Pierdut Diastola. Ofer recompensa.

Contractie.

- AU!

Mi s-a nascut brusc in piept si apoi a inceput sa pompeze violent.

- Pentru cine bati??? am intrebat-o dur, ca la interogatoriu.

Sistola, diastola, stop.
Sistola, diastola, stop.

- Pentru cine te zbati? Raspunde! Jumatate din bataile tale bifazice nu au nici un sens, inima natanga... o s-o sfarsesti urat!

O clipa de liniste. Ne-am ascultat in tacere una pe alta, incercand parca sa ne intelegem reciproc motivatiile.

Apoi a inceput iar.
Sistola, diastola.
Sistola, diastola.

Sangele mi s-a ridicat la cap, intr-un val de procese mentale alambicate.

- Inima natanga, esti straina in pieptul meu-
Daca m-ai asculta,
daca m-ai simti,
daca m-ai cunoaste,
ai spune doar:
Sistola.
Sistola.
Sistola.
Iar apoi intr-o seara plina de zambete mi-ai sopti
in pieptul cui
am lasat
Diastola.

Daca ai exista

daca-s fi mare, si daca-s fi soare
m-as apleca spre tine sa-ti dau o bucata din raza mea
daca-s fi mica, si daca-s alerga prin iarba
m-as apuca de un picior de-al tau ca sa pasim alaturea

daca-s putea fi un obiect,asa vrea sa fiu masa
pe care iti odihnesti mana inainte de-a o intinde spre mine
as vrea sa absorb pauzele dintre cuvinte
pauzele in care gandurile tale zboara departe
pauzele pe care altfel eu nu pot sa le ating

daca-s avea o putere speciala, as vrea sa fiu invizibila
ca sa-ti petreci ziua cautandu-ma cu ochii dezlegati
iar apoi sa ma gasesti si sa ma ajuti sa prind culoare din nou
ca sa devin muzica ce te face sa zambesti misterios
cand habar n-am ce-ti trece prin cap

daca ai exista, as vrea sa fiu totul pentru tine
pentru ca tu deja ai fi totul pentru mine
si daca ar mai ramane vreo bucatica ne-intregita din noi,
as vrea sa pot exploda in bucati de fericire,
ca sa ne fac din nou intregi, pe amandoi.

Tandrete reciclata

Mi-e dor sa simt
ce-ai simtit tu pentru mine
si ce n-am simtit eu de ceva timp
acel fior care iti face pielea gaina
timpanele scartaie
viorile se zbat
simfonia porneste de la un singur gest

mi-e dor sa plang
asa cum ai plans tu
si cum n-am mai plans de ceva timp
cu lacrimi de crocodil copilaros
si cu dara umeda pe obraz
care frige pana in suflet

mi-e dor sa traiesc intr-o metafora imposibila
sa ma indragostesc de fiecare iluzie
asa cum traiai tu si cum n-am trait eu
de ceva timp
dar nu mi-e
dor
de
tine

E liniste sub cerul apei

Dedesubt oceanul
deasupra cerul
la mijloc in avion sunt eu
cu nasul lipit de geam
urmaresc valurile cum renasc unul din altul
cum sa nu visez ca o sa ma reincarnez si eu
in urmatoarea viata
intr-un val mai bun,
mai profund,
mai curat?

As vrea sa-mi dau drumul acum in apa
ca sa ma contopesc mai lin cu destinul,
asa ca deschid incet geamul rotund de submarin al avionului
si acesta ma smulge in eter.

cerul e apa
apa e cer
iar eu inot prin aer cu capul in jos
zambind larg.

E liniste sub cerul apei.

Perfectiunea, in ochii mei

Lecţie despre cub
de Nichita Stanescu

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

O sa ma intorc

Preseaza-ti talpile tale moi de om
pe obrazul meu de piatra trista
noaptea,
cand strazile sunt goale,
ele ma striga prin tentacule lungi
de care ma impiedic
impleticindu-ma
in bezna
le aud
chemarea
si merg mai departe ascultand
cum strazile imi canta soptit in ureche
calca-ne
paseste-ne
loveste-ne cu piciorul
numai nu ne lasa
singure si lungi ca si noaptea care ne apasa

o sa ma intorc,
o sa ma intorc, le promit
calcand in graba ca sa reusesc sa le calc pe toate
calcand si plangand
cu lacrimi de praf

Ultima

Nu mai musca din mine-
spuse cu un zambet speriat
Nu e de gluma!
simteam nevoia sa-l atac
pentru lucruri spuse si nespuse
pentru vorbe vrute si nevrute
vroiam sa ranesc fara mila
si sa zgarai prin carnea lui de muritor
il uram fara sa ma opresc o secunda sa-l iubesc
pentru ca avea puterea de a ma face sa sufar
printr-un cuvant
sau prin lipsa lui
prin spatiile goale dintre noi
prin zilele sparte
departe de mine

si atunci
macar
zgaraindu-l cu unghiile pana la suflet
printre distante paralele
insangerate
ajungeam
mai aproape

Tarta cu malai si mar

Te-am simtit palpitand
in tarta cu malai si mar
care mi se topeste tacut pe cerul gurii,
si iata un zambet dulce
care mi se naste
pe buzele patate de zahar pudra.
Este copilul tau din flori,
acest zambet sfios care ma incearca.

