marți, 4 mai 2010

Generatie fara de eroi


Stateam ieri si cuantificam tragediile intamplate de-a lungul a trei generatii. Nu ma intrebati de ce, stiu ca e un proces sado-mazo, dar veti vedea la sfarsitul articolului la ce concluzie am ajuns.

Sa incepem cu inceputul: bunicii nostri. Majoritatea au trecut printr-un razboi, cei mai putin norocosi au prins doua. MONDIALE, am uitat sa mentionez, deci nu chiar floare la ureche. Ei au trebuit sa-si apere cu baioneta tara, familia, copiii, si-au daruit vietile patriei fara sa ceara nimic inapoi pentru ei personal. Au trecut prin foamete, lagare de munca, au fost deportati in Siberia, au trait in comunism, colectivizare fortata, senzatia ca nimic nu-ti va apartine niciodata. Cei care au supravietuit sunt mult prea mari pentru lumea in care traiesc: bunicul meu a luptat in prima linie, i-au fost retezate degetele si ranit la spate, a mers pe jos pana in Germania si inapoi. Insa nu prea povesteste despre asta, eroii sunt eroi si mult prea mari ca sa se iroseasca in discursuri teatrale.

Urmatoarea generatie: parintii nostri. Nascuti in comunism, au fost pusi sa se inchine la chipuri false, cu mustati si sapca, sa spuna poezii toti intr-un glas si sa poarte o cravata de culoarea sangelui. Nu prea stiau de ce vorbesc si scriu intr-o limba straina. Nu aveau dreptul la identitate proprie, purtau toti aceeasi ciorapi si aveau acelasi dulap in acelasi dormitor.Zambeau in detasament si doar cand li se dicta de sus. Mama mea insarcinata statea la coada cu orele ca sa cumpere castraveti murati. Cu creierii spalati, incuiati si izolati in Moldova pentru zeci de ani, in '90 au avut curajul sa-si ceara libertatea, tare si raspicat.Timpul va arata daca au izbutit cu adevarat, insa dezradacinarea lor din pamantul rosu este un act demn de luat exemplu.

Urmatoarea statie, urmatoarea generatie: noi, astia nascuti cu mouse-ul intre doua degete. Generatia McChicken. Generatia asl pls. Vorbim cu prescurtari si englezisme pentru ca asa suntem mai cool. Putem sa mancam orice, sa ne imbracam cu orice, sa vorbim si sa scriem orice, pe bloguri, pe pereti, pe banci, in piata. Singura problema din viata noastra este ca am fost conceputi in perioada Cernobal-ului, si poate intr-o zi ne-om trezi cu o coada sau cu al treilea ochi in frunte, dar nu-i bai.

Life is good, stam toata ziua cu fundul pe divan, cu laptop-ul in brate, cu telefonul intre ureche si umar si cu casca de la ipod in cealalta ureche.

Nu pot sa nu ma intreb cel putin doua lucruri, in concluzie:
1. Daca astia suntem noi, cine vor fi eroii generatiei noastre? Cine vor purta ordine de onoare si vor lupta in razboaie? Sau ne vom naste si vom muri cu gandul ca cel mai glorios lucru pe care l-am facut in viata asta a fost sa scriem un blog?

2. Daca dupa 20 de ani de viata buna izbucneste un razboi, o catastrofa, vom avea noi taria si puterea de a ne sacrifica pentru altii? Vom reusi oare sa ne unim si sa fim solidari, dupa o viata petrecuta in individualism, in spatele unui monitor?

15 comentarii:

  1. Voi incerca să răspund la aceste întrebări:
    1. Eroii suntem noi toți și fiecare din noi, nu trebuie să vrem un erou, trebuie sa fii erou tu însuți. Chiar ne trebuie războaie pentru a face eroi? Societatea la moment are nevoie de fiecare și nu de o persoană erou!

    2. Chiar dacă, pur teoretic, ar fi un război, oamenii se vor uni. Explic de ce, pentru că atunci nu vor mai fi distensiuni mici între oameni care la moment îi face diferiți, oamenii se vor solidariza pentru o idee, și așa apar 2 baricade, care sunt caracteristice pentru război.

    Trecutul care a fost, a fost bine (adică rău), viitorul va fi așa cum îl vom vrea fiecare din noi.

    NG

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. Eroi sunt si acum :) Desi nu sunt tare multi, exista oameni care nu doar vorbesc: bla-bla-bla... dorim in Europa, dorim o schimbare... dar si mai fac cite ceva real. In fiecare din noi este cite un erou, deja depinde de noi pentru cine acest erou va fi ...

    Eroii de acum inainte vor fi cei care vor mentine pacea, si nu vor rezolva orice conflict cu pumni shi "bratani" ... sunt cei care vor avea grija ca fiecare copil de pe planeta va avea posibilitatea sa manince orice doreste el, sa se imbrace cum doreste el, ca fiecare din ei sa aiba posibilitatea sa invete englezismele daca doreste.

    2. Daca izbucneste un razboi... ceea ce sper ca NICIODATA sa nu se intimple, nimeni nu stie ce va fi...

    Poate cineva isi va face valiza si va fugi in Caraibe, poate cineva va iesi si va lupta.... si totusi sper ca toti vor avea grija ca acest lucru sa nu se intimple niciodata :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca lumea ar citi mai mult, daca macar s-ar uita la documentare, daca tot au acces la internet, ar intelege cat de mare e nevoia de eroi si in ce razboi ne aflam de fapt. Filmul Avatar este mai mult decat un 3d de actiune cu grafica exceptionala. Este o idee mult mai profunda care detine niste chei si niste adevaruri si s-a incercat punerea acestei idei sub o forma comestibila,simplificata, publicului larg. Din pacate nu a fost de ajuns...lumea tot nu a inteles...
    Avem ochii lipiti si creierle incleiate de mass media. Va veni o vreme cand ne vom trezi si va fi prea tarziu...poate ca asa a fost sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate Andrei, dupa ce am vazut Avatar am si spus: oamenii chiar ar fi in stare sa se poarte asa cu o noua entitate, pentru ca se considera mai buni decat ei. Vroiam sa fiu un na'vi, uram oamenii :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sigur, trebuie să ne urâm pe noi :D

    Dar, dacă serios, cine are nevoie de eroi ? De eroi au nevoie oamenii slabi, pentru ai elogia, poate și pentru a fi conduși.

    Am văzut și eu Avatar, nu mi s-a părut nimic excepțional, stil pur hollywoodian, mă gândeam atunci, cât de frumos ar fi fost filmul, dacă ar fi jucat rolul principal Bruce Willis :))

    Războiul îi război, și nimic nu va schimba tragedia lui. Fiecare din părți care participă la război este corectă în felul ei, și este normal că se critică ei între ei. Doar ideologia este diferită.

    Aș vrea să întreb și eu ceva, cât de mult ar schimba existența ta, dacă ar apărea acum un erou ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am nevoie de stimuli externi pentru ca sa-mi imbunatatesc viata, daca ar aparea eroi in generatia noastra cred ca m-as umple de mandrie.
    Ce vroiam eu sa zic in articol este ca poate ne purtam de parca ni s-a dat totul prea usor, si nu trebuie sa uitam ca implicandu-ne in toate straturile societatii, inclusiv politic, economic si social, putem imbunatati lumea in care traim. Nu trebuie sa ne petrecem existenta tolaniti pe canapea, atata timp cat ne-am nascut liberi, sanatosi si puternici si putem sa facem atat de multe lucruri cu aceste daruri... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Poate eu nu am înțeses conținutul articolului..
    Eu cred că fiecare din noi are un erou de care este influențat într-o măsură oarecare, și acest erou nu este eroul de război cu medalii, eu generalizez așa cum ai facut-o și tu(dacă mă înțelegi). Noi trebuie să ne mândrim că suntem liberi (într-o măsură oarecare sunt liberi), avem posibilități de a face ceva, momentul important este că aceaste posibilități rămân la discreția fiecărui.
    Eu când vreu să fluier, fluier.

