vineri, 13 mai 2011

Caricaturi electorale: Maxim Braila


Maxim Brăila are doar 18 ani dar visează în stil mare. Deşi nu a luat încă BAC-ul şi profesorii spun ca nu prea trece pe la şcoala unde învaţă, Maxim ştie exact ce işi doreşte de la viaţă: să candideze la postul de consilier municipal şi să aibă o imagine politică ca şi cea a lui Putin, chiar daca nu vede nici o deosebire între Putin şi Obama.

Se vede ca pe o persoana fără experienţă, dar cu idei unice. Îl deranjează că tinerii nu pot să-şi mai permită ”acele luxuri care erau cândva”. Îl doare sufletul că „viaţa în Chişinau a devenit cu mult mai rea ca înainte”.

De 9 mai, echipat cu panglica Sf. Gheorghe la piept, Maxim Braila a lansat un mesaj de felicitare cu ocazia Zilei Victoriei. Intr-un clip video emoţionant care a emoţionat până şi cameramanul a cărui mână tremură patriotic în timp ce filmează, Maxim ne vorbeşte cu o voce solemnă despre însemnătatea acestei sărbători. După scurte urări, acesta spune: „ Dumneavoastră aţi îndurat mult, şi secetă, şi foame, dar în schimb aţi facut posibilă viaţa noastră în linişte şi pace. Vă mulţumesc pentru victorie!”.

De bine, de rau, vocea sa în perioadă de tranziţie se potriveşte cu era prin care trece R. Moldova la moment, deci nu putem decat să arătăm înţelegere şi toleranţă pentru tânărul cu aspiraţii înalte; lipsa acordului între subiect şi predicat pe ici şi pe colo în discursul lui Maxim ne aduce aminte că suntem umani şi trebuie să iertăm; iar faptul că părinţii lui sunt îngrijoraţi pentru că acesta rămâne în urmă cu lecţiile din cauza campaniei ne arata cu atât mai multă hotărâre şi ambiţie din partea sa.

Maxim Brăila, un candidat angajat in slujba „adevarului pentru cetăţeni”!

Dodonisme, PR si victorie


Dodon. Igor Dodon. Potenţial primar-plenipotent. Omul cu soluţia roz de pe panourile misterioase din oraş. Un produs promovat intens, dar a cărui insuşiri personale rămân necunoscute pentru noi, ca acelea a unui detergent nou pe care nu scrie exact ce face, cum curăţă gunoiul, cum repară gropile... pe care scrie doar ca e foarte eficient, şi îţi va oferi o „soluţie”.

Campania locală PCRM din acest an a debutat încă din martie cu un teasing preţios, cu bannere albe colorate în roz, la fel ca şi viaţa pe care ne-o garantează partidul în discutie sau: „Soluţia pentru Chişinau”. Din punct de vedere al psihologiei culorilor în publicitate, culoarea roz simbolizează femeia, puritate, fineţe şi tot ceea ce ţine de ea. Am sperat că panourile misterioase semnalează apariţia unei prezenţe feminine, noi, care ştie să pună punctul pe „i”, poate chiar o Angela Merkel mioritică.

Visele mi-au fost spulberate însă atunci când rozul a prins o uşoara tentă roşiatică pe parcursul următoarei luni până când a atins o culoare pur-dodonică, la lansarea oficială a campaniei electorale şi prezentarea echipei PCRM pentru locale dintr-un parc de la Ciocana, cu vedere deasupra capitalei.

Discursurile celor implicaţi au vehiculat valori puternice, cu substrat manipulator. În primul rand, Igor Dodon a accentuat de mai multe ori sărbătoarea din ziua respectivă: „Astăzi este o sarbatoare creştinească extrem de importantă, joia creştinească.” Din cunoştinţele generale despre doctrina comunistă dar şi revizuind platforma PCRM de pe site-ul lor ştim că religia şi comunismul sunt doua noţiuni care se exclud una pe cealaltă, iar îndepartarea de la această regulă poate semnala doar o încercare de a flexibiliza mintea cetăţeanului de rand, şi aşa prea flexibilă.

Alt laitmotiv al discursului PCRM în aceasta campanie este gospodarul, personajul iubit al moldovenilor. De când ne ştim vrem la conducerea capitalei un gospodar: nu un bun manager, nu un bun economist, nu un doctor habilitat, nu un om bun la suflet, ci un GOSPODAR. În imaginaţia noastră, acesta este personajul care o sa-şi măture în faţa casei, o să strângă gunoiul, o să pună ceva pe masă şi o să toarne un pahar la botul-calului dacă este nevoie, aşa că ideea de gospodar ne dă un sentiment de căldură, ca şi ceva care ne este apropiat.

