sâmbătă, 12 iulie 2008

Bai in praf in fata consulatului Romaniei la Chisinau


"Gazda pe noapte! Gazda pe noapte!" Nu ma asteptam sa aud o asemenea oferta pe cand stateam in fata consulatului Romaniei la Chisinau, pe o banca, asteptand-o pe matusa mea.

O cladire noua, lucioasa, mareata, in fata careia se imping peste 100 de oameni care stau cu picioarele in praf.

"cat camera?"
"200."
"Pentru cati oameni?"
"3."
"Da baie este?"
"Tat este, ii aishi aproape!"

Nu e o gluma proasta. Unii dintre cei care asteapta in rand stau in fata consulatului de cate o saptamana sau chiar mai mult. Majoritatea nu sunt din Chisinau, si daca nu au rude sau prieteni la care sa doarma, dorm pe unde apuca. Am vazut la stiri la Pro TV Chisinau cum ziceau oamenii ca dorm pe banci sau pe iarba din fata consulatului. Si oferta de gazda li se adreseaza probabil lor. Bussines-ul se dezvolta dupa cum cere piata, nu-i asa?

Imprejurul consulatului au aparut si alte oferte avantajoase menite sa usureze viata dar si buzunarul omului care se impinge si transpira ca sa-si ia o viza (o foita lucioasa lipita in pasaport) in fata consulatului. Acum, au aparut doua xeroxuri, o masina in care poti sa-ti faci asigurare de sanatate pe loc, fotograii pe loc, alta unde se vand bilete chisinau-bucuresti in orice zi, la orice ora, un wc ecologic si tot felul de oferte: oameni care iti completeaza dosarul, ba chiar si il depun ptru tine, contra unei sume de bani.

Am stat cam 3 ore pe banca in fata consulatului, si in aceste 3 ore am reusit sa trec prin toate starile prin care am trecut cand mi-am luat viza, ceva timp in urma:
transpiratie, piele arsa de soare, injuraturi si indignari, riduri indoite de disperare, intrebari fara raspunsuri, femei cu picioarele prea umflate ca sa le intre in slapii colorati de plastic, unghii murdare, pline de pamant, inele de aur si dinti de aur, muuult mult aur. Pasapoarte, foi albe in plicuri transparente, pixuri apar de peste tot, parca nu se mai termina.Burti, miros statut, de oboseala, mancat din pungi, apa plata in sticle de plastic la 2 l, si multa, muuulta saracie.Oameni chinuiti, de la tara, care si-au imbracat cele mai bune haine pe care le au. Nu-i condamn, as vrea sa pot sa-i ajut cumva, sa schimb ceva in lumea asta ca sa nu mai fie nevoia de eforturi supra-omenesti ca sa obtii viza pentru tara in care s-au nascut bunicii NOSTRI, dar mainile imi sunt legate, la fel sunt si cele ale statului roman in aceasta privinta.

Pentru ce? Pentru o viza, pentru un job, pentru un copil care sa plece sa invete in romania pentru o viata mai buna. Pentru ca sa lase tara lor in urma. Pentru ca sunt disperati. Pentru ca li s-a promis ceva, in Romania sau dupa hotarele ei. Au in cap o idee, si lupta pentru ea chiar daca se umilesc zbatandu-se ca niste gandaci in praf in fata unei institutii care mai mult de atat nu poate sa ofere.Zici ca e o comunitate, multi se cunosc intre ei, astia care stau in rand de mult timp si tot nu reusesc sa intre: "Buna ziua, doamna Vera, si, azi tot asa? Da catsi o intrat? eii...800 de oameni ii ghine, o mai ramas 45 de minute, poate intram sh noi cumva."

Un batranel intre doua varste, cu accent puternic bucurestean, ba face poze de peste drum, ba se apropie de oameni si intra in vorba. E insotit de o moldoveanca la costum, care priveste discret si-i vorbeste la ureche. O intreaba pe o doamna de asigurari, cat costa, cum se fac, cat de repede, de cate feluri sunt. Ma intreaba: "Si domnisoara, la studii in Bucuresti?"zic "Astept pe cineva." Eram sigura ca are, inafara de aparatul foto, un reportofon in buzunar. Trebuia sa-i cer sa se legitimeze, dar i-am raspuns vag ca sa ies din situatie. Domnisoara ii spune: "si acum, hai la doamna de langa gard".Astept si acum sa vad ce si unde o sa apara publicat.

Gloata nu intelege de ce nu iese cineva care sa le poata raspunde la intrebari.Aud: "Isi bat joc de noi" aud "ne trateaza ca pe niste animale" gandesc: Moldovenii nu s-au nascut asupriti si izolati, inchisi in interiorul unui hotar in forma de strugure mic. NOI ne-am lasat calcati in picioare, pentru ca suntem moi si lasam prea mult de la noi. Ne-am lasat instrainati de insasi sangele nostru, care are acum alta cetatenie. Metaforic, dar si istoric, o parte din noi e integrata deja in Uniunea Europeana. Ne zbatem pentru acea mica parte din noi, dar legal- nimeni nu ne-o va recunoaste vreodata.Pana atunci, continuam sa ne tavalim in praf, sarmani, saraci si cu multi dinti de aur.

14 comentarii:

  1. of,

    atâtea prostii se intampla pe lumea asta.. :|

    iar biorcratia ma omoară

    birocratia e si asta o modalitate de a face bani.

    iar daca se invoca cauza securitatii nationale bla bla.. this is fking bullshit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos scris. Bravo! Sigur nu vrei sa te faci jurnalista ? ;)

    Pupici si mai da-mi linkuri cand mai scrii cate ceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, Sanda!
    Articolul impresioneaza.
    Sa vedem cum il valorificam.
    Continua sa scrii!
    Victor Roncea
    0722-361-410

    RăspundețiȘtergere
  4. Bună. Am ajuns aici în urma unui comentariu pe care l-ai lăsat pe blogul colegului tău, krossfire.

