Obama pentru ca...

Dimineata m-am trezit si primele cuvinte pe care le-am vazut au fost "Obama presedinte" , scrise pe o burtiera la stirile de la realitatea :) Am inceput bine ziua.

Ma bucur ca s-au depasit limitele mult temutului efect Bradley si ca s-a produs o mare schimbare (poate) in mentalitatea americanilor.Ma bucur ca a castigat cineva de origine afro-mericana la fel de mult cum m-as fi bucurat daca ar fi castigat o femeie.

Barack Hussein Obama a castigat votul meu mental pentru ca nu e republican, pentru ca e uman si isi arata emotiile pe fata, pentru valorile democrate pe care le promoveaza, pentru speech-urile lui extrem de bine targetate, pentru ca e veeery charming si good looking (ca si clinton, alt mare presedinte iubit de popor, tot leu dupa zodie), pentru ca apartine unei minoritati si o sa apere minoritatile, pentru iscusinta cu care a manuit si insusit cuvantul "CHANGE", si pentru ca se opune razboiului din Iraq.

Dupa cum spune David Axelrod, strategul-sef al lui Obama, cheia succesului la alegerile de anul acesta era sa te pozitionezi cat mai departe de Bush, si Mccain se pare ca nu a reusit. Nu pot sa spun nimic rau despre McCain, pentru ca este, intr-adevar, un om trecut prin multe, cu abilitati de comunicare excelente si cu o biografie de erou. Dar pe McCain il vad comandant de osti, si nu presedinte, si asta pentru ca nu-i vad suficient de mult partea umana, emotii in privire, este poate un pic prea traumat de razboi, atat fizic cat si spiritual. Si poate oare un om care a trait atata timp in razboi sa faca pace in lume fara sa curga sange?

Diferenta mare dintre Obama si McCain este ca e suficient sa-l vezi pe Obama ca sa-ti placa, dar despre McCain trebuie sa citesti ca sa-ti placa.

Felicitari inca o data Domnului Presedinte si abia asteptam sa vedem rezultate :)

HA-HA

''Doing business without advertising is like winking at a girl in the dark. You know what you are doing, but nobody else does.''

Stewart Henderson Britt

Un caine fericit

Ieri am avut ocazia sa vad un caine fericit.Era vagabond, m-a depasit in galop si primul meu gand a fost: "Ai grija, Sanda, ar putea fi turbat!".Nu stiu de ce noi, oamenii, ne gandim intotdeauna mai intai la rau.

In mod normal, un caine care fuge-fuge de cineva sau spre cineva. M-am uitat in fata si in spate si nu era nimeni.Dupa un timp s-a oprit si a inceput sa mearga incet, de parca ar fi obosit.Cand aproape l-am ajuns din urma si ma pregateam sa-l intreb daca e vreo sarbatoare sau vreun eveniment special in viata lui, a accelerat si a pornit iarasi in galop straniu, aruncandu-si fara pic de gratie dar cu atata extaz urechile, coada si picioarele in parti incat mi-a starnit un zambet pe buze.Apoi s-a intors si a continuat sa fuga in directia opusa,la fel de repede.

M-am gandit ca poate era ziua lui, sau sotia i-a nascut o duzina de catei pufosi si sanatosi.Sau poate o fi gasit o halca de carne in mijlocul drumului si un biletel cu numele lui.Sau cine stie, se bucura ca afara e soare si a iesit sa faca un sprint de dimineata ca sa se mentina in forma.

Nu cred ca voi afla DE CE era fericit, dar stiu un singur lucru pe care pot sa-l afirm cu toata certitudinea de care sunt in stare: in mijlocul acestui oras plin de riduri obosite, n-am vazut nici un OM mai fericit decat acest caine nebun, prost, sau cel putin LIBER.

***

curg sentimentele zvacnind
prin calorifere ca prin vene albe vene multe
incercand sa incalzeasca soba
sufletul gol si rece
prin peretii subtiri de rusine
aud cum picura un om undeva la un etaj mai sus
cred ca a incercat sa gaureasca teava comuna
si sa se umple de fiinta
orbit in dependenta lui de a fi
vad tremurand emotionate venele ca tevile
conductoare albe, conductoare oare
cand o sa ajunga si la mine caldura
sa m-amagesc
cu iluzii si sudoare

Purple Cow

Este un moment istoric pentru mine. Am citit prima carte din seria BrandBuilders (marketing si advertising), despre care auzisem atatea lucruri bune. Cartea "Vaca mov", de Seth Godin, a fost un cadou reusit de ziua mea.

