vineri, 24 aprilie 2009
Am inceput un inceput de la inceput
Imi plac inceputurile- oamenii evita si cauta priviri in acelasi timp.
Eu ma simt reinnoita, de parca am fost taiata de la radacina si am crescut ca sa infloresc si mai frumos.
Defectele nu apar in inceputuri. Inceputurile sunt aproape inuman de perfecte, ne cunoastem atat de putin unii pe altii incat suntem inuman de idealizati.
Inceputurile au miros de iarba proaspat macelarita. Iti stralucesc ochii, tragi aer in piept si te arunci in gol. Placerea care naste vise e nesfarsita, iar tu te regasesti in mijlocul acestui inceput fara varsta, fara greutate, fara teama.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
adica noi sa intelegem că CE ţi s-a intamplat?: )
RăspundețiȘtergereplacut partea cu "tragi aer in piept si te arunci in gol"
it's all good :) tu ce faci?
RăspundețiȘtergereimi plac si mie inceputurile;
RăspundețiȘtergeredin pacate momentul in care simt cel mai mult nevoia unuia nou urmeaza dupa perioada cea mai placuta, de maxima realizare - urmata de sentimentul ca nu mi-a mai ramas mare lucru de facut si ca "it's time to hit the road"
Perioada placuta, de maxima realizare = un moment in care te complaci, probabil de asta simti imediat nevoia sa te rupi din comoditate, din frica de a nu sta pe loc.
RăspundețiȘtergereE o frica normala, specifica oamenilor ambitiosi :)