    p.s. apreciez gândurile tale ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Sandra, nu e vba de o noua entitate ci e vba chiar de noi. Noi nu suntem doar o constructie complexa din carne si oase. Noi suntem energie si noi comunicam cu natura si facem parte dintr-un circuit complex. Acum evoluam ft mult pe plan material pe cand esenta noastra moare. Cealalta populatie descoperita de "oameni" este de fapt oglinda noastra spirituala...sunt, sa zicem. universul paralel in care oamenii au evoluat mai mult spiritual si in conexiune cu natura.(Am sa ma refer de acum la Na'vi" cu OMUL intre ghilimele = "omul"). "Omul" care a inteles rolul lui in natura si a stiut sa o foloseasca. "Omul" care a pretuit natura creatoare in loc sa o distruga.(multe filozofii shamanice stau la baza). "oamenii" sunt cei care au ramas pe pamant, si au inteles natura si s-au inteles pe ei si rolul lor, in contrast cu noi care ne autodistrugem, care cautam sa creem conditii de viata pe Marte pentru a ne muta acolo, in loc sa ne schimbam modalitatile aici si sa facem curat in casa noastra, sa nu o distrugem. Distrugem Pamantul, apoi pe Marte se va repeta povestea si tot asa.
    Lupta din avatar e exact lupta care ne-a definit de-a lungul istoriei....am descoperit teritorii noi, i-am omorat pe nativi, pe indieni, i-am facut sclavi, am scormonit pamantul de resurse ca sa aiba ce purta doamnele in jurul gatului. Cica noi am mers sa civilizam populatiile...cine iti da dreptul tie sa zici ce e civilizat si ce nu e. Indienii o duceau ft bine fara haine si fara evolutiile civilizate. America acum facee aceleasi kkturi...inca dupa atata timp inca stam cu minile in san si vedem cum o tara mai dezvoltata merge la razboi si cucereste pentru resurse. Am uitat de lucrurile cu adevarat importante si acum punem pret pe lucruri si nevoie create de mass media si epuizam resursele naturii ca sa ne plimbam cu Hummerul, ca sa purtam ceasuri de aur, ca sa ne mandrim, sa ne imbracam, sa ne parfumam. De fapt, daca privesti mai atent...de la "omul" liber care erai si in conexiune cu natura, ai ajuns un simplu consumator de produse care locuieste intre 4 pereti, niste animalute civilizate de mass media. Si avem impresia ca nimic nu se intampla....??? ca nu avem nevoie de eroi???

    RăspundețiȘtergere
  9. Andrei, ma pot conecta la ce spui tu cu usurinta, si iti explic de ce: anul trecut am fost in africa si am vizitat cateva dintre cele mai sarace tari de pe acolo. Am fost stupefiata sa vad oameni fericiti, multumiti, chiar daca nu au radio, tv, internet, blugi sau electrocasnice. Ei sunt fericiti ptru ca nu stiu, nu vad cum traim noi, si atata timp cat au ce sa manance si un acoperis nu mai au nevoie de nimic. Noi insa privim filme americane si vrem sa ne imbracam si sa traim ca ei, ni se pare ca daca nu avem masina de spalat sau naiba stie ce aparat existenta noastra este trista. (vezi articolul meu despre africa)

    RăspundețiȘtergere
  10. cat de mult ma bucur sa vad ca printe bloggerii de tip "couch potatoes" sau "filozofi" de tip acelasi tip, exista oameni care reflecta asupra acestor lucruri; ma bucur ca sunt oameni care au citit printre "randurile" si gafele comerciale a la Hollywood cand vb despre Avatar. Atata timp cat existam (apartenenta ideatica si'o atribuie fiecare simtind o solidaritate cu gandurile exprimate aici de titulara blogului), vom avea eroi, eu tind sa cred ca e o teorema a carei validitate trebuie sa o demonstram prin noi insine, activitatea noastra si ceea ce lasam mostenire generatiei post-McChicken. Daca ne vom limita doar la a scrie despre asta si a reflecta fara a transforma aceste idei intr'un modus vivendi, vom fi catalizatorii perpetuarii lasitatii, "apei plate" aka mase inerte, insipide si inodore...(in contextul in care tot ce se face e sa se vorbeasca, sa se scrie pe bloguri, sa se invite bloggerii in calitate de promotori ai culturii de elita ?! sa se faca emisiuni de genul Las ca'i ghini si reclame de genul celei de la Moldtelecom a carei vizionare te face sa razi si sa plangi etc.).

    Personal, ma bucur ca sunteti :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu ma bucur ca am pe blog vizitatori oameni interesanti cu care mi-ar face oricand placere sa povestesc, sa dezbat probleme existentiale :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Ca sa raspund in aceeasi nota cu al tau comment (la articolul meu) : Same here. Si ce e mai grav e ca nu-i o problema romaneasca ci o problema generala. Erou e Beckham pentru un sut reusit (dupa 100 ratate), nu Watson & Crick (descoperitorii ADN). La noi e mai grav pentru ca avem mai multa nevoie de eroi decat o au natiuni deja stabilizate.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sapphira, primul pas spre mai bine este prezenta costiintei si lipsa ignorantei si a tratarii lucrurilor cu superficialitate. Nu se asteapta nimeni sa rasara un erou de poveste care sa schimbe lumea de unul singur. Daca eu cred in ceea ce zic, imi voi modela viata conform spuselor mele, pe planurile pe care pot. Noi, tinerii, suntem viitorul si impreuna vom fi eroi, actionand fiecare in masura in care ii permite viata. Si jurnalistii, aducand la cunostinta lucruri scandaloase care se intampla in alte tari, isi fac treaba lor de eroi. E un pas. Nu ma astept sa rasara un erou care sa puna capat razboaielor si nedreptatii.

    RăspundețiȘtergere