Rusinea de a scormoni in gunoi

Mergeam spre casa si ma gandeam si eu aiurea, la prostii cotidiene, chestii care iti vin in cap fara sa te gandesti la nimic.Ce mai am de facut la servici, cat de obosita sunt, cat de tare ma dor picioarele, daca este cineva acasa, daca am chei, daca am hranit motanul, daca n-am uitat de intalnirea cu cineva.

Si cum coboram eu pe drum in vale, trec pe langa 2 lazi de gunoi, mari si verzi si murdare.Vad ca se misca ceva, si automat intorc capul, de frica cainilor care cateodata mai sareau de acolo si ma hamaiau. Nu, nu e un caine. E un... (nici nu stiu cum sa-i zic) un batranel.Imbracat in haine vechi, dar curat si ingrijit.Are o camasa din timpurile sovietice, bej cu desene, rasuflecata, si pantaloni maro cu curea. Se uita la mine-are privirea umilita, si da ochii in jos, dar prea tarziu pentru ca eu deja intorsesem capul.

Merg mai departe, cu pas grabit. Nu inteleg prin ce stari trec. Mi s-a facut rusine, nu vroiam sa vada ca l-am vazut. Si lui i-e rusine, nu vroia ca eu sa-l fi vazut.E penibil.

Ma gandesc la ce viata a avut omul acela. Poate a fost un om bogat. Poate a fost profesor de geografie, colegii ii spuneau Domnul Profesor si il respectau, elevii ii aduceau multe martisoare de 8 martie si il felicitau in versuri de ziua lui. Poate a fost muncitor la fabrica, ii ajungeau banii si mai cumpara si un buchet de lalele rosii sotiei primavara. Poate a scris chiar o carte la viata lui.Poate cand era mic visa sa devina presedinte, ca si mine. Poate il asteapta acasa o sotie la fel de flamanda, sau poate nu-l asteapta nimeni, si nici n-are casa. Poate copiii lui l-au uitat, sau pur si simplu a iesit la pensie si nu-i mai ajungeau banii pe care-i primea lunar de la stat.Poate s-a imbolnavit si n-a mai putut sa predea, sa lucreze, sa viseze.Poate pur si simplu in tara asta s-au produs prea multe schimbari si el n-a mai rezistat psihic.

Acum mie mi-e rusine ca un om mai in varsta decat mine, mai trecut prin viata, mai patit si mai muncit scormoneste prin resturile aruncate de mine: eu,un copil care inca locuieste cu parintii si depinde de ei, cheltuie mult prea multi bani si arunca mancarea pe care n-o mananca, de parca ar exista o gaura neagra unde dispare toata si nu se pierde nimic. Si ce-am facut eu sa merit sa am mai mult decat batranelul acesta, care mi-ar fi putut fi bunel sau chiar tata?

Lui insa i-e rusine ca l-am vazut scormonind printre resturi, ca a decazut si s-a lovit cu capul de treapta de jos a societatii.El, care candva era privit cu respect, care mergea pe strada in haine noi si poate chiar ii era greata de oamenii care cautau prin gunoi.

Ma gandesc cum sa nu ajung ca el, se gandeste ca nu o sa mai ajunga ca mine. Ne e rusine, dar cand ambelor parti le e rusine, atunci, cine a gresit de fapt?

Cuvintele unui om puternic

E suficient sa cunosti un pic de istorie ca sa-ti faci o imagine despre Napoleon Bonaparte (1769-1821), cel mai important om politic si militar dupa Revolutia Franceza.

Este una dintre personalitatile mele preferate, daca e sa-i judec curajul si incapatanarea cu care si-a trait viata.Mi-l imaginez ca pe un om cu un farmec deosebit, un lider innascut, care intotdeauna a stiut exact ce isi doreste, si astfel a intrat in istorie.

Si iata, am gasit niste citate care m-au impresionat mult, si care arata in oarecare masura felul lui Napoleon de a gandi si viziunea lui despre putere.

"I can no longer obey; I have tasted command, and I cannot give it up."
Napoleon Bonaparte

"A true man hates no one."
Napoleon Bonaparte

"I made all my generals out of mud."
Napoleon Bonaparte

"If I had to choose a religion, the sun as the universal giver of life would be my god."
Napoleon Bonaparte

"Great ambition is the passion of a great character. Those endowed with it may perform very good or very bad acts. All depends on the principles which direct them."
Napoleon Bonaparte

"If you want a thing done well, do it yourself."
Napoleon Bonaparte

"The word impossible is not in my dictionary."
Napoleon Bonaparte

"I am sometimes a fox and sometimes a lion. The whole secret of government lies in knowing when to be the one or the other."
Napoleon Bonaparte

Si, la sfarsit, iata un citat simplu, pe care l-as adapta cu multa placere realitatii anului 2008:
"In politics stupidity is not a handicap."
Napoleon Bonaparte

Bai in praf in fata consulatului Romaniei la Chisinau

"Gazda pe noapte! Gazda pe noapte!" Nu ma asteptam sa aud o asemenea oferta pe cand stateam in fata consulatului Romaniei la Chisinau, pe o banca, asteptand-o pe matusa mea.

