tulburat profund. Se descrie un comunism pe care eu nu l-am prins decat cu coada ochiului din leagan, pentru ca m-am nascut in 1987. Multe dintre intamplarile de pe atunci sunt normale pentru parintii nostri insa mie mi se par rupte dintr-o lume trista si gri, in care ma bucur ca nu am trait.

Mi-au ramas in cap descrierile fabricilor pline de pancarte muncitoresti si paznicii care verificau pana la piele fiecare muncitor ca sa vada daca nu a furat ceva. Si chiar asa, cu eforturi supra-omenesti sau mita, muncitorii din fabrici reuseau sa fure. Nu era nimic extraordinar, furau orice produceau: un fier de calcat, o bucata de metal, ata de cusut sau o oala de noapte. Apoi le vindeau la negru pentru ca sa faca niste bani.

Doar trecandu-mi ochii peste randurile scrise de Herta Muller, mi s-a imbibat pana in oase frica de dictator, de Ceausescu. Oamenii vorbeau despre el in soapta, se simteau ascultati si amenintati chiar si in casele lor. La un moment dat toata lumea vorbeste ca acesta este bolnav, si in fiecare zi apar argumente pentru o noua boala fatala care sa-i elibereze, singura lor speranta. Cei ce au reusit sa fuga peste Dunare sunau in tara si povesteau despre viata lor dinafara, unde nu exista agenti ce te urmaresc pe strada, ora de stingere a luminii si limite la mancare. Cei ce au ramas in tara traiesc cu gandul ca vor incerca sa fuga si vor fi impuscati la granita, cum au patit atatia.

Nu exista loc unde sa pot insirui toate imaginile si senzatiile pe care mi le-a produs lectura acestor doua carti, dar pot sa va spun ca stilul autoarei Herta Muller este unul invecinat cu cel atat de indragit de mine, poezia. Cuvintele ei curg nefiresc si totusi se aseaza fiecare la locul lui intr-un tablou desavarsit.Premiul Nobel pentru Literatura (2009) a fost al ei inca de cand a scris prima litera. Chapeau!

luni, 25 august 2008

Purple Cow



Este un moment istoric pentru mine. Am citit prima carte din seria BrandBuilders (marketing si advertising), despre care auzisem atatea lucruri bune. Cartea "Vaca mov", de Seth Godin, a fost un cadou reusit de ziua mea.

Seth Godin este autorul a 11 carti din acest domeniu, le puteti vedea aici, http://www.sethgodin.com/sg/books.asp , si incep sa-mi doresc sa le citesc pe toate.

Iata 10 idei importante pe care am reusit sa le extrag din carte:

1.REMARCABIL este cuvantul magic care defineste singurul marketing care o sa mai aiba efect in viitorul imediat.

2.Advertising-ul o sa inceteze sa functioneze daca nu o sa reprezinte o inovatie.

3.Suntem toti invitati la inmormantarea complexului industriei televiziunii, si in general a eficientii monstrului MEDIA.Trebuie sa ingustam nisele si sa cream doar produse remarcabile.

4.Sa stai pe loc este cel mai rau lucru care poate sa i se intample afacerii tale. Daca te afli intr-un loc sigur si comod, pe o piata pe care te "potrivesti", si nu iti mai faci griji, atentie, you're going down!!!

5.Daca ai ajuns la avocatii brand-ului tau, ai toate sansele sa reusesti.

6.Opusul lui "remarcabil" este "foarte bun".

7.Otaku (din japoneza, ceva care este mai mult decat un hobby dar mai putin decat o obsesie) este ceea ce ii face pe avocatii brand-ului sa vorbeasca despre produsul tau. Incearca sa te faci auzit anume acestor indivizi, caci ei au puterea.

8.Compromisul inseamna slefuirea marginilor brute, inlaturarea riscurilor si deci compromiterea unei idei remarcabile.

9.In ziua de azi, marketerii sunt si designeri.

10.Pentru ca sa descoperi potentialul produsului tau de a fi remarcabil, testeaza-i limitele.

miercuri, 13 august 2008

I looooooooooove Kung fu Panda



Am fost si am vazut kung fu panda. Nu o data, de doua ori. Prima data acasa cu traducere in rusa si a doua la cinematograf in engleza. M-as mai duce o data sau inca de o mie de ori.wanna join me ? :)

Acest urs Panda pe nume "Po" mare si gras imbracat in chiloti caraghioshi din panza carpita de sac isi doreste sa ajunga un mare luptator de kung fu. Noaptea se viseaza maestru si ca lupta cu cei mai aprigi criminali, avand puterea "super-awesomeness" :))

In realitatea insa cel mai mare impiediment in calea destinului sau maret, inafara de greutatea sa, este lenea. De asemenea, tatal lui (un gen de pasare, nu ma intrebati de ce) are un restaurant de "noodles" chinezesti si vrea ca Po sa continue traditia si sa mosteneasca restaurantul. Pana la urma, dupa grele incercari si antrenamente intense, Po ajunge "luptatorul dragonului" si reuseste sa salveze tot orasul de Tai-Lung, personajul negativ (un tigru).

Pe parcursul filmului am ras de plans, plans de ras si ras pana la plans. Scenariul este genial, glumele hilare. Panda este un mare strambacios si un mancacios impiedicat.La un moment dat probabil m-am regasit in personajul principal, fiindca si eu cand eram mica eram grasuta si bolfoasa si cracanata si cand mergeam la lectii de gimnastica artistica (ceva aproape de balet) aratam probabil ca un fel de Po.

Animatia a fost asigurata de Dream-works, si probabil de asta mi-au ramas in minte animalutele din film: iepurasi, broasca testoasa, struti, porculeti, cocostarci, tot felu de oratanii. Nu mai spun de voci... Angelina Jolie, Jack Black, Dustin Hoffman, Lucy Liu, Jackie Chan, ring a bell?

Mi-a placut mult o fraza spusa de o broasca testoasa, maestrul Oog-way: "The past is history, the future is mistery, the present is a gift, that's why it is called PRESENT" :)

Daca nu l-ati vazut inca, vedeti-l chiar azi, daca l-ati vazut, mai vedeti-l inca o data ;) Rasul ne face sa traim mai mult, don't u forget that :)