Pierdut Diastola. Ofer recompensa.

Contractie.

- AU!

Mi s-a nascut brusc in piept si apoi a inceput sa pompeze violent.

- Pentru cine bati??? am intrebat-o dur, ca la interogatoriu.

Sistola, diastola, stop.
Sistola, diastola, stop.

- Pentru cine te zbati? Raspunde! Jumatate din bataile tale bifazice nu au nici un sens, inima natanga... o s-o sfarsesti urat!

O clipa de liniste. Ne-am ascultat in tacere una pe alta, incercand parca sa ne intelegem reciproc motivatiile.

Apoi a inceput iar.
Sistola, diastola.
Sistola, diastola.

Sangele mi s-a ridicat la cap, intr-un val de procese mentale alambicate.

- Inima natanga, esti straina in pieptul meu-
Daca m-ai asculta,
daca m-ai simti,
daca m-ai cunoaste,
ai spune doar:
Sistola.
Sistola.
Sistola.
Iar apoi intr-o seara plina de zambete mi-ai sopti
in pieptul cui
am lasat
Diastola.

Daca ai exista

daca-s fi mare, si daca-s fi soare
m-as apleca spre tine sa-ti dau o bucata din raza mea
daca-s fi mica, si daca-s alerga prin iarba
m-as apuca de un picior de-al tau ca sa pasim alaturea

daca-s putea fi un obiect,asa vrea sa fiu masa
pe care iti odihnesti mana inainte de-a o intinde spre mine
as vrea sa absorb pauzele dintre cuvinte
pauzele in care gandurile tale zboara departe
pauzele pe care altfel eu nu pot sa le ating

daca-s avea o putere speciala, as vrea sa fiu invizibila
ca sa-ti petreci ziua cautandu-ma cu ochii dezlegati
iar apoi sa ma gasesti si sa ma ajuti sa prind culoare din nou
ca sa devin muzica ce te face sa zambesti misterios
cand habar n-am ce-ti trece prin cap

daca ai exista, as vrea sa fiu totul pentru tine
pentru ca tu deja ai fi totul pentru mine
si daca ar mai ramane vreo bucatica ne-intregita din noi,
as vrea sa pot exploda in bucati de fericire,
ca sa ne fac din nou intregi, pe amandoi.

Tandrete reciclata

Mi-e dor sa simt
ce-ai simtit tu pentru mine
si ce n-am simtit eu de ceva timp
acel fior care iti face pielea gaina
timpanele scartaie
viorile se zbat
simfonia porneste de la un singur gest

mi-e dor sa plang
asa cum ai plans tu
si cum n-am mai plans de ceva timp
cu lacrimi de crocodil copilaros
si cu dara umeda pe obraz
care frige pana in suflet

mi-e dor sa traiesc intr-o metafora imposibila
sa ma indragostesc de fiecare iluzie
asa cum traiai tu si cum n-am trait eu
de ceva timp
dar nu mi-e
dor
de
tine

E liniste sub cerul apei

Dedesubt oceanul
deasupra cerul
la mijloc in avion sunt eu
cu nasul lipit de geam
urmaresc valurile cum renasc unul din altul
cum sa nu visez ca o sa ma reincarnez si eu
in urmatoarea viata
intr-un val mai bun,
mai profund,
mai curat?

As vrea sa-mi dau drumul acum in apa
ca sa ma contopesc mai lin cu destinul,
asa ca deschid incet geamul rotund de submarin al avionului
si acesta ma smulge in eter.

cerul e apa
apa e cer
iar eu inot prin aer cu capul in jos
zambind larg.

E liniste sub cerul apei.

Perfectiunea, in ochii mei

Lecţie despre cub
de Nichita Stanescu

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

O sa ma intorc

Preseaza-ti talpile tale moi de om
pe obrazul meu de piatra trista
noaptea,
cand strazile sunt goale,
ele ma striga prin tentacule lungi
de care ma impiedic
impleticindu-ma
in bezna
le aud
chemarea
si merg mai departe ascultand
cum strazile imi canta soptit in ureche
calca-ne
paseste-ne
loveste-ne cu piciorul
numai nu ne lasa
singure si lungi ca si noaptea care ne apasa

o sa ma intorc,
o sa ma intorc, le promit
calcand in graba ca sa reusesc sa le calc pe toate
calcand si plangand
cu lacrimi de praf

Ultima

Nu mai musca din mine-
spuse cu un zambet speriat
Nu e de gluma!
simteam nevoia sa-l atac
pentru lucruri spuse si nespuse
pentru vorbe vrute si nevrute
vroiam sa ranesc fara mila
si sa zgarai prin carnea lui de muritor
il uram fara sa ma opresc o secunda sa-l iubesc
pentru ca avea puterea de a ma face sa sufar
printr-un cuvant
sau prin lipsa lui
prin spatiile goale dintre noi
prin zilele sparte
departe de mine

si atunci
macar
zgaraindu-l cu unghiile pana la suflet
printre distante paralele
insangerate
ajungeam
mai aproape