Nu as sti cum sa explic lumii intregi
ca te-am gasit in tarta-
si te-am savurat fara vina,
sau ca te vad in ochii
necunoscutilor de pe strada
si nu simt nevoia sa-i cunosc
Chiar daca
te-ai imbracat cu ei
si m-ai privit prin ei
pentru trei secunde.

Mintea mea nu vrea sa adoarma

astazi
adevarul nu a mai putut sa se ascunda
nu mai avea unghere intunecoase
si a iesit la lumina ca sa-l vada lumea
si sa se plece in fata sa

ascult alfabetul morse
al tevilor din blocul care doarme
si notez mental
punct, linie, punct,
ar fi trebuit sa visez deja
dar un ochi mi se zbate frenetic
ca sa se ancoreze in noaptea searbada
cu el privesc cum norii se dezlipesc
ca guma de mestecat
de geamul meu
si parca
universul a conspirat
ca eu sa nu mai pot adormi astazi
prin fiecare gand soptit la ureche
care naste alt gand,
care naste alt gand,
care naste alt gand...

Zambetul delfinului

mainile femeii au fost special desenate
ca sa tina in bratse un copil,
si sa-l iubeasca,

umarul prietenului tau cel mai bun
are un loc adancit si moale
unde sa pui tu capul si sa plangi,

delfinii au gropite in obraji ca sa zambeasca
si sunt draguti tocmai pentru ca rechinii nu sunt,

liniile albe de pe strazi
ne spun sa nu ne oprim,
sa nu ne oprim,
sa mergem intruna,

iar buclele mele
au fost concepute
special ca sa-i gadile nasul cuiva
intr-o zi cu mult soare
sa se enerveze si eu sa rad
sa ma enervez si el sa rada
sa ne enervam si sa radem amandoi
de carliontul buclucas
de mainile special desenate
de umarul moale
de zambetul delfinilor...

22 de ani si o zi

Timpul se scurge altfel de la zi la zi,
depinde de mana care intoarce clepsidra
si de tremuratul ei
eu nu stiu
daca e bine sau nu
sa descoperi demonii din tine
abia la 22 de ani
si nu stiu
cum sa comunic cu ei
cand mi se zbat in piept incontrolabil
ar trebui probabil
sa le repet o incantatie
sa mi-o spun in minte
adu-ti aminte cu ce gand ai pornit
adu-ti aminte cu ce vant ai venit
adu-ti aminte de tine inainte sa uiti de tine
aduna-ti inapoi visele imprastiate
imbracate cu ele
si porneste la drum
acum, cu 22 de ani si o zi mai multi demoni.

Dulce-acrisor

Sunt o lamaie
care inoata in miere.
Ia pensula,
musca din mine, Priveste-ma,
si apoi Deseneaza-ma.

Sunt acra,
la limita cu dulce-
si dulce,
la limita cu acru.
Sunt o mare de LIMONADA cu gheata,
Asa ca Ia-ti un pahar si Bea-ma.

Sunt o senzatie de nebunie.
Hohote de ras,
impletite cu hohote de plans,
simultan si indescriptibil.
Sunt o senzatie-
ia-ti plasa de fluturi si Prinde-ma.

Iubesc viata cand e
Acra, dulce, nebuna, sau nedefinita,
sub orice forma
si cu oricati kilometri la ora.
Iubesc viata-
Iubeste-ma.

Adevar sau provocare

sopteste computerul ca e tarziu
pentru zambete si soapte
eu nul ascult
de ce as asculta un robot
cu taste inghetate
dar recunosc-
eu sufar
de sindromul fetei din flori
la miez de noapte


PS: Computerul este foarte prezent in vietile noastre. Cateodata petrecem mai mult timp cu el decat cu partenerii sau cu parintii nostri. De ce nu si-ar gasi si acesta un loc in poezia de azi? Nu trebuie exclus doar pentru ca nu este un simbol "romantic". Aceasta este o strofa scrisa de mine dintr-o provocare.Am incercat sa-i raspund in versuri, pentru ca asa imi gasesc cuvintele cel mai usor.

Liber

Pentru cei care au avut intotdeauna LIBERTATE si n-au stiut ca asa se numeste normalitatea in care traiesc... si apoi, pentru cei care lupta pentru ea, desi nu au avut-o niciodata, si poate n-ar sti inca cum s-o foloseasca.

