Bai in praf in fata consulatului Romaniei la Chisinau

"Gazda pe noapte! Gazda pe noapte!" Nu ma asteptam sa aud o asemenea oferta pe cand stateam in fata consulatului Romaniei la Chisinau, pe o banca, asteptand-o pe matusa mea.

O cladire noua, lucioasa, mareata, in fata careia se imping peste 100 de oameni care stau cu picioarele in praf.

"cat camera?"
"200."
"Pentru cati oameni?"
"3."
"Da baie este?"
"Tat este, ii aishi aproape!"

Nu e o gluma proasta. Unii dintre cei care asteapta in rand stau in fata consulatului de cate o saptamana sau chiar mai mult. Majoritatea nu sunt din Chisinau, si daca nu au rude sau prieteni la care sa doarma, dorm pe unde apuca. Am vazut la stiri la Pro TV Chisinau cum ziceau oamenii ca dorm pe banci sau pe iarba din fata consulatului. Si oferta de gazda li se adreseaza probabil lor. Bussines-ul se dezvolta dupa cum cere piata, nu-i asa?

Imprejurul consulatului au aparut si alte oferte avantajoase menite sa usureze viata dar si buzunarul omului care se impinge si transpira ca sa-si ia o viza (o foita lucioasa lipita in pasaport) in fata consulatului. Acum, au aparut doua xeroxuri, o masina in care poti sa-ti faci asigurare de sanatate pe loc, fotograii pe loc, alta unde se vand bilete chisinau-bucuresti in orice zi, la orice ora, un wc ecologic si tot felul de oferte: oameni care iti completeaza dosarul, ba chiar si il depun ptru tine, contra unei sume de bani.

Am stat cam 3 ore pe banca in fata consulatului, si in aceste 3 ore am reusit sa trec prin toate starile prin care am trecut cand mi-am luat viza, ceva timp in urma:
transpiratie, piele arsa de soare, injuraturi si indignari, riduri indoite de disperare, intrebari fara raspunsuri, femei cu picioarele prea umflate ca sa le intre in slapii colorati de plastic, unghii murdare, pline de pamant, inele de aur si dinti de aur, muuult mult aur. Pasapoarte, foi albe in plicuri transparente, pixuri apar de peste tot, parca nu se mai termina.Burti, miros statut, de oboseala, mancat din pungi, apa plata in sticle de plastic la 2 l, si multa, muuulta saracie.Oameni chinuiti, de la tara, care si-au imbracat cele mai bune haine pe care le au. Nu-i condamn, as vrea sa pot sa-i ajut cumva, sa schimb ceva in lumea asta ca sa nu mai fie nevoia de eforturi supra-omenesti ca sa obtii viza pentru tara in care s-au nascut bunicii NOSTRI, dar mainile imi sunt legate, la fel sunt si cele ale statului roman in aceasta privinta.

Pentru ce? Pentru o viza, pentru un job, pentru un copil care sa plece sa invete in romania pentru o viata mai buna. Pentru ca sa lase tara lor in urma. Pentru ca sunt disperati. Pentru ca li s-a promis ceva, in Romania sau dupa hotarele ei. Au in cap o idee, si lupta pentru ea chiar daca se umilesc zbatandu-se ca niste gandaci in praf in fata unei institutii care mai mult de atat nu poate sa ofere.Zici ca e o comunitate, multi se cunosc intre ei, astia care stau in rand de mult timp si tot nu reusesc sa intre: "Buna ziua, doamna Vera, si, azi tot asa? Da catsi o intrat? eii...800 de oameni ii ghine, o mai ramas 45 de minute, poate intram sh noi cumva."

Un batranel intre doua varste, cu accent puternic bucurestean, ba face poze de peste drum, ba se apropie de oameni si intra in vorba. E insotit de o moldoveanca la costum, care priveste discret si-i vorbeste la ureche. O intreaba pe o doamna de asigurari, cat costa, cum se fac, cat de repede, de cate feluri sunt. Ma intreaba: "Si domnisoara, la studii in Bucuresti?"zic "Astept pe cineva." Eram sigura ca are, inafara de aparatul foto, un reportofon in buzunar. Trebuia sa-i cer sa se legitimeze, dar i-am raspuns vag ca sa ies din situatie. Domnisoara ii spune: "si acum, hai la doamna de langa gard".Astept si acum sa vad ce si unde o sa apara publicat.

Gloata nu intelege de ce nu iese cineva care sa le poata raspunde la intrebari.Aud: "Isi bat joc de noi" aud "ne trateaza ca pe niste animale" gandesc: Moldovenii nu s-au nascut asupriti si izolati, inchisi in interiorul unui hotar in forma de strugure mic. NOI ne-am lasat calcati in picioare, pentru ca suntem moi si lasam prea mult de la noi. Ne-am lasat instrainati de insasi sangele nostru, care are acum alta cetatenie. Metaforic, dar si istoric, o parte din noi e integrata deja in Uniunea Europeana. Ne zbatem pentru acea mica parte din noi, dar legal- nimeni nu ne-o va recunoaste vreodata.Pana atunci, continuam sa ne tavalim in praf, sarmani, saraci si cu multi dinti de aur.