DO RI VOIE

M-am gandit azi la lucrurile pe care mi le-am dorit. Practic de fiecare data cand am afirmat tare si raspicat ceea ce imi doresc, mi s-a oferit acel lucru. Doar ca atunci cand l-am primit, dupa faza initiala de satisfactie personala si orgoliu impacat (doar am zis si am facut!) mi-am dat seama ca ceea ce imi doresc nu este ceea ce am nevoie.

Si nu, adevarul nu se afla undeva la mijloc.

Am impresia ca ceea ce imi doresc este influentat mai mult de de filmele pe care le privesc, de mediu, de frustrari, de fantezii adolescentine si de ceea ce este la moda astazi, ACUM.

Intr-o zi vorbeam cu o prietena mea si ii spuneam ca imi doresc alaturi o persoana ca mine, pentru ca eu ma plac pe mine. Makes sense, right? Atunci am intalnit copia mea masculina: aceeasi origine, aceeasi facultate, universitate, aceeasi educatie, aceleasi teluri in viata si cariera, aceeasi zodie, mod de viata spontan si creativ, blablabla. Ne intelegeam foarte usor si m-a cucerit exact asa cum as fi facut-o eu daca eram barbat.

DAR (intotdeauna exista un dar) vorbea la fel de mult ca mine, ne astupam unul pe altul, nu ne puteam hotari cine conduce si cine se lasa condus. Orgoliile ni se incrucisau zilnic. Apoi am inteles ca defectele lui ma irita dublu, ca si cum le-as privi oglindit. Mai tarziu am realizat ca desi IMI DOREAM un partener-oglinda, nu de asta AVEAM NEVOIE. Am inteles ca o lectie de viata ca imi trebuie cineva care sa fie intotdeauna nou si diferit si altfel decat mine si eu sa-i fiu intotdeauna noua si diferita si altfel decat el.

E periculos sa-ti doresti ceva, pentru ca daca iti doresti cu adevarat, vei obtine acel lucru. Dar nu te bucura inainte de timp, indeplinirea dorintelor nu-ti garanteaza fericirea. Acest lucru iti garanteaza doar ca, la sfarsitul episodului, chiar inainte de publicitate, ai sa intelegi nu ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie. Si poate ca asta este cea mai pretioasa invatatura dintre toate.

Data viitoare cand iti doresti ceva, ancoreaz-o adanc in ceea ce ai nevoie. Sa-i spunem nici dorinta nici nevoie: DORIVOIE!

Tandrete reciclata

Mi-e dor sa simt
ce-ai simtit tu pentru mine
si ce n-am simtit eu de ceva timp
acel fior care iti face pielea gaina
timpanele scartaie
viorile se zbat
simfonia porneste de la un singur gest

mi-e dor sa plang
asa cum ai plans tu
si cum n-am mai plans de ceva timp
cu lacrimi de crocodil copilaros
si cu dara umeda pe obraz
care frige pana in suflet

mi-e dor sa traiesc intr-o metafora imposibila
sa ma indragostesc de fiecare iluzie
asa cum traiai tu si cum n-am trait eu
de ceva timp
dar nu mi-e
dor
de
tine

E liniste sub cerul apei

Dedesubt oceanul
deasupra cerul
la mijloc in avion sunt eu
cu nasul lipit de geam
urmaresc valurile cum renasc unul din altul
cum sa nu visez ca o sa ma reincarnez si eu
in urmatoarea viata
intr-un val mai bun,
mai profund,
mai curat?

As vrea sa-mi dau drumul acum in apa
ca sa ma contopesc mai lin cu destinul,
asa ca deschid incet geamul rotund de submarin al avionului
si acesta ma smulge in eter.

cerul e apa
apa e cer
iar eu inot prin aer cu capul in jos
zambind larg.

E liniste sub cerul apei.

Perfectiunea, in ochii mei

Lecţie despre cub
de Nichita Stanescu

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

Protestez

Azi am inteles de ce cateodata randurile poeziilor mele se termina cu spatii albe

Cateodata chiar intre randuri las cateva spatii albe



Chiar si intre cuvinte pot sa las sausanulas spatii albe

Azi am inteles de ce.

