Stresare si de-stresare

Stres inseamna frica de ceva. De ce imi e frica?

Ca o sa ma dea afara seful? ca o sa intarzii si colegii o sa ma desconsidere? ca n-o sa reusesc sa fac ceva si atunci...ce o sa mi se intample? Ce blestem ceresc ar putea sa ma loveasca daca gresesc o data?

Nu gasesc nici un motiv pentru frica, printre motivele care ma streseaza. Parca apare un bug in creierul meu si atunci mi se blocheaza toate simturile.
DEBUG
DEBUG
DEBUG

Am inceput un inceput de la inceput

Imi plac inceputurile- oamenii evita si cauta priviri in acelasi timp.

Eu ma simt reinnoita, de parca am fost taiata de la radacina si am crescut ca sa infloresc si mai frumos.

Defectele nu apar in inceputuri. Inceputurile sunt aproape inuman de perfecte, ne cunoastem atat de putin unii pe altii incat suntem inuman de idealizati.

Inceputurile au miros de iarba proaspat macelarita. Iti stralucesc ochii, tragi aer in piept si te arunci in gol. Placerea care naste vise e nesfarsita, iar tu te regasesti in mijlocul acestui inceput fara varsta, fara greutate, fara teama.

Liber

Pentru cei care au avut intotdeauna LIBERTATE si n-au stiut ca asa se numeste normalitatea in care traiesc... si apoi, pentru cei care lupta pentru ea, desi nu au avut-o niciodata, si poate n-ar sti inca cum s-o foloseasca.

Mi se flutura steaguri pe sub nas
steaguri straine, pe care nu le recunosc
al meu nu trebuie fluturat-
el este adanc imprimat intr-o vena
mic
dar e acolo

Mi se canta imnuri in 2 limbi
le cunosc pe amandoua
si totusi
doar unul a fost cantat de strabunii mei
ii aud pe ei si ingan si eu
nu stiu toate cuvintele, dar
ei mi le soptesc

imi vad fratii, cum ies de sub pietre
ridica fruntile ranite sus
si se mandresc ca sunt romani
imi doresc sa fi fost asa intotdeauna
dar oare
mai avea sa pretuiesc astazi,
acum, mai mult ca niciodata,
iesirea mea si a fratilor mei de sub ploaia de pietre?

Sunt MANDRA!

Granitele tarii mele s-au inchis ieri pentru mine si pentru fratii mei. N-am crezut vreodata ca o sa ajung sa ma indoiesc ca voi putea fi acasa de Pasti, ca sa-mi vad bunicii si parintii.

Au fost doua zile grele, mi se rupe inima ca nu sunt si eu acolo, in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau. Imi repet ca daca eram acolo, lucrurile se petreceau poate altfel. Ce prostie.In ce moment se naste in om increderea ca el poate fi Dumnezeu?

Sincer, m-am cam saturat. M-am saturat sa-mi fie rusine sa-mi privesc presedintele la televizor. M-am saturat de violentele provocate de tipi dubiosi. M-am saturat sa dispara tineri...tocmai am vazut un filmulet in care se arata cum politistii baga in masini tinerii cu forta (il vedeti pe http://www.youtube.com/watch?v=wln9vCkZFE8 ). M-am saturat de frica care pluteste in aer... de amenintari, de expulzari si arestari, de sistarea tuturor mijloacelor de transport spre Chisinau... de circul de la moldova1, care difuzeaza desene animate si filme toata ziua.

Ce asteptam, mult-stimata-masa de moldoveni? Ne-am strans;am iesit; ne-am facut curaj;am spus TARE si raspicat cine suntem si ce vrem;si atunci? Eu stiu ce asteptam. Asteptam un LIDER care sa ne ia de urechi si sa ne duca in directia buna. Noi o bijbaim, dar nimeni nu ne spune concret ce actiuni sa intreprindem, si atunci actiunile noastre sunt marunte si imprastiate.Suntem totusi inca foarte, foarte tineri.

Pana atunci, ne tinem aproape, de maini, ne rugam si speram ca nu exista cale de intoarcere spre cine eram cu doar 3 zile in urma, cand ne temeam sa recunoastem sangele ce fierbea in noi.

Astazi vreau sa strig tare: sunt mandra sa ma declar un ROMAN din Basarabia, sa simt ca fac parte dintr-o generatie unita, puternica, libera, si care sigur va castiga!

Votez pentru ca...

Draga Roman din Basarabia,

iti scriu pentru ca s-ar putea sa fii nehotarat, sceptic, pesimist, ironic, ratacit sau dezamagit. Ai dreptul, si n-o sa te invinuiesc: te-ai nascut in comunism, n-ai vazut Moldova decat saracita si pustiita. Ai fost un actor tacut in acest circ electoral, ai fost un copil care n-avea dreptul la o parere, si acum cand ai crescut si ai dreptul, nu mai stii ce parere ai, si daca cineva te va asculta.

Eu am plecat de acasa de la 19 ani, si orice regim ar fi instalat acolo, eu nu sunt influentata direct, am toate motivele sa nu-mi pese. Dar iata ca lucrurile nu stau asa. Poate din cauza ca am plecat- ma doare mai tare, pentru ca vad si stiu CUM merita sa traiasca moldovenii, CE conditii de viata ar trebui sa aiba, ca sa nu mai spun de libertatea presei, NON-EXISTENTA.

Imi doresc mult mai mult pentru tara mea, pentru rudele si prietenii mei care au ramas acolo, si pentru copiii mei, pe care mi-ar placea sa-i cresc acolo, sa vada codrii si caldura oamenilor carora eu le duc dorul atat.

Asa ca te invit la vot, duminica, 5 aprilie, draga prietene, chiar daca esti in tara sau daca o sa te impingi toata ziua pe sub gardurile vreunei ambasade din-afara, pentru ca sa-ti exerciti un drept pe care l-ai castigat cu varf si indesat.

Te invit sa crezi in tara ta, sa-ti aduci aminte de puterea pe care o ai, sa te mobilizezi si sa votezi schimbarea.

Nu uita, intr-o zi, tu o sa fii cel care trebuie votat...

Cu multa incredere,

Sanda Cojocaru