miercuri, 30 iulie 2008

Rusinea de a scormoni in gunoi

Mergeam spre casa si ma gandeam si eu aiurea, la prostii cotidiene, chestii care iti vin in cap fara sa te gandesti la nimic.Ce mai am de facut la servici, cat de obosita sunt, cat de tare ma dor picioarele, daca este cineva acasa, daca am chei, daca am hranit motanul, daca n-am uitat de intalnirea cu cineva.

Si cum coboram eu pe drum in vale, trec pe langa 2 lazi de gunoi, mari si verzi si murdare.Vad ca se misca ceva, si automat intorc capul, de frica cainilor care cateodata mai sareau de acolo si ma hamaiau. Nu, nu e un caine. E un... (nici nu stiu cum sa-i zic) un batranel.Imbracat in haine vechi, dar curat si ingrijit.Are o camasa din timpurile sovietice, bej cu desene, rasuflecata, si pantaloni maro cu curea. Se uita la mine-are privirea umilita, si da ochii in jos, dar prea tarziu pentru ca eu deja intorsesem capul.

Merg mai departe, cu pas grabit. Nu inteleg prin ce stari trec. Mi s-a facut rusine, nu vroiam sa vada ca l-am vazut. Si lui i-e rusine, nu vroia ca eu sa-l fi vazut.E penibil.

Ma gandesc la ce viata a avut omul acela. Poate a fost un om bogat. Poate a fost profesor de geografie, colegii ii spuneau Domnul Profesor si il respectau, elevii ii aduceau multe martisoare de 8 martie si il felicitau in versuri de ziua lui. Poate a fost muncitor la fabrica, ii ajungeau banii si mai cumpara si un buchet de lalele rosii sotiei primavara. Poate a scris chiar o carte la viata lui.Poate cand era mic visa sa devina presedinte, ca si mine. Poate il asteapta acasa o sotie la fel de flamanda, sau poate nu-l asteapta nimeni, si nici n-are casa. Poate copiii lui l-au uitat, sau pur si simplu a iesit la pensie si nu-i mai ajungeau banii pe care-i primea lunar de la stat.Poate s-a imbolnavit si n-a mai putut sa predea, sa lucreze, sa viseze.Poate pur si simplu in tara asta s-au produs prea multe schimbari si el n-a mai rezistat psihic.

Acum mie mi-e rusine ca un om mai in varsta decat mine, mai trecut prin viata, mai patit si mai muncit scormoneste prin resturile aruncate de mine: eu,un copil care inca locuieste cu parintii si depinde de ei, cheltuie mult prea multi bani si arunca mancarea pe care n-o mananca, de parca ar exista o gaura neagra unde dispare toata si nu se pierde nimic. Si ce-am facut eu sa merit sa am mai mult decat batranelul acesta, care mi-ar fi putut fi bunel sau chiar tata?

Lui insa i-e rusine ca l-am vazut scormonind printre resturi, ca a decazut si s-a lovit cu capul de treapta de jos a societatii.El, care candva era privit cu respect, care mergea pe strada in haine noi si poate chiar ii era greata de oamenii care cautau prin gunoi.

Ma gandesc cum sa nu ajung ca el, se gandeste ca nu o sa mai ajunga ca mine. Ne e rusine, dar cand ambelor parti le e rusine, atunci, cine a gresit de fapt?

7 comentarii:

  1. sau chiar frate sau fiu :)))
    copiii nu te uita daca nu ii uiti tu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sanda knows who31 iulie 2008, 04:33

    Intr-adevar,nici eu nu stiu cum sa reactionez in asa situatii.Cine e vinovat de aceste jocuri ale destinului?
    F bun articol Sanda,m-a facut sa ma gindesc la multe lucruri.
    In fiecare zi vrem tot mai mult,nu ne place ca avem mai putin ca altii, dar ce s-ar intimpla daca ..nu ai avea nimik...zero...toate lucrurile cu caree sti obisnuit pur si simplu nu am mai exista??
    O singura concluzie : trebuie sa pretuim tot ce avem

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi pare rau, dar nu-ti pot da dreptate, desi articolul e simpatic : Ai iesit din sistem, fie te retragi cat mai departe de lume, fie mori. Deci pe scurt : N-ai bani, renume sau slujba, nu mai poti trai (chiar daca e dreptul tau). Oricat de socialist ai fi ca guvernant nu vei putea impiedica astfel de cazuri.

    RăspundețiȘtergere
  4. hic..comentariu la comentariu

    krossfire..am auzit de numele asta d mai multe ori. se pare ca e un blogger smecher. n-am apucat sa arunc o privire INSA

    1) cine zice ca trebuie sa ii dai dreptate. Sanda si-a spus gandurile
    2) de ce iti pare rau ? nimanui nu ii pasa
    3) sa iesi din sistem e mai bine decat sa fii prins in el.

    RăspundețiȘtergere
  5. E foarte trista povestea ta. Cel mai trist e ca in alte tari, oamenii singuri aleg calea asta, iesirea din sistem sa spunem...Si in Moldova multi o fac, dar majoritatea sunt dati afara de nevoie, si lasati dupa usa, incheiata cu lacata grea. Stiu multi care aleg viata asta, dar mi-e rusine, cum spui tu, anume pentru cei ce nu aleg. Citisem nu stiu unde :) (Kundera pare-mi-se) ca rusinea e cea mai rea, nociva, emotie omeneasca. Ca cei de care ti-e rusine nu au nevoie de rusinea ta, si in schimb ii faci si pe ei sa simta rusinea pentru ca tie ti-e rusine, etc, un fel de cerc vicios.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, ai dreptate si tu si kundera, mai ales ca rusinea ne blocheaza de multe ori, ne face sa nu putem actiona, si daca nu actionezi, nu poti schimba nimic spre bine.

    RăspundețiȘtergere
  7. emotionant...esti un om bun...ma bucur cand am posibilitatea de a spune cuiva asta..

    RăspundețiȘtergere