Seth Godin este autorul a 11 carti din acest domeniu, le puteti vedea aici, http://www.sethgodin.com/sg/books.asp , si incep sa-mi doresc sa le citesc pe toate.

Iata 10 idei importante pe care am reusit sa le extrag din carte:

1.REMARCABIL este cuvantul magic care defineste singurul marketing care o sa mai aiba efect in viitorul imediat.

2.Advertising-ul o sa inceteze sa functioneze daca nu o sa reprezinte o inovatie.

3.Suntem toti invitati la inmormantarea complexului industriei televiziunii, si in general a eficientii monstrului MEDIA.Trebuie sa ingustam nisele si sa cream doar produse remarcabile.

4.Sa stai pe loc este cel mai rau lucru care poate sa i se intample afacerii tale. Daca te afli intr-un loc sigur si comod, pe o piata pe care te "potrivesti", si nu iti mai faci griji, atentie, you're going down!!!

5.Daca ai ajuns la avocatii brand-ului tau, ai toate sansele sa reusesti.

6.Opusul lui "remarcabil" este "foarte bun".

7.Otaku (din japoneza, ceva care este mai mult decat un hobby dar mai putin decat o obsesie) este ceea ce ii face pe avocatii brand-ului sa vorbeasca despre produsul tau. Incearca sa te faci auzit anume acestor indivizi, caci ei au puterea.

8.Compromisul inseamna slefuirea marginilor brute, inlaturarea riscurilor si deci compromiterea unei idei remarcabile.

9.In ziua de azi, marketerii sunt si designeri.

10.Pentru ca sa descoperi potentialul produsului tau de a fi remarcabil, testeaza-i limitele.

Insomniac

Nu am vise frumoase
pentru ca nu mai am sentimente frumoase
a inceput era noptilor fara de vise
sau cu vise care nu se merita memorate.
sunt mai palide, mai nehotarate, si fara directie.
cand inchid ochii mi-e greu sa ma regasesc intr-un loc imaginar.
de obicei te indrepti spre un loc placut si imaginar
atunci cand ai o directie.

sentimentele mari si frumoase sunt cele care ne dau o directie.
fara ele
(viata intr-adevar e mai usoara, DAR)
suntem doar niste obiecte extraterestre
scapate din mana unui extraterestru
care nu se indreapta nicaieri.

I looooooooooove Kung fu Panda

Am fost si am vazut kung fu panda. Nu o data, de doua ori. Prima data acasa cu traducere in rusa si a doua la cinematograf in engleza. M-as mai duce o data sau inca de o mie de ori.wanna join me ? :)

Acest urs Panda pe nume "Po" mare si gras imbracat in chiloti caraghioshi din panza carpita de sac isi doreste sa ajunga un mare luptator de kung fu. Noaptea se viseaza maestru si ca lupta cu cei mai aprigi criminali, avand puterea "super-awesomeness" :))

In realitatea insa cel mai mare impiediment in calea destinului sau maret, inafara de greutatea sa, este lenea. De asemenea, tatal lui (un gen de pasare, nu ma intrebati de ce) are un restaurant de "noodles" chinezesti si vrea ca Po sa continue traditia si sa mosteneasca restaurantul. Pana la urma, dupa grele incercari si antrenamente intense, Po ajunge "luptatorul dragonului" si reuseste sa salveze tot orasul de Tai-Lung, personajul negativ (un tigru).

Pe parcursul filmului am ras de plans, plans de ras si ras pana la plans. Scenariul este genial, glumele hilare. Panda este un mare strambacios si un mancacios impiedicat.La un moment dat probabil m-am regasit in personajul principal, fiindca si eu cand eram mica eram grasuta si bolfoasa si cracanata si cand mergeam la lectii de gimnastica artistica (ceva aproape de balet) aratam probabil ca un fel de Po.