    Mă doare să aud ce umilinţe trebuie să îndure lumea la Chişinău pentru a putea intra în România. Dar de ce mă preocupă suferinţa voastră mai mult decât dezastrele din Sudan, Burma sau Tibet? Dintr-un singur motiv... pentru că sunt convins că e ceva ce mă leagă de aşa-zisul (mai nou) popor moldovean mai mult decât de un oarecare om aflat în dificultate.

    Ştiu că mulţi dintre cei care spun "vrem Basarabia înapoi" o fac dintr-un orgoliu greu de explicat şi uşor pueril. Totuşi, eu vreau un lucru: o viaţă mai bună pentru românii de pretutindeni. Şi atunci apropierea dintre cele două ţări nu mai e un scop în sine, ci un mijloc de a le atinge pe cele adevărate.

    E nevoie ca fiecare dintre noi să-şi afirme convingerea conform căreia zidul care ne desparte e unul nedrept, şi e nevoie să ne cunoaştem mai bine unii pe ceilalţi tocmai ca să ne păstrăm convingerea că lupta noastră are motive bine întemeiate. Singurul mod în care lucrurile se pot schimba în bine e o orientare cu adevărat pro-europeană a Republicii Moldova, pentru că problema unirii se va pune cu siguranţă altfel odată ce vom fi împreună în NATO şi în UE.

    Dar nimic nu se întâmplă de la sine... oare noi facem destule, ca să avem de ce ne plânge şi ce le reproşa politicienilor?

    RăspundețiȘtergere
  5. Tiberiu, apreciez mult ceea ce ai scris.Si ai dreptate, trebuie sa si facem ceva, nu doar sa ne plangem.Si chiar incepand cu lucrurile mici, cu eforturi mici, cum ar fi al tau, facem pasi inainte.

    Am fost intrebata de multe ori,inclusiv de colegii mei de grupa din Bucuresti, cum de vorbesc atat de bine limba romana, si am raspuns dezamagita: "Pai, este si limba mea"...asa ca eu am inceput cu ceea ce POT sa fac la 20 de ani, si anume sa informez romanii din Romania despre ceea ce se intampla la noi. Din cate am observat, informatiile se pierd oarecum undeva la granita, ajung neclare sau nu ajung deloc la receptor.

    Ma gandesc ca acesta poate ca este rolul nostru, deocamdata, de a fi emitatori peste o granita care bruiaza toate semnalele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Corect, ăsta e primul pas pe care-l putem face. Dar şi aici există abordări diferite... când discut cu prietenii despre Rep. Moldova (discuţii pe care de multe ori eu le provoc) nu evit niciun ocoliş, chiar dacă li se pare că sunt naiv sau dacă îmi râd în faţă.

    Dacă mă întreabă de ce mă preocupă cei de peste Prut le-o spun clar: pentru că suferinţa unui român din Chişinău nu e cu nimic diferită de cea a unuia din Bucureşti, din Craiova, din Bistriţa sau din Botoşani.

    Şi îi văd pe unii care rupeau afişe că încep să le lipească, pe alţii care îi dispreţuiau pe "ruşi" că încep să-şi înghită cuvintele... şi chiar pe cei de dincolo că se simt altfel atunci când ştiu că nu toţi îi tratează zeflemitor.

    Să spunem ce-avem de spus, dar s-o facem clar şi răspicat, ca să nu rămână loc de îndoială. NU VREM ZIDURI ÎNTRE FRAŢI!

    RăspundețiȘtergere
  7. Tiberiu, astept ziua cand mai multa lume o sa gandeasca ca tine.Dar asta, iarasi, este doar in mainile noastre :)

    Iti multumesc si te astept la mine pe blog in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  8. sandutza, articolul este scris cu "stare"/participare/implicare. In ziaristica conteaza sa ai atitudine,sa fii om cu atitudine! Paradoxul paradoxurilor: ropmanii carora li s-a furat identitatea, stau la coada la Consulat, tura de noapte shi de zi, pentru a lua viza de intrare in Tara lor...shi Tzara lor...tema-i buna pentru un roman, vezi la Milan Kundera are ceva in Identitate sau in Cartea rasului shi a rushinii sau a uitarii shi rushinii...
    Mi-a placut articolul. Raspunsul la mesaj. Sunt in Chishinau, deocamdata fara servici, neangajata in campul muncii. Dar nu-mi pierd sperantza!
    Te imbratzishez, salutari pentru cei de departe. as

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, va multumesc mult, am citit cea de-a doua carte insiruita de dumneavoastra de kundera si inca cateva. Mi-a placut mult. acum sunt la etapa Llosa :)

    RăspundețiȘtergere
  10. bravo!Liosa !
    Succese, Sanda! Asta-i marea literatura, eu n-am mai putut citi Cartarescu dupa Peshtele shi Paradisul de dupa coltz ...ca sa vezi , asta-i cu povestea/capodoperelor!

    RăspundețiȘtergere
  11. as vrea sa cred ca articalul tau schimba ceva si spun asta deoarece oamenii in continuare sunt umiliti in fata consulatului Romaniei, fie ca ploua, ca e ger sau ca ninge.... mai nou e ca atunci cind ajungi la ghiseu functionarii consulatului(care de multe ori sunt niste "doamne intepate")cer acte ce nu apar nici pe avizierul din fata consulatului si nici pe pagina web a acestuia.

    RăspundețiȘtergere
  12. Crede-ma, in curand se va schimba ceva.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere