Am inceput sa-mi inventez boli care sa explice lucruri. Asa functioneaza mintea umana, lucrurile trebuie explicate, altfel ne innebunesc, sau ne obsedeaza, ca ozn-urile si fantomele.
Pana de curand, mergeam pe un drum sigur, aveam o tinta in fata si saream peste obstacole ca sa ajung acolo.
La un moment dat, cand s-a terminat facultatea, am clipit pentru ca imi intrase ceva in ochi si in momentul cand am redeschis ochii disparuse tinta spre care mergeam, telul suprem. M-am impedicat apoi de cateva obstacole, vizibil ratacita, si asta m-a facut sa ma opresc si sa ma uit imprejur.
Ei... si? Acum in ce parte o iau? Ce vreau eu de la viata, in esenta? Unde imi doresc sa ajung? De ce? Oare unde duce cararea asta? Si daca raman pe loc, ce se intampla? Si, mare branza daca iau master! La ce duc toate astea? Cine sunt eu?
Sufar de whateverism, stadiu avansat. Alti colegi si prieteni de-ai mei care absolvesc anul asta sunt in depresie... nu stiu incotro s-o apuce si nu gasesc nici un motiv pentru ca sa nu se inchida in casa, cu zilele. Parca nimic nu mai conteaza, sau au disparut impulsurile ambitiei, viselor cu ochii deschisi. Anul trecut o prietena a unei prietene s-a sinucis, aparent din cauza unei depresii legate de absolvirea facultatii.
Cred ca trebuie luata in serios aceasta chestiune, pentru ca incepe sa ia proportii. Sa fie oare sistemul de invatamant de vina pentru ca au scurtat perioada facultatii de la 5 la 3 ani?
Legat de tine, cred ca ar trebui sa te preocupe si in continuare ceea ce ai facut pana acum: PRul, simbolurile, sensurile, imaginilea/imaginea, etc. Doar nu vrei tu sa zici ca facultate era chiar cel mai important lucru din cariera ta?
RăspundețiȘtergereLegat de sistemul de invatamant, este evident ca avem o mare problema noi, studentii, dar nu vine doar din invatamantul deficitar. Aici mai au un cuvant de zis apatia din societate, galagia publica si celelalte.
Multa inspiratie in depasirea chestiei whateveriste!
Ai dreptate, whateverismul meu este pana la urma o maladie sociala, provocata de asteptarile marete ale societatii de la un absolvent de facultate. Pana la urma, nu iesi din universitate cu cine stie ce idei fixe in cap, totul e o mare apa, prinzi cat poti si restul inveti din experienta, cu timpul.
RăspundețiȘtergeremersi :)
eu as zice mai degraba ca am nevoie de facultate, master, whatever pentru a-mi putea realiza visurile; it's a means of obtaining stuff, not a purpose in itself;
RăspundețiȘtergeredaca as putea fi angajat/acceptat undeva fara sa sa uite crucis la mine o duzina de profi si sa strymbe din nas la aberatiile (recunosc) de pe foaia de examen as face-o fara ezitare;
unicele lucruri pentru care cred ca merita totusi e faptul ca invatam cum sa cautam informatii shi ne dam seama ca din pacate sunt unii mai destepti ca noi
Dom- din pacate stiu cum se uita crucis profii la mine cand aud ca am job :) raspunsul e acelasi din partea lor: "nu ma intereseaza"
RăspundețiȘtergereDe asta tre sa`ti bati capul din timp :) eu credeam ca in Romania este ceva de genul "planificare carierei" stagii la companii la care sa te angajezi dupa ce absolvesti etc.
RăspundețiȘtergereEu am fost mai istet, cred, am bagat piciorul in ultemele trei luni de univer si m`am angajat full time la o companie pentru a nu pierde contactul cu responsabilitatea si dinamica zilei :)
Nuuu din pacate nu este nici un fel de "planificare a carierei" :) as vrea eu... + lucrez de 9 luni intro agentie dar fara cetatenie nu pot sa zic ca am mare viitor acolo.
RăspundețiȘtergereps: cum ai absolvit facultatea daca ti-ai bagat picioarele in ultimele 3 luni? :)