Cruce din cuvinte

Cuvintele tale ma rastignesc
Pe o cruce topita din vise lichide.
E un „EU” tintuit in palma mea stanga
Si un „AH” in cea dreapta,
m-au lovit drept in amprentele colorate
si vocifereaza fara voia buzelor mele.
Pe frunte mi s-au impletit salbatic
Tepii unui „TREBUIE”
Si lemnul dulce si moale al lui „VREAU”.
Pe picioarele incrucisate mi-ai batut cu ciocanul
Un varf ascutit de „PLACERE-DURERE”.
Imi vine sa tip in soapta
Dar cuvintele neroade si fara de rusine
Striga in gura mare:
EU AH TREBUIE VREAU
EU AH VREAU TREBUIE
EU AH PLACERE-DURERE
DURERE-PLACERE

Tarta cu malai si mar

Te-am simtit palpitand
in tarta cu malai si mar
care mi se topeste tacut pe cerul gurii,
si iata un zambet dulce
care mi se naste
pe buzele patate de zahar pudra.
Este copilul tau din flori,
acest zambet sfios care ma incearca.

Nu as sti cum sa explic lumii intregi
ca te-am gasit in tarta-
si te-am savurat fara vina,
sau ca te vad in ochii
necunoscutilor de pe strada
si nu simt nevoia sa-i cunosc
Chiar daca
te-ai imbracat cu ei
si m-ai privit prin ei
pentru trei secunde.

Mintea mea nu vrea sa adoarma

astazi
adevarul nu a mai putut sa se ascunda
nu mai avea unghere intunecoase
si a iesit la lumina ca sa-l vada lumea
si sa se plece in fata sa

ascult alfabetul morse
al tevilor din blocul care doarme
si notez mental
punct, linie, punct,
ar fi trebuit sa visez deja
dar un ochi mi se zbate frenetic
ca sa se ancoreze in noaptea searbada
cu el privesc cum norii se dezlipesc
ca guma de mestecat
de geamul meu
si parca
universul a conspirat
ca eu sa nu mai pot adormi astazi
prin fiecare gand soptit la ureche
care naste alt gand,
care naste alt gand,
care naste alt gand...

Zambetul delfinului

mainile femeii au fost special desenate
ca sa tina in bratse un copil,
si sa-l iubeasca,

umarul prietenului tau cel mai bun
are un loc adancit si moale
unde sa pui tu capul si sa plangi,

delfinii au gropite in obraji ca sa zambeasca
si sunt draguti tocmai pentru ca rechinii nu sunt,

liniile albe de pe strazi
ne spun sa nu ne oprim,
sa nu ne oprim,
sa mergem intruna,

iar buclele mele
au fost concepute
special ca sa-i gadile nasul cuiva
intr-o zi cu mult soare
sa se enerveze si eu sa rad
sa ma enervez si el sa rada
sa ne enervam si sa radem amandoi
de carliontul buclucas
de mainile special desenate
de umarul moale
de zambetul delfinilor...

elibereaza pamantul

suntem niste goluri in univers
gauri negre pentru ganduri si culori
conglomerate de vise si compromise
ni se pare
ca umplem lumea cu noi
cand de fapt o golim de tot ce are mai bun
putin cate putin
suflet cu suflet pacatos

si daca tot suntem goluri
multe goluri care aglomereaza pamantul,
cand n-o sa mai fim
o sa lasam loc
pentru ozon si pentru vant
pentru fulger si meteoriti
pentru iarba care nu mai are unde sa creasca
printre talpile noastre multe si goale

22 de ani si o zi

Timpul se scurge altfel de la zi la zi,
depinde de mana care intoarce clepsidra
si de tremuratul ei
eu nu stiu
daca e bine sau nu
sa descoperi demonii din tine
abia la 22 de ani
si nu stiu
cum sa comunic cu ei
cand mi se zbat in piept incontrolabil
ar trebui probabil
sa le repet o incantatie
sa mi-o spun in minte
adu-ti aminte cu ce gand ai pornit
adu-ti aminte cu ce vant ai venit
adu-ti aminte de tine inainte sa uiti de tine
aduna-ti inapoi visele imprastiate
imbracate cu ele
si porneste la drum
acum, cu 22 de ani si o zi mai multi demoni.

Nevisatorului

Te invat sa visezi si apoi
ma duc la culcare ca sa visez si eu
poate ne-om intalni in vis
si poate ne-om tine de mana
si-om chicoti in timp ce ne fugarim pe dupa idei ascutite.
Dar am uitat-
tu nu stii sa visezi,
pentru ca nimeni nu te-a invatat inca.

Te rog
sa te adancesti
in ochii mei
adanci si visatori
si sa-ti notezi:

1. Ca sa visezi, trebuie sa speri.

2. Ca sa speri, trebuie sa indraznesti.

3. Ca sa indraznesti, trebuie sa nu-ti mai fie frica.

Deci,
Draga omule nevisator:
Nu-ti fie frica.
Indrazneste.
Spera.
Viseaza.