Dostoievski este singurul barbat din viata mea acum

Tocmai am terminat de citit cartea "Umiliti si obiditi", de Dostoievski. In primul rand, imi vine sa ma auto-mutilez pentru ca nu am inceput sa citesc cartile sale mai devreme, ci abia acum, la 23 de ani. In apararea mea (si voi ascunde deocamdata lama), as putea spune ca mi-am inchipuit ca o sa fie cu totul si cu totul altfel...

Inca de mica parintii mi-au bagat in cap ca "trebuie sa citesti Dostoievski", iar prietenii din Moldova aveau reactia- "Cum, tu nu ai citit inca Dostoievski??", asa ca in mod absolut specific caracterului meu incapatanat, m-am rasculat impotriva lucrurilor care trebuiesc facute, si mi-am concentrat atentia spre lucrurile care vreau eu sa fie facute.

Insa am crescut, si m-am maturizat. Am revenit la bazele literaturii, asa ca am facut recent cunostinta cu opera lui Aristotel, Machiavelli, Fitzgerald, si, iata, Dostoievski.

"Umiliti si obiditi" este un roman de un dramatism profund, si acesta este poate singurul lucru care nu e foarte congruent cu gusturile mele in ale lecturii. In schimb modul in care e scris (o proza fina, moale, cuvinte modelate perfect) te prinde in gheare si te tine bine pana ajungi la ultima pagina, pagina 462.

Personajele sunt umanizarea unor idei filosofice, unor moduri diferite de a privi viata: intelectualul individualist, copilul abuzat si abandonat, tanarul bogat si naiv, scriitorul filantrop si femeia care isi sacrifica tot in numele dragostei. Spatiul romanului este unul boem, un Sankt-Petersburg vazut prin nori de fum, cu realitatea dureroasa a decalajului enorm intre patura de sus si cea de jos, intre bogati si saraci. Bogatul isi foloseste puterea pentru a demonstra cat de putin important este saracul si pentru ca sa-l umileasca, intr-o lume in care a fost deja umilit deajuns.

Asimilarea primului roman de Dostoievski, scris cu un secol inainte sa ma nasc eu, mi-a stimulat si mai mult vesnicile dezbateri interioare, despre bani, despre dragoste si Dumnezeu, dar mai ales despre o lume care se bazeaza pe cuvantul de onoare al cuiva, o valoare pe cale de disparitie in zilele noastre.

Moldoveanus nou-nascutus versus roman

Societatea din R. Moldova este impartita in moldovenisti, rusofili, unionisti, indiferenti, si... oamenii ca mine.

Moldovenistii sunt cei care cred ca moldovenii sunt un popor independent, ca Republica Moldova trebuie sa se dezvolte fara implicatii ale altor tari, cum ar fi Romania sau Rusia. Aceste specimente se numesc moldoveni si considera ca vorbesc "limba moldoveneasca". Ei resping ideea de popor roman si istoria Moldovei dinainte de ocupatia rusa. Acestia se uita in oglinda si vad o noua specie rara, tabula rasa, un arian in devenire, moldoveanus nou-nascutus. Cum ramane cu radacinile, istoria, cu stramosii cazuti pe diferite fronturi?

Rusofilii sunt persoanele de etnie rusa sau pur si simplu cu anumite nostalgii in legatura cu acest popor, care doresc ca rusa sa fie a doua limba de stat, care refuza sa pronunte cuvantul roman sau limba romana. Acestia insista ca Moldova sa fie in relatii bune si foarte buna cu Rusia, si ii considera pe romani ocupanti care incearca sa ne ia teritoriul si trebuie tinuti la distanta. Homo Rusofilos de obicei refuza sa vorbeasca in limba romana, si chiar daca intelege ce spui iti va raspunde in rusa: Devushka, ia ne ponimaiu. Aceste persoane au impresia ca intreaga lume se invarte in jurul buricului mosocovit si ca inclusiv africanii trebuie sa invete rusa daca vor sa-i intrebe ceva.

Unionistii sunt persoanele care pledeaza pentru unirea cu Romania, in baza istoriei si a limbii comune. Acestia considera R. Moldova o regiune a Romaniei, asa cum a fost la inceputul secolului. Este un vis frumos, insa foarte greu de realizat, datorita implicatiilor economice, sociale si a rupturii de zeci de ani care a intervenit intre romanii de pe ambele parti. Nu cred ca suntem pregatiti astazi pentru asa ceva.

Indiferentii sunt suferinzii, resemnatii, sociopatii, cei care au crezut in anumite idei si acestea s-au intors impotriva lor. Cei care au spus intr-o zi ceea ce gandesc cu jumatate de voce si au fost pedepsiti aspru pentru asta. Ei prefera sa creada ca daca nu se implica, viata lor va fi mai simpla, mai usoara. De obicei, indiferentii nu merg la vot, si ne fac noua viata mai complicata.

Bine, am inteles pana acum fiecare categorie. Dar eu ce sunt? In ca categorie ma incadrez? Cum denumesti o persoana care recunoaste ca vorbeste limba romana, ca traieste in Moldova, o zona a Romaniei, care a fost indepartata si populata fortat cu popoare slavone, care isi doreste unirea dar intelege ca aceasta nu poate fi realizata deocamdata?

Anti-rusofil? Anti-moldovenist? Pro-roman? Romanofil? Semi-unionist?

Ei bine, nu. Pur si simplu, roman.