Semnele de punctuatie au tendinta de a umple si de a da un sens acelor spatii, refuzand sa lase gandurile in aer, pentru ca sa fie percepute de fiecare in felul sau. Virgula, punctul, semnul exclamarii si toti fratii lor limiteaza infinitul de emotii pe care pot sa ti-l transmit printr-o propozitie.

Exemplu: In cate feluri ai putea sa citesti:

Protestez

Ar putea fi isteric, Protestez! Sau grav: Protestez... Sau total nesigur: Protestez?


De aceea

poate ca e mai bine sa las spatii albe intre cuvinte si sa nu fortez utilizarea unor semne de punctuatie
pentru ca tu sa oferi un sens propriu fiecarui gand
de parca l-ai naste tu si nu eu
si sa-l treci prin culorile tale interioare
in felul tau unic
tot ce pot sa-ti ofer eu e un spatiu alb
iar aici
as vrea sa pun
punct

Dor de viitor

Nu am gasit inca nici un motiv pentru care homo sapiens sunt intotdeauna nostalgici dupa lucruri din trecutul lor. Singurul atu al trecutului in comparatie cu viitorul sau prezentul este ca pe cel dintai il cunoastem. Si cu ce ne ajuta asta?

Astazi voi fi nostalgica dupa ceea ce urmeaza sa traiesc.

Mi-e dor de momentul in care voi sari prima data cu parasuta deasupra fluviului Amazon. Genunchii imi tremura, mi s-a taiat vocea, sar, si... liniste. Peisaje care iti taie respiratia si care te fac sa-ti doresti sa te opresti in timp, in aer, in spatiu.
Seara voi sarbatori saltul cu un pahar de Caipirinha autentic, intr-un local in care se danseaza samba, alaturi de o persoana draga, cu multa pofta de viata, ca si mine.

Ziua cand voi publica urmatoarea carte. O sala mare, cu geamuri mari, plina de oameni mari. Eu imbracata de sarbatoare, in culorile mele preferate: rosu, oranj sau galben. Persoanele dragi mi-au adus florile mele preferate: floarea soarelui. Mi se taie vocea de emotii si totusi spun discursul si apoi ma bucur sa ma incarc cu energia care pluteste in aer. Va multumesc pentru ca ati onorat invitatia. Va ofer aceasta bucatica din mine, cartea mea.

Visez cu ochii deschisi la clipa cand voi ajunge in Japonia. Fac exces de sushi,mi-e rau, rad de lacomia mea dar nu prea e de ras. Merg pe jos prin centrul orasului si las afisele luminoase sa se oglindeasca in ochii mei mari, de copil.

Mi-e dor de ziua cand o sa castig primele 100 mii euro, si o sa le cumpar parintilor o casa la munte. Le dau cheia,Imi tremura genunchii, parintii ma privesc cu mandrie, ma simt implinita. Apoi castig un milion, fac o pauza de un an de la servici si organizam impreuna cu toata familia un circuit in jurul lumii in balon.

Intr-o vara din viitor, voi iesi dintr-un local cu multa galagie si muzica, direct pe o plaja de pe malul unei mari zbuciumate. Imi scot sandalele, intonez un cantec si prietenele mele se iau dupa mine.Topaim, dansam, ne asezam pe nisip si deodata toata lumea tace. Suntem fascinate de sunetul apei, care se potriveste cu zbuciumul din interiorul nostru, sau, cel putin, din interiorul meu...

Mi-e dor, sufar, visez, abia astept sa se intample.

Doza

E suficient sa scoti nasul afara
Si sa tragi
O doza de aer pe nas
Aer primavaratic, insangerat cu zapada
Aer platit cu zile intregi de gheata si turturi
Iar apoi
Sa inchizi ochii si sa lasi melodia sa curga prin vene
Alene
Ca o scurta nebunie de primavara
Venita devreme