Tocmai am terminat de citit cartea "Umiliti si obiditi", de Dostoievski. In primul rand, imi vine sa ma auto-mutilez pentru ca nu am inceput sa citesc cartile sale mai devreme, ci abia acum, la 23 de ani. In apararea mea (si voi ascunde deocamdata lama), as putea spune ca mi-am inchipuit ca o sa fie cu totul si cu totul altfel...
Inca de mica parintii mi-au bagat in cap ca "trebuie sa citesti Dostoievski", iar prietenii din Moldova aveau reactia- "Cum, tu nu ai citit inca Dostoievski??", asa ca in mod absolut specific caracterului meu incapatanat, m-am rasculat impotriva lucrurilor care trebuiesc facute, si mi-am concentrat atentia spre lucrurile care vreau eu sa fie facute.
Insa am crescut, si m-am maturizat. Am revenit la bazele literaturii, asa ca am facut recent cunostinta cu opera lui Aristotel, Machiavelli, Fitzgerald, si, iata, Dostoievski.
"Umiliti si obiditi" este un roman de un dramatism profund, si acesta este poate singurul lucru care nu e foarte congruent cu gusturile mele in ale lecturii. In schimb modul in care e scris (o proza fina, moale, cuvinte modelate perfect) te prinde in gheare si te tine bine pana ajungi la ultima pagina, pagina 462.
Personajele sunt umanizarea unor idei filosofice, unor moduri diferite de a privi viata: intelectualul individualist, copilul abuzat si abandonat, tanarul bogat si naiv, scriitorul filantrop si femeia care isi sacrifica tot in numele dragostei. Spatiul romanului este unul boem, un Sankt-Petersburg vazut prin nori de fum, cu realitatea dureroasa a decalajului enorm intre patura de sus si cea de jos, intre bogati si saraci. Bogatul isi foloseste puterea pentru a demonstra cat de putin important este saracul si pentru ca sa-l umileasca, intr-o lume in care a fost deja umilit deajuns.
Asimilarea primului roman de Dostoievski, scris cu un secol inainte sa ma nasc eu, mi-a stimulat si mai mult vesnicile dezbateri interioare, despre bani, despre dragoste si Dumnezeu, dar mai ales despre o lume care se bazeaza pe cuvantul de onoare al cuiva, o valoare pe cale de disparitie in zilele noastre.
eu ink nu am citit nimic de Dostoievski dar am asha o pofta :)))
RăspundețiȘtergererecomand din suflet :) tu ce citesti?
RăspundețiȘtergereAm citit romanul prin clasa a 10-a si cred ca ar trebui sa-l recitesc, fiindca atunci nu prea am inteles profunzimea lui. Mi se pare absolut firesc sa citim astfel de carti "mature" la varsta maturitatii. Succese. Citeste "Crima si pedeapsa".
RăspundețiȘtergeremultumesc ileana :) e urmatoarea pe lista dupa "idiotul", pe care o caut acum in romana, cu traducere buna
RăspundețiȘtergerete mai astept pe blog!
hei . .voi citi si eu neaparat acum, ca ai facut o detalizare generalizatoare atat de reusita:D
RăspundețiȘtergereimi place blogul tau, l-am accesat de pe chisinaustreets .. . ai multe articole interesante) si ne uneste apogeul Salvador Dali.
by the way, citeste cumva rebreanu . . imi place foarte mult,in special "Ciuleandra", plus lecturezi in limba originala:)
ms ca citesti comm-ul si sper sa tii cont de el, succes si in continuare)
Salut Sanda, mersi mult pentru cuvinte frumoase, te mai astept pe blog :)
RăspundețiȘtergereAm citit Ciuleandra si operele lui Rebreanu in scoala, la lectura obligatorie, si nu e genul meu...