Din punct de vedere al pr-ului, campania PCRM are un discurs excelent, punctează anume bătăturile administraţiei Chirtoacă şi vehiculează cu motivele majore de îngrijorare a populaţiei capitalei: gropile, staţia de epurare, preţul pe giga-calorie, facturile prea mari. Chirtoacă este prezentat de Ion Ceban (PCRM) în felul urmator: „Primarul actual s-a căţărat în autobuz, în tanc, pe tractor. Eu cred că dacă ar fi posibil s-ar fi căţărat şi pe rachetă. Nu l-am vazut sa se ocupe de problemele reale ale capitalei. În loc să se preocupe de problemele reale, a umblat cu bradu’. Avem nevoie de un primar tânăr- dar nu verde la cap.”

În clipurile video electorale vedem imagini cu facturi, gunoi, oraşul neîngrijit, iar apoi pe fundalul unei nesiguranţe triste ni se promite soluţia pentru aceste probleme, lumina de la capătul tunelului. Melodiile folosite pe fundal (Coldplay) targetează tinerii, imaginile cu familie, elevi, şcoală adaugă segmentul mai în varsta şi familiştii iar cele cu Dodon dând mâna cu muncitorii încearcă să convingă partea care a mai ramas din populaţie (muncitorimea). Spre sfârşitul clipului se spune „Chişinău, oraşul în care locuiesc familii fericite” şi astfel se încearcă o încheiere in stil pozitiv a unei campanii care a fost construită pe tot ceea ce este negativ la administraţia anterioară.

Un laitmotiv cu dublu simbol pentru fiecare cetăţean al R. Moldova este victoria. Frazele care au fost spuse în campania PCRM: „Eu cred că suntem sortiţi victoriei” şi „Vom începe aici, acum, şi vom duce până la capăt! Victorie!” au menirea de a trezi alegătorului anumite nostalgii legate de timpurile când cuvântul „victorie” avea o menire naţională. Atunci, acesta simboliza triumful URSS, puterea sa globală, garoafe roşii si marş militar. Astăzi acest cuvant ar trebui să-şi piardă deja din valoare, având în vedere cat a fost folosit în toate campaniile anterioare dar şi conflictul pe care îl stârneşte în fiecare an de 9 mai.
Dar printre cacofonii şi calchieri, Igor Dodon presoară şi câte o lozincă scurtă ce conţine cuvinte puternice, cu substrat foarte inteligent: „Solutia pentru un oras modern”,”Vin sa administrez primaria in mod profesionist”, „Iubim Moldova”, „Moldova alege victoria”, şi altele.

Elementul de surpriză ale campaniei PCRM de data aceasta a fost imnul „Iubim Moldova”, care a stârnit controverse în întreaga ţară. Targetat pe tinerii ce îşi doresc să rămână în ţară şi să vadă R. Moldova dezvoltându-se fără implicaţii politice de tip extern, acest cântec a fost folosit pentru a cuceri electoratul prin canalele de comunicare de tip internet, radio, tv.

În sfârşit, campania PCRM ne promite nici mai mult nici mai puţin decât o gură de rai: viaţa în alb-roz, un gospodar, un destin creştinesc, rezolvarea problemelor facturilor, repararea gropilor, a staţiei de epurare, un oraş fără gunoi, în care trăiesc familii fericite, victorie, soluţii, şi tineri care nu pleacă din ţară. Tot ce trebuie să faci este să-i garantezi votul tău sincer şi nevinovat acestui om despre care nu ştii nimic, care nu trădează nici o emoţie, şi care totuşi promite solemn să reprezinte în ochii noştri SOLUTIA.

miercuri, 11 mai 2011

DO RI VOIE


M-am gandit azi la lucrurile pe care mi le-am dorit. Practic de fiecare data cand am afirmat tare si raspicat ceea ce imi doresc, mi s-a oferit acel lucru. Doar ca atunci cand l-am primit, dupa faza initiala de satisfactie personala si orgoliu impacat (doar am zis si am facut!) mi-am dat seama ca ceea ce imi doresc nu este ceea ce am nevoie.

Si nu, adevarul nu se afla undeva la mijloc.

Am impresia ca ceea ce imi doresc este influentat mai mult de de filmele pe care le privesc, de mediu, de frustrari, de fantezii adolescentine si de ceea ce este la moda astazi, ACUM.