Animatia a fost asigurata de Dream-works, si probabil de asta mi-au ramas in minte animalutele din film: iepurasi, broasca testoasa, struti, porculeti, cocostarci, tot felu de oratanii. Nu mai spun de voci... Angelina Jolie, Jack Black, Dustin Hoffman, Lucy Liu, Jackie Chan, ring a bell?

Mi-a placut mult o fraza spusa de o broasca testoasa, maestrul Oog-way: "The past is history, the future is mistery, the present is a gift, that's why it is called PRESENT" :)

Daca nu l-ati vazut inca, vedeti-l chiar azi, daca l-ati vazut, mai vedeti-l inca o data ;) Rasul ne face sa traim mai mult, don't u forget that :)

Rusinea de a scormoni in gunoi

Mergeam spre casa si ma gandeam si eu aiurea, la prostii cotidiene, chestii care iti vin in cap fara sa te gandesti la nimic.Ce mai am de facut la servici, cat de obosita sunt, cat de tare ma dor picioarele, daca este cineva acasa, daca am chei, daca am hranit motanul, daca n-am uitat de intalnirea cu cineva.

Si cum coboram eu pe drum in vale, trec pe langa 2 lazi de gunoi, mari si verzi si murdare.Vad ca se misca ceva, si automat intorc capul, de frica cainilor care cateodata mai sareau de acolo si ma hamaiau. Nu, nu e un caine. E un... (nici nu stiu cum sa-i zic) un batranel.Imbracat in haine vechi, dar curat si ingrijit.Are o camasa din timpurile sovietice, bej cu desene, rasuflecata, si pantaloni maro cu curea. Se uita la mine-are privirea umilita, si da ochii in jos, dar prea tarziu pentru ca eu deja intorsesem capul.

Merg mai departe, cu pas grabit. Nu inteleg prin ce stari trec. Mi s-a facut rusine, nu vroiam sa vada ca l-am vazut. Si lui i-e rusine, nu vroia ca eu sa-l fi vazut.E penibil.

Ma gandesc la ce viata a avut omul acela. Poate a fost un om bogat. Poate a fost profesor de geografie, colegii ii spuneau Domnul Profesor si il respectau, elevii ii aduceau multe martisoare de 8 martie si il felicitau in versuri de ziua lui. Poate a fost muncitor la fabrica, ii ajungeau banii si mai cumpara si un buchet de lalele rosii sotiei primavara. Poate a scris chiar o carte la viata lui.Poate cand era mic visa sa devina presedinte, ca si mine. Poate il asteapta acasa o sotie la fel de flamanda, sau poate nu-l asteapta nimeni, si nici n-are casa. Poate copiii lui l-au uitat, sau pur si simplu a iesit la pensie si nu-i mai ajungeau banii pe care-i primea lunar de la stat.Poate s-a imbolnavit si n-a mai putut sa predea, sa lucreze, sa viseze.Poate pur si simplu in tara asta s-au produs prea multe schimbari si el n-a mai rezistat psihic.

Acum mie mi-e rusine ca un om mai in varsta decat mine, mai trecut prin viata, mai patit si mai muncit scormoneste prin resturile aruncate de mine: eu,un copil care inca locuieste cu parintii si depinde de ei, cheltuie mult prea multi bani si arunca mancarea pe care n-o mananca, de parca ar exista o gaura neagra unde dispare toata si nu se pierde nimic. Si ce-am facut eu sa merit sa am mai mult decat batranelul acesta, care mi-ar fi putut fi bunel sau chiar tata?

Lui insa i-e rusine ca l-am vazut scormonind printre resturi, ca a decazut si s-a lovit cu capul de treapta de jos a societatii.El, care candva era privit cu respect, care mergea pe strada in haine noi si poate chiar ii era greata de oamenii care cautau prin gunoi.

Ma gandesc cum sa nu ajung ca el, se gandeste ca nu o sa mai ajunga ca mine. Ne e rusine, dar cand ambelor parti le e rusine, atunci, cine a gresit de fapt?

Cuvintele unui om puternic

E suficient sa cunosti un pic de istorie ca sa-ti faci o imagine despre Napoleon Bonaparte (1769-1821), cel mai important om politic si militar dupa Revolutia Franceza.

