Eu sunt Eva

Inca din primele noastre zile ni se spune despre sfarsitul lumii. Cum ca "va veni in curand" si "sa ne rugam, sa ne mantuim". "Noi suntem vinovatii, noi am pacatuit", "nimic nu mai are nici un sens oricum". Devine un basm cu valoare de adevar- nu credem in el dar de frica alegem sa credem si sa ne temem, ca sa nu ne para rau mai tarziu.

E normal sa vorbim atat de des despre sfarsitul lumii, la cat de des vorbim despre inceputul ei: avem un Adam si o Eva a inceputului, dar nu avem inca un Adam si o Eva a sfarsitului. Unde este atunci echilibrul nostru, umbrela pe care o strangem in maini cand traversam sarma ce trece pe deasupra infinitului?...

Bine, nu e chiar atat de grav. Sa zicem ca... avem o Eva. Eu voi juca rolul ei, eu voi fi Eva. Da-da, chiar EU. Am aflat astazi ca vine sfarsitul lumii, in 24 de ore vom muri toti. Nu ma intrebati cum, chiar nu ar trebuie sa va intereseze, oricum stiam toti ca vom muri chiar din clipa in care ne-am nascut. Am auzit la stiri, dimineata la buletinul de la 6. Apoi la 7, apoi la 8, apoi au inchis, ca au fugit toti la adapost. Auzi tu, "adapost", de parca ai putea sa te ascunzi de ceva ce te-a asteptat dintotdeauna!

Nu am fugit de pubertate, nu ne-am ascuns de maturizare, nu fugim de moartea parintilor, de durere, stam si asteptam cu ochii legati, fiindca asa se intampla lucrurile in lumea noastra. La fel si acum. N-are rost sa fugim.

- N-are rost sa fugim, auzi??? (ii spun vecinului de vis-a-vis care isi inghesuie copiii in fuga intr-o masina care se dezechilibreaza sub greutate).

Deci... eu aveam replicile lu' Eva si trebuia sa ducem pana la capat ceea ce am inceput. I-am dat o coasta inapoi lu' Adam (i-am trimis-o prin posta rapida, sper ca a primit-o), cea mai scurta si cea mai stramba, la fel cum mi-a dat-o si el atunci. M-am apucat sa caut sarpele, marul, stiti voi, nu va mai povestesc, same old story. Sarpele era cam greu de gasit, ultimul l-am scos din cartea rosie, iar marul era injectat cu e-uri multe si numere binare care nici acum, in clipa luciditatii de pe urma, nu-mi sunt clare.

Am gasit si un copac, cu greu, ce-i drept, numai oamenii foarte bogati isi mai permit copaci in ziua de azi. Am spus eu ziua de azi? Am vrut sa spun ultima zi. E ULTIMA, nu mai conteaza anul, mileniul, temperatura aerului, prognoza meteo sau pe unde sumt ambuteiaje prin oras. Au taiat televiziunea, radioul, curentul s-a oprit... revenim la cum eram la inceput.

Da, asa e mai bine. Ma culc sub copac ca sa ma uit la cer printre frunzele lui ca niste palme mari si verzi. Verific lista": Copac- este; Mar- este; Sarpe- este; scena este aproape completa. Replicile le am gata. Mai lipseste Adam. Sper sa nu intarzie mult. I-am scris destul de clar pe plic:

"Pentru Ultimul Barbat, te astept sub ultimul copac, in ultima zi. Semnat: Ultima Femeie."