Intr-o zi vorbeam cu o prietena mea si ii spuneam ca imi doresc alaturi o persoana ca mine, pentru ca eu ma plac pe mine. Makes sense, right? Atunci am intalnit copia mea masculina: aceeasi origine, aceeasi facultate, universitate, aceeasi educatie, aceleasi teluri in viata si cariera, aceeasi zodie, mod de viata spontan si creativ, blablabla. Ne intelegeam foarte usor si m-a cucerit exact asa cum as fi facut-o eu daca eram barbat.

DAR (intotdeauna exista un dar) vorbea la fel de mult ca mine, ne astupam unul pe altul, nu ne puteam hotari cine conduce si cine se lasa condus. Orgoliile ni se incrucisau zilnic. Apoi am inteles ca defectele lui ma irita dublu, ca si cum le-as privi oglindit. Mai tarziu am realizat ca desi IMI DOREAM un partener-oglinda, nu de asta AVEAM NEVOIE. Am inteles ca o lectie de viata ca imi trebuie cineva care sa fie intotdeauna nou si diferit si altfel decat mine si eu sa-i fiu intotdeauna noua si diferita si altfel decat el.

E periculos sa-ti doresti ceva, pentru ca daca iti doresti cu adevarat, vei obtine acel lucru. Dar nu te bucura inainte de timp, indeplinirea dorintelor nu-ti garanteaza fericirea. Acest lucru iti garanteaza doar ca, la sfarsitul episodului, chiar inainte de publicitate, ai sa intelegi nu ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie. Si poate ca asta este cea mai pretioasa invatatura dintre toate.

Data viitoare cand iti doresti ceva, ancoreaz-o adanc in ceea ce ai nevoie. Sa-i spunem nici dorinta nici nevoie: DORIVOIE!

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Tandrete reciclata


Mi-e dor sa simt
ce-ai simtit tu pentru mine
si ce n-am simtit eu de ceva timp
acel fior care iti face pielea gaina
timpanele scartaie
viorile se zbat
simfonia porneste de la un singur gest

mi-e dor sa plang
asa cum ai plans tu
si cum n-am mai plans de ceva timp
cu lacrimi de crocodil copilaros
si cu dara umeda pe obraz
care frige pana in suflet

mi-e dor sa traiesc intr-o metafora imposibila
sa ma indragostesc de fiecare iluzie
asa cum traiai tu si cum n-am trait eu
de ceva timp
dar nu mi-e
dor
de
tine

miercuri, 27 aprilie 2011

E liniste sub cerul apei


Dedesubt oceanul
deasupra cerul
la mijloc in avion sunt eu
cu nasul lipit de geam
urmaresc valurile cum renasc unul din altul
cum sa nu visez ca o sa ma reincarnez si eu
in urmatoarea viata
intr-un val mai bun,
mai profund,
mai curat?

As vrea sa-mi dau drumul acum in apa
ca sa ma contopesc mai lin cu destinul,
asa ca deschid incet geamul rotund de submarin al avionului
si acesta ma smulge in eter.

cerul e apa
apa e cer
iar eu inot prin aer cu capul in jos
zambind larg.

E liniste sub cerul apei.

luni, 21 martie 2011

Perfectiunea, in ochii mei

Lecţie despre cub
de Nichita Stanescu

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

duminică, 6 martie 2011

Protestez


Azi am inteles de ce cateodata randurile poeziilor mele se termina cu spatii albe

Cateodata chiar intre randuri las cateva spatii albe



Chiar si intre cuvinte pot sa las sausanulas spatii albe

Azi am inteles de ce.

Semnele de punctuatie au tendinta de a umple si de a da un sens acelor spatii, refuzand sa lase gandurile in aer, pentru ca sa fie percepute de fiecare in felul sau. Virgula, punctul, semnul exclamarii si toti fratii lor limiteaza infinitul de emotii pe care pot sa ti-l transmit printr-o propozitie.

Exemplu: In cate feluri ai putea sa citesti:

Protestez

Ar putea fi isteric, Protestez! Sau grav: Protestez... Sau total nesigur: Protestez?


De aceea

poate ca e mai bine sa las spatii albe intre cuvinte si sa nu fortez utilizarea unor semne de punctuatie
pentru ca tu sa oferi un sens propriu fiecarui gand
de parca l-ai naste tu si nu eu
si sa-l treci prin culorile tale interioare
in felul tau unic
tot ce pot sa-ti ofer eu e un spatiu alb
iar aici
as vrea sa pun
punct