vineri, 5 iunie 2009

Urban Love


Observ de pe geamul taxiului un barbat care isi spala masina cu atata daruire incat parca e copilul lui. E vorba de un simplu Tico alb, dar stapanul lui il lustruieste ca pe cea mai de pret comoara.

Are in maini un burete mare galben si o cutie cu ceva praf alb, probabil un detergent magic de inalbit masinile albe, ce stiu eu...
Sunt sigura ca acest burete a fost cumparat cu multa grija, special pentru masina. Ia cu el un pic de praf, puncteaza masina in cateva locuri, pana unde ajunge, si se apuca de lustruit. Imi aminteste de cum se dau fetele cu fond de ten, e cam aceeasi rutina...

Lustruieste cu atata dragoste si vizibila concentrare incat masina se transforma sub ochii mei in ceva iubit, alintat si pufos, as putea s-o imbratisez. Acest barbat s-a atasat de obiectul lui pentru ca probabil nu are fiinte reale de care sa se ataseze in viata personala, sau pur si simplu nu are viata personala.

In secolul 21, in orasele mari si busy, atunci cand nu ai suficient timp pentru viata personala sau te insingurezi constient, te atasezi de obiectele cu care petreci mult timp. Distantele inter-personale cresc si atunci masina, telefonul, casa, hainele, dobandesc personalitate in ochii tai si de ce nu, te simti bine atunci cand le ai si le ingrijesti.

Dar toate aceste schimbari au venit odata cu viitorul, ele nu existau in trecutul stramosilor nostri. Atunci masinile erau inca socotite reci si periculoase. Astazi, ele devin un gen de cusca primitoare cu airbag in care te poti ascunde de realitatea care te asteapta la coltul strazii, cu o grimasa oribila, si iti aminteste ca niciodata nu ai suficient timp incat sa nu mai fii singur.

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. si chiar daca omul asta ar fi avut viata personala, probabil ca tot atat de bland si-ar fi mangaiat fiara de 700 de kile.
    hai sa evadam la mare, apropo :)!

    RăspundețiȘtergere