vineri, 14 august 2009
elibereaza pamantul
suntem niste goluri in univers
gauri negre pentru ganduri si culori
conglomerate de vise si compromise
ni se pare
ca umplem lumea cu noi
cand de fapt o golim de tot ce are mai bun
putin cate putin
suflet cu suflet pacatos
si daca tot suntem goluri
multe goluri care aglomereaza pamantul,
cand n-o sa mai fim
o sa lasam loc
pentru ozon si pentru vant
pentru fulger si meteoriti
pentru iarba care nu mai are unde sa creasca
printre talpile noastre multe si goale
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
de ce nu scrii si proza?ti-ar iesi f bine...
RăspundețiȘtergerenu inteleg de ce poezii fara rima si nu proza...marea dilemma care nu-mi da pace sa dorm:)
a propos, profund indatorat pentru descrierea la care ai luat parte... lumea apreciaza;) multumesc
ps: frumos zis "suntem niste goluri in univers, gauri negre pentru ginduri si culori"
RăspundețiȘtergeredai niste lectii de shmekereala?:)am nevoie de talent si valoare
Midav- uite mai jos o sa vezi proza, unele texte chiar au fost publicate. De ce poezie? Pentru ca poezia imi curge prin suflet, iar proza prin cap.
RăspundețiȘtergereDe descriere o sa-ti scot ochii inca mult timp inainte, stai linistit :))) ce-i a meu ii pus deoparte
Incearca sa percepi poezia mea fara sa gandesti ca e poezie. E ceea ce simt- doar aranjat pe o foaie, nu conteaza daca urmeaza sau nu vreo regula (cum ar fi rima).