Este una dintre personalitatile mele preferate, daca e sa-i judec curajul si incapatanarea cu care si-a trait viata.Mi-l imaginez ca pe un om cu un farmec deosebit, un lider innascut, care intotdeauna a stiut exact ce isi doreste, si astfel a intrat in istorie.

Si iata, am gasit niste citate care m-au impresionat mult, si care arata in oarecare masura felul lui Napoleon de a gandi si viziunea lui despre putere.

"I can no longer obey; I have tasted command, and I cannot give it up."
Napoleon Bonaparte

"A true man hates no one."
Napoleon Bonaparte

"I made all my generals out of mud."
Napoleon Bonaparte

"If I had to choose a religion, the sun as the universal giver of life would be my god."
Napoleon Bonaparte

"Great ambition is the passion of a great character. Those endowed with it may perform very good or very bad acts. All depends on the principles which direct them."
Napoleon Bonaparte

"If you want a thing done well, do it yourself."
Napoleon Bonaparte

"The word impossible is not in my dictionary."
Napoleon Bonaparte

"I am sometimes a fox and sometimes a lion. The whole secret of government lies in knowing when to be the one or the other."
Napoleon Bonaparte

Si, la sfarsit, iata un citat simplu, pe care l-as adapta cu multa placere realitatii anului 2008:
"In politics stupidity is not a handicap."
Napoleon Bonaparte

Bai in praf in fata consulatului Romaniei la Chisinau

"Gazda pe noapte! Gazda pe noapte!" Nu ma asteptam sa aud o asemenea oferta pe cand stateam in fata consulatului Romaniei la Chisinau, pe o banca, asteptand-o pe matusa mea.

O cladire noua, lucioasa, mareata, in fata careia se imping peste 100 de oameni care stau cu picioarele in praf.

"cat camera?"
"200."
"Pentru cati oameni?"
"3."
"Da baie este?"
"Tat este, ii aishi aproape!"

Nu e o gluma proasta. Unii dintre cei care asteapta in rand stau in fata consulatului de cate o saptamana sau chiar mai mult. Majoritatea nu sunt din Chisinau, si daca nu au rude sau prieteni la care sa doarma, dorm pe unde apuca. Am vazut la stiri la Pro TV Chisinau cum ziceau oamenii ca dorm pe banci sau pe iarba din fata consulatului. Si oferta de gazda li se adreseaza probabil lor. Bussines-ul se dezvolta dupa cum cere piata, nu-i asa?

Imprejurul consulatului au aparut si alte oferte avantajoase menite sa usureze viata dar si buzunarul omului care se impinge si transpira ca sa-si ia o viza (o foita lucioasa lipita in pasaport) in fata consulatului. Acum, au aparut doua xeroxuri, o masina in care poti sa-ti faci asigurare de sanatate pe loc, fotograii pe loc, alta unde se vand bilete chisinau-bucuresti in orice zi, la orice ora, un wc ecologic si tot felul de oferte: oameni care iti completeaza dosarul, ba chiar si il depun ptru tine, contra unei sume de bani.

Am stat cam 3 ore pe banca in fata consulatului, si in aceste 3 ore am reusit sa trec prin toate starile prin care am trecut cand mi-am luat viza, ceva timp in urma:
transpiratie, piele arsa de soare, injuraturi si indignari, riduri indoite de disperare, intrebari fara raspunsuri, femei cu picioarele prea umflate ca sa le intre in slapii colorati de plastic, unghii murdare, pline de pamant, inele de aur si dinti de aur, muuult mult aur. Pasapoarte, foi albe in plicuri transparente, pixuri apar de peste tot, parca nu se mai termina.Burti, miros statut, de oboseala, mancat din pungi, apa plata in sticle de plastic la 2 l, si multa, muuulta saracie.Oameni chinuiti, de la tara, care si-au imbracat cele mai bune haine pe care le au. Nu-i condamn, as vrea sa pot sa-i ajut cumva, sa schimb ceva in lumea asta ca sa nu mai fie nevoia de eforturi supra-omenesti ca sa obtii viza pentru tara in care s-au nascut bunicii NOSTRI, dar mainile imi sunt legate, la fel sunt si cele ale statului roman in aceasta privinta.