O cladire noua, lucioasa, mareata, in fata careia se imping peste 100 de oameni care stau cu picioarele in praf.

"cat camera?"
"200."
"Pentru cati oameni?"
"3."
"Da baie este?"
"Tat este, ii aishi aproape!"

Nu e o gluma proasta. Unii dintre cei care asteapta in rand stau in fata consulatului de cate o saptamana sau chiar mai mult. Majoritatea nu sunt din Chisinau, si daca nu au rude sau prieteni la care sa doarma, dorm pe unde apuca. Am vazut la stiri la Pro TV Chisinau cum ziceau oamenii ca dorm pe banci sau pe iarba din fata consulatului. Si oferta de gazda li se adreseaza probabil lor. Bussines-ul se dezvolta dupa cum cere piata, nu-i asa?

Imprejurul consulatului au aparut si alte oferte avantajoase menite sa usureze viata dar si buzunarul omului care se impinge si transpira ca sa-si ia o viza (o foita lucioasa lipita in pasaport) in fata consulatului. Acum, au aparut doua xeroxuri, o masina in care poti sa-ti faci asigurare de sanatate pe loc, fotograii pe loc, alta unde se vand bilete chisinau-bucuresti in orice zi, la orice ora, un wc ecologic si tot felul de oferte: oameni care iti completeaza dosarul, ba chiar si il depun ptru tine, contra unei sume de bani.

Am stat cam 3 ore pe banca in fata consulatului, si in aceste 3 ore am reusit sa trec prin toate starile prin care am trecut cand mi-am luat viza, ceva timp in urma:
transpiratie, piele arsa de soare, injuraturi si indignari, riduri indoite de disperare, intrebari fara raspunsuri, femei cu picioarele prea umflate ca sa le intre in slapii colorati de plastic, unghii murdare, pline de pamant, inele de aur si dinti de aur, muuult mult aur. Pasapoarte, foi albe in plicuri transparente, pixuri apar de peste tot, parca nu se mai termina.Burti, miros statut, de oboseala, mancat din pungi, apa plata in sticle de plastic la 2 l, si multa, muuulta saracie.Oameni chinuiti, de la tara, care si-au imbracat cele mai bune haine pe care le au. Nu-i condamn, as vrea sa pot sa-i ajut cumva, sa schimb ceva in lumea asta ca sa nu mai fie nevoia de eforturi supra-omenesti ca sa obtii viza pentru tara in care s-au nascut bunicii NOSTRI, dar mainile imi sunt legate, la fel sunt si cele ale statului roman in aceasta privinta.

Pentru ce? Pentru o viza, pentru un job, pentru un copil care sa plece sa invete in romania pentru o viata mai buna. Pentru ca sa lase tara lor in urma. Pentru ca sunt disperati. Pentru ca li s-a promis ceva, in Romania sau dupa hotarele ei. Au in cap o idee, si lupta pentru ea chiar daca se umilesc zbatandu-se ca niste gandaci in praf in fata unei institutii care mai mult de atat nu poate sa ofere.Zici ca e o comunitate, multi se cunosc intre ei, astia care stau in rand de mult timp si tot nu reusesc sa intre: "Buna ziua, doamna Vera, si, azi tot asa? Da catsi o intrat? eii...800 de oameni ii ghine, o mai ramas 45 de minute, poate intram sh noi cumva."

Un batranel intre doua varste, cu accent puternic bucurestean, ba face poze de peste drum, ba se apropie de oameni si intra in vorba. E insotit de o moldoveanca la costum, care priveste discret si-i vorbeste la ureche. O intreaba pe o doamna de asigurari, cat costa, cum se fac, cat de repede, de cate feluri sunt. Ma intreaba: "Si domnisoara, la studii in Bucuresti?"zic "Astept pe cineva." Eram sigura ca are, inafara de aparatul foto, un reportofon in buzunar. Trebuia sa-i cer sa se legitimeze, dar i-am raspuns vag ca sa ies din situatie. Domnisoara ii spune: "si acum, hai la doamna de langa gard".Astept si acum sa vad ce si unde o sa apara publicat.

Gloata nu intelege de ce nu iese cineva care sa le poata raspunde la intrebari.Aud: "Isi bat joc de noi" aud "ne trateaza ca pe niste animale" gandesc: Moldovenii nu s-au nascut asupriti si izolati, inchisi in interiorul unui hotar in forma de strugure mic. NOI ne-am lasat calcati in picioare, pentru ca suntem moi si lasam prea mult de la noi. Ne-am lasat instrainati de insasi sangele nostru, care are acum alta cetatenie. Metaforic, dar si istoric, o parte din noi e integrata deja in Uniunea Europeana. Ne zbatem pentru acea mica parte din noi, dar legal- nimeni nu ne-o va recunoaste vreodata.Pana atunci, continuam sa ne tavalim in praf, sarmani, saraci si cu multi dinti de aur.