Mi se flutura steaguri pe sub nas
steaguri straine, pe care nu le recunosc
al meu nu trebuie fluturat-
el este adanc imprimat intr-o vena
mic
dar e acolo

Mi se canta imnuri in 2 limbi
le cunosc pe amandoua
si totusi
doar unul a fost cantat de strabunii mei
ii aud pe ei si ingan si eu
nu stiu toate cuvintele, dar
ei mi le soptesc

imi vad fratii, cum ies de sub pietre
ridica fruntile ranite sus
si se mandresc ca sunt romani
imi doresc sa fi fost asa intotdeauna
dar oare
mai avea sa pretuiesc astazi,
acum, mai mult ca niciodata,
iesirea mea si a fratilor mei de sub ploaia de pietre?

Scrisoare copiilor mei ecologic puri

Ai grija sa nu cazi
cand te impiedici pe strada de un sobolan ecologic,
biodegradabil, reciclat,
in timp ce mergi intr-un singur picior
de frica sa nu cheltui prea multa energie

tine o mana la spate si nu clipi des
de frica sa nu pierzi prea multa energie
nu zambi si nu face riduri
de frica sa nu-ti iasa energia prin crapaturi
De ce sa zambesti? Te va costa prea mult...

nu respira prea adanc
ca sa nu-l lasi fara oxigen pe cel de langa tine
nu respira prea adanc
ca sa nu tragi adanc
mult prea adanc
aproape pana in creier
excrementele de masina
cu care de altfel te-ai prea obisnuit deja
si sa te prefaci in fum si gaze

nu mai respira
nu zambi
nu face riduri
Cum o sa respiri?
Cum o sa zambesti?
De ce sa te nasc?

Sunt BOGATA!

Sunt bogata- am o gropita in obrazul stang.
E inca sfioasa:
Se arata lumii doar cand beau din pai,
si atunci
mi se lipesc de fata zambete latarete de copil carliontat
iar lumea se apleaca pe-un picior
si priveste in mine ca intr-un caleidoscop
prin strunga pe care n-o mai am.
Si atunci, lumea priveste si exclama:
-wow ce curaj,ce culori,
ce dans de forme asimetrice impiedicate,
zvapaiate, incalcite,
prea grabite si ametite...
OAMENII ma judeca pentru ca rad prea mult,
iar eu ii judec pentru ca EI nu rad deloc.

Sunt bogata.

***

curg sentimentele zvacnind
prin calorifere ca prin vene albe vene multe
incercand sa incalzeasca soba
sufletul gol si rece
prin peretii subtiri de rusine
aud cum picura un om undeva la un etaj mai sus
cred ca a incercat sa gaureasca teava comuna
si sa se umple de fiinta
orbit in dependenta lui de a fi
vad tremurand emotionate venele ca tevile
conductoare albe, conductoare oare
cand o sa ajunga si la mine caldura
sa m-amagesc
cu iluzii si sudoare

Insomniac

Nu am vise frumoase
pentru ca nu mai am sentimente frumoase
a inceput era noptilor fara de vise
sau cu vise care nu se merita memorate.
sunt mai palide, mai nehotarate, si fara directie.
cand inchid ochii mi-e greu sa ma regasesc intr-un loc imaginar.
de obicei te indrepti spre un loc placut si imaginar
atunci cand ai o directie.

sentimentele mari si frumoase sunt cele care ne dau o directie.
fara ele
(viata intr-adevar e mai usoara, DAR)
suntem doar niste obiecte extraterestre
scapate din mana unui extraterestru
care nu se indreapta nicaieri.

Dumnezeu ne zambeste prin ochii copiilor mici

Eu cred ca dumnezeu ne priveste prin ochii copiilor mici.
da,da,o fetita care-mi ajungea pana la marul lui adam mi-a zambit
si m-a umplut de intelepciune.
stiam ce am de facut, stiam ca ea era undeva deasupra mea si ma indruma.

avea ochii albastri largi si incapatori
si genele lungi-lungi, ca si speranta.
o fetita mi-a soptit cu ochii vorbe senine,
venite chiar de sub soare.

am plecat imediat pe drumul meu, fara sa ezit,
fiindca primisem indicatii clare.
acum stiu sigur-
dumnezeu vorbeste prin ochii copiilor mici.

Cum sa devii un NIMENI

Nu stii cine esti pana cand nu mai esti NIMENI.

In momentul in care devii nimeni, incepi sa valorezi ceea ce erai, si incepi sa te re-construiesti.

Iti doresti sa fii ceea ce ai fost inainte, dar odata ce ai trecut prin faza de "nimeni", nu mai poti fi niciodata la fel.

Cand intelegi si asta, incepi sa-ti "alegi" calitati si defecte, pentru noua ta personalitate: e ok sa fii un pic mandru, dar in schimb sociabil. vrei sa fii inteligent. vrei sa ai lumea la picioare. Si atunci, incepi sa lipesti cu sudoare si ganduri, caramida cu caramida (pe care le cumperi de la magazinul de caramizi noi si lucioase), pana te re-construiesti.

Dar sa nu uiti, nu esti vechiul TU-esti noul TU, iara intre cele doua faze ai fost... UN NIMENI.