Pentru ce? Pentru o viza, pentru un job, pentru un copil care sa plece sa invete in romania pentru o viata mai buna. Pentru ca sa lase tara lor in urma. Pentru ca sunt disperati. Pentru ca li s-a promis ceva, in Romania sau dupa hotarele ei. Au in cap o idee, si lupta pentru ea chiar daca se umilesc zbatandu-se ca niste gandaci in praf in fata unei institutii care mai mult de atat nu poate sa ofere.Zici ca e o comunitate, multi se cunosc intre ei, astia care stau in rand de mult timp si tot nu reusesc sa intre: "Buna ziua, doamna Vera, si, azi tot asa? Da catsi o intrat? eii...800 de oameni ii ghine, o mai ramas 45 de minute, poate intram sh noi cumva."

Un batranel intre doua varste, cu accent puternic bucurestean, ba face poze de peste drum, ba se apropie de oameni si intra in vorba. E insotit de o moldoveanca la costum, care priveste discret si-i vorbeste la ureche. O intreaba pe o doamna de asigurari, cat costa, cum se fac, cat de repede, de cate feluri sunt. Ma intreaba: "Si domnisoara, la studii in Bucuresti?"zic "Astept pe cineva." Eram sigura ca are, inafara de aparatul foto, un reportofon in buzunar. Trebuia sa-i cer sa se legitimeze, dar i-am raspuns vag ca sa ies din situatie. Domnisoara ii spune: "si acum, hai la doamna de langa gard".Astept si acum sa vad ce si unde o sa apara publicat.

Gloata nu intelege de ce nu iese cineva care sa le poata raspunde la intrebari.Aud: "Isi bat joc de noi" aud "ne trateaza ca pe niste animale" gandesc: Moldovenii nu s-au nascut asupriti si izolati, inchisi in interiorul unui hotar in forma de strugure mic. NOI ne-am lasat calcati in picioare, pentru ca suntem moi si lasam prea mult de la noi. Ne-am lasat instrainati de insasi sangele nostru, care are acum alta cetatenie. Metaforic, dar si istoric, o parte din noi e integrata deja in Uniunea Europeana. Ne zbatem pentru acea mica parte din noi, dar legal- nimeni nu ne-o va recunoaste vreodata.Pana atunci, continuam sa ne tavalim in praf, sarmani, saraci si cu multi dinti de aur.

Dumnezeu ne zambeste prin ochii copiilor mici

Eu cred ca dumnezeu ne priveste prin ochii copiilor mici.
da,da,o fetita care-mi ajungea pana la marul lui adam mi-a zambit
si m-a umplut de intelepciune.
stiam ce am de facut, stiam ca ea era undeva deasupra mea si ma indruma.

avea ochii albastri largi si incapatori
si genele lungi-lungi, ca si speranta.
o fetita mi-a soptit cu ochii vorbe senine,
venite chiar de sub soare.

am plecat imediat pe drumul meu, fara sa ezit,
fiindca primisem indicatii clare.
acum stiu sigur-
dumnezeu vorbeste prin ochii copiilor mici.

Doar o scanteie

Conducem cutiute colorate de chibrituri,le parcam in fata unei cutii mai mari de chibrituri. Lucram intr-o cutie corporate de pantofi, tastam nervosi intro chestie de plastic.Vorbim la cuburi de cauciuc, ne invelim cu fire electrice si ne astupam urechile cu casti, ca sa nu auzim ce gandim. Omoram copacii cu sange rece si zambetul pe buze, fugim si ne ascundem in orase gri...ce mai suntem noi, daca nu niste chibrituri care aproape s-au ars?

cat de EMO esti?

Faceti-va si voi testul "Cate de emo esti" pe http://www.testemo.tk/ , it's fun :)
Iata rezultatul meu:

Esti 15% Emo. Forta de neoprit. Esti foarte tare! Daca ti se intampla ceva rau, te ridici, te scuturi si mergi mai departe. Ce mare lucru, nu? Bine lucrat! Tine-o tot asa. Multumesc ca ai jucat...

Cum sa devii un NIMENI

Nu stii cine esti pana cand nu mai esti NIMENI.

In momentul in care devii nimeni, incepi sa valorezi ceea ce erai, si incepi sa te re-construiesti.

Iti doresti sa fii ceea ce ai fost inainte, dar odata ce ai trecut prin faza de "nimeni", nu mai poti fi niciodata la fel.

Cand intelegi si asta, incepi sa-ti "alegi" calitati si defecte, pentru noua ta personalitate: e ok sa fii un pic mandru, dar in schimb sociabil. vrei sa fii inteligent. vrei sa ai lumea la picioare. Si atunci, incepi sa lipesti cu sudoare si ganduri, caramida cu caramida (pe care le cumperi de la magazinul de caramizi noi si lucioase), pana te re-construiesti.

Dar sa nu uiti, nu esti vechiul TU-esti noul TU, iara intre cele doua faze ai fost... UN NIMENI.

Prostia ucide Romania, de Anca Strugariu

Am citit un articol interesant scris de colega mea Anca, care incepe cam asa:

"Doctorii spun ca pacientii care afla ca urmeaza sa moara in scurt timp trec prin 4 faze: 1.Negare 2Furie 3Negociere si 4Resemnare.
Tind sa cred ca Romania e pe moarte.", va invit sa cititi continuarea pe blogul ei, la http://n3mira.blogspot.com/2008/04/prostia-ucide-romania.html :)

Lume de furnici

Simt miros de omleta cu sunca
din teava de esapament a masinii care consuma,
un barbat vorbeste sub ploaie cu coada de la umbrela
o cearta, de ce sta tot timpul gheboasa?

un cersator sade descult in ploaie
chircit si rade tare
speriind toti trecatorii,
eu nu inteleg, de cand am ajuns sa ne temem si de omul care rade?

cafeaua mi se urca direct la cap si ma turmenteaza
(cred ca de la cele 5 pachetele de zahar mi-a si venit inspiratia)
pun multa maioneza peste pui
ca sa uit ca a fost candva dragalas, si poate chiar a iubit

ma uit pe geam la soferii care privesc prin noi, pietonii.
Noi suntem doar furnicile pe care ei ii lovesc din cand in cand pe zebre,
le botim bumperele scumpe
le murdarim de sange geamul,
Si ne injura.

Exista Republica Moldova

Colegul meu, Vlad (krossfire), a scris mai mult timp in urma 2 articole despre Moldova, dupa ce eu am tratat aceasta tema intr-o prezentare pentru cursul de engleza la facultate.

Iata un fragment din primul:

"La un seminar recent, Sanda, una din colegele mele de grupa, romanca din Republica Moldova , ne-a prezentat o serie de statistici cu privire la tara ei de bastina. Statisticile au demonstrat un singur lucru : Din moment ce in cadrul unei facultati ce pregateste oameni pentru domeniul media nu se stie mai nimic despre Republica Moldova la nivel general ignoranta este si mai mare. Ne batem cu pumnul in piept ca ”Basarabia e a noastra” dar n-avem idee ce se intampla acolo cu adevarat. "...continuarea o gasiti aici, http://www.krossfire.ro/exista-republica-generalitati/


Al doilea articol trateaza in special presa moldoveneasca, si e facut dupa analiza unor ziare, reviste si alte publicatii de la noi pe care le-am adus eu de acasa, cu trenul :)

"Ce m-a mirat in mod deosebit la materialele puse la dispozitie de colega Sanda, mentionata in primul articol, a fost existenta presei glossy si chiar a unor reviste de atitudine gen Punkt si a unor incercari de reviste de advertising. Foarte rar intalnesti astfel de publicatii la o presa inca tinara.La parti proaste as aminti ca majoritatea cotidienelor sunt inca alb-negru si par a folosi vopsele cu plumb. Sper ca nu se mai lucreaza inca pe vechile matrite care ucideau plamani in Romania in perioada 90′-94′."... continuarea o puteti gasi to pe blogul lui vlad, iata linkul:

http://www.krossfire.ro/exista-republica-moldova-presa-moldoveneasca/

Gand strain

Zboara un gand ratacit

peste capul bunicii

care-si sprijina barba in palma

plina de amintiri,

intra si iese din ochii copilului

care ma priveste invers

prin obiectiv,

in loc sa-l privesc eu pe el,

si vrea sa planga.

si vreau sa plang si eu.

desi-nu e al meu

acest gand ratacit.

Sunt mama

De cand am plecat de acasa am inceput sa apreciez tot ce nu suportam inainte.

Azi o sa vorbesc despre prima chestie pe care nu puteam s-o inteleg, dar care m-a lovit de vreo cateva luni chiar in moalele capului: FLORILE

Mi se spunea: esti femeie, trebuie sa iubesti florile, verdeata, uda-le, vorbeste cu ele, blablablabla te relaxeaza, blablablablablabla... Am ajuns sa inteleg asta abia atunci cand am ocupat rolul de chiriasa intr-un apartament in care locuise un barbat, in care nu era nici urma de frunza verde. Incepeam sa simt nevoia sa cresc ceva al meu, sa fie acolo si sa-l ingrijesc in fiecare zi.

Instincte materne, u may say, or maybe just nevoia de a crea (am mostenit-o probabil de la Tatal Nostru, DUMNEZEU Dumnezeuvici, e hobby-ul lui :), insa intr-o zi am cumparat niste pamant, un ghiveci cu farfurioara, si seminte de oregano. Citisem o carte de bucate a lui Jamie Oliver si ma gandeam ca ar fi frumos sa am tot timpul oregano proaspat in mancare.

L-am plantat, l-am udat, am vorbit cu el, am vorbit cu apa pe care i-o turnam la radacina ca sa fie mai "benefica" si iata ca in doua saptamani primesc un sms de la colega mea de apartament, caci eram plecata pana acasa: "Felicitari, you're a mommy! A crescut un fir de oregano!"

Eram nerabdatoare sa ajung acasa si sa vad cat de bine m-am descurcat cu "creatu`", si m-am bucurat sa-mi vad primul descendent-plantula... am tot asteptat sa creasca, ma laudam cu el, il udam, il schimbam ba pe geam ba la umbra ba nu stiu unde, numai sa nu lase frunzele in jos, si intr-un sfarsit, (acum) are o inaltime de 30 cm, o floricica in varf si multe frunze verzi si vesele :)

Stiu ca oregano miroase, si in momentul in care mi-am dat seama ca nu are nici miros si nici nu seamana cu plantele de oregano de pe net, am avut o revelatie morbida:

TOT TIMPUL ASTA AM CRESCUT O BURUIANA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!





Da, e adevarat. Acum, din pacate, imi este mila sa o tai, desi ar trebui sa plantez alta in loc pentru ca nu e deloc frumoasa, seamana mai degraba cu un cartof sau cu o rosie (fetele rad de mine). Oricum o ud, si am grija de ea, insa nu stiu cat timp voi mai creste aceasta chestie, sper sa nu fie vreo planta carnivora extraterestra venita aici pentru a distruge omenierea, atata tot :)

The end.

Durere in aripi

Un porumbel a ramas blocat in amfiteatrul din universitate, unde dadeam test la engleza.

Am inteles ca statea de vreo 3 zile acolo, era deja obosit, infometat, nu putea sa iasa... desi geamul pe care intrase era inca deschis.

Probabil in cele 3 zile petrecute acolo a incercat sa ceara ajutor, dar nimeni nu parea sa-i inteleaga limba.Era prea speriat si isterizat ca sa mai vada geamul pe care a intrat, sau sa se aseze pe o masa sa se odihneasca. Zbura in cercuri.

M-a intristat, dar nu stiam cu ce pot sa-l ajut, in afara de faptul ca scriu despre el pe blogul meu.

Draga porumbel ratacit, if it makes u feel better, asa suntem si noi, oamenii, falfaim din aripi bezmetici, tipam fara sa ne auda nimeni, ne consumam, fara sa stim pe ce geam am intrat si pe unde sa iesim.

Noaptea asta am visat ca e cutremur, desi nu era, si adineoari am aflat ca...Autoritatile locale din provincia Beichuan (Sichuan, China) au declarat ca seismul a facut cel putin 3.000 de victime in aceasta zona.

Weird.

Iubita mea umbra

Nu stiu sigur cine dintre noi e umbra,

as vrea sa arat cu degetul
si sa te pedepseasca altcineva
dar umbrele noastre raman mereu prinse intre noi doi.

se lungesc, se intuneca,
si apoi ne bantuie.

as vrea ca durerea sa fie mai puternica
sa-mi perforeze carnea si sa vada toti
ca tu esti umbra si eu sunt viata
iar adevarul sta pitit intr-un colt,
cu adevarul ascuns adanc printre dintii care-i tac.

nu ma inteleg- dar iti inteleg frica,
E frica de lumina cand ai stat ascuns printre fricile tale
E frica de viata cand ti-a fost scursa pana si ultima
picatura de incredere in oameni


Lumina si viata
Port in mine,
Pentru tine
Iubita
mea
umbra...

Moldova, tara mea

Moldova e tara de care mi-e dor cel mai des. Acolo ma visez, desi nu mai sunt acolo.

Si NU, nu stiu daca o sa ma intorc acolo, ca si colegii si prietenii mei si rudele noastre care NU stiu daca o sa se mai intoarca...

Acum sunt in Bucuresti si nu exista alt loc in care mi-as dori sa fiu mai mult. Aici simt ca am inca multe de cucerit, multe de vazut, vad cum imprejurul meu discuta unii oameni mult mai "cititi" decat mine si imi place competitia asta, imi place sa sunt la baza scarilor si ca mai am mult de urcat, si nu invers. Imi place ca nu reusesc sa vad toate spectacolele de teatru si nu stiu chiar tot ce se intampla pentru ca asa mai am unde sa cresc, si toate astea se intampla doar intr-o tara mare, si nu in tarile mici, ca tara mea.

Timp de doi ani m-am tot zbatut sa nu mai am "accent de basarabeanca" si cred ca in sfarsit am reusit, dar in momentul in care am inceput sa ma pierd in multime mi-am dat seama ca si accentul meu poate fi BRAND-ul meu, si atunci am inceput sa vorbesc relaxat, corect-dar relaxat.Acum nu ma mai deranjeaza cand cineva isi da seama de la inceput ca sunt de la Chisinau, pentru ca, pana la urma, semenii mei n-au facut nimic cu care sa-mi fie rusine. Eu nu fac, si n-am facut niciodata deosebire intre bucuresteni si non-bucuresteni, si ma astept sa se procedeze la fel cu mine.

Daca ma intrebati ce as lua din Moldova si as aduce aici, as raspunde dintr-o suflare: mirosul fructelor si al legumelor din piata, care iata se cam pierd sub eticheta "Uniunii europene", ceea ce le garanteaza intr-adevar calitatea, culoare, formele identice dar nu si gustul. Mie mi-e dor de fructele si legumele care se strica in cateva zile, niciodata nu mi-am dorit ca ele sa tina jumatate de an, si chiar ma sperie cand gasesc prin frigider (aici, in Romania, ca si peste tot in Europa) ceva care a fost cumparat luni si luni in urma si inca isi pastreaza aspectul perfect.

Cand mi-e dor de casa mea mi-e dor de oameni calzi, oameni pe care ii cunosc. Ar fi fost usor sa raman pur si simplu acolo.

Bucuresti

cel mai tare imi place in Bucuresti oftatul ascutit al pescarusilor zambetele false urate de guma se pleaca in fata mea ca niste masti
bufonii ma urasc in soapta dar eu ii urasc in tipat în gura mare
o sa le spun intro zi eu nu sunt o masca eu am vazut prea multe zambete amare si mi s-a amarat de voi
apoi
o sa-mi continui zborul oftand
tot oftand ascutit din aripi

Clepsidrop

cadea un drop
in clepsidrop

ce tanara e picatura
care moare
pe suprafata lina a marii!...
mai devreme
tremura
invelita in nori

iar acum
a starnit de una singura
cercuri pe infinit

saraca picatura
nu si-a prevazut niciodata
sfarsitul atat de rapid
si totusi

atat de maret.

Well, this is it. Acesta este blogul meu, aici o sa postez toate nebuniile care imi trec prin cap (and believe me, sunt MULTE